Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1910/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1910
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA - GRUP cu sediul social în B, Calea nr.239, sector 1 și domiciliu procesual ales la, și Asociații - B, Bd.- -, House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 617 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și G, ambii cu domiciliul în comuna, sat de, jud. D, cu domiciliul în M,-, -A, etaj 2,.8, jud. D, cu domiciliul în M,-, etaj 1,.12, jud. D, -, cu domiciliul în comuna, sat Colibași, jud. D, cu domiciliul în M,-, jud. D, cu domiciliul în M, str. -, nr. 3, - 3, etaj 3,. 14, jud. D, domiciliat în M,-, jud. D, domiciliat în M, str. -, nt. 7, -.B, etaj 3,. 10, jud. D, G, domiciliat în M,-, etaj 3,.104, jud. D, domiciliat în M,-,. 34, jud. D, - domiciliat în M,-, jud. D, domiciliat în comuna Lungă, sat Lungă-, jud. D și domiciliat în M,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de domnul împuternicit de Cabinetul de avocatură, și Asociații - B, conform înscrisului aflat la fila 28, lipsind intimații reclamanți, G, -, G, -, și .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că din eroare, pentru acest termen de judecată fost citat în calitate de recurent reclamant numitul, care este intimat reclamant.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, depune la dosar, în copie, un set de înscrisuri, respectiv: certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București în dosarul nr- la data de 04.03.2008; sentința civilă nr. 1562 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați; sentința civilă nr. 637 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea; dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 1699 din 03 octombrie 2007; sentința civilă nr. 1697 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea; certificate de grefă emise de Tribunalul București - Secția a VIII-a în dosarele nr- la data de 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 31.01.2008; Anexa nr. 1 - bis la Actul Adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008: raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar; certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași în dosarele nr-, -, -, - la data de 18.04.2008, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de 11.152,04 lei,reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004-2007, inclusiv actualizarea în raport cu indicele de inflație,precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la 11.09.2007 si deși CCM prevedea, la art.168 alin.1, că salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, pârâta nu i-a acordat aceste drepturi pe perioada indicată.
În drept, au fost invocate prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2007 și art.5, 166 alin.1 din Codul Muncii, art.1084 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată pe anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, textul articolului nr.168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din anul 2005.
S-a mai susținut de pârâtă prin întâmpinare că pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr.5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin. 1 din CCM să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2003, art. 168 alin. 1 din CCM a rămas fără obiect, deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către pârâtă că este greșită întrucât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu, ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa nr. 2022/04.09.2007.
Pârâta a formulat și note scrise prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni, iar instanța a respins la termenul din 22.01.2008 excepția, reținând că termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii,drepturile solicitate de reclamant fiind drepturi salariale.
În ședința din 22.01.2008 instanța a dispus conexarea cauzelor înregistrate sub nr-, -, -, -, -, -, -, -6-, -, -, - prin care reclamanții -, -, G, și au solicitat aceleași drepturi ca și reclamantul, invocând considerente identice, apreciind îndeplinite cerințele art.164 Cod procedură civilă.
La data de 5.02.2008 s-a dispus și conexarea cauzei nr- prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata primelor cuvenite pentru Paște și din anii 2004-2005.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză contabilă, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.617 din 15.04.2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți obligând pârâta să plătească drepturile salariale restante calculate conform raportului de expertiză întocmit de expert ,în sume brute actualizate cu indicele de inflație,astfel; -7.855 lei, - -5.247 lei, -5.247 lei, -5.247 lei, -7.855 lei, - -7.855 lei, -5.247 lei, -3.029 lei, G-3.029 lei, -3.029 lei, -3.029 lei, - 7.855 lei, -3.029 lei și G-4.081 lei.Pârâta a fost obligată și la 1.300 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de salariați al societății pârâte, iar potrivit art.168 alin.1 din CCM pe anul 2004, salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în CCM pe anul 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă, s-a concluzionat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru sărbătorile de C și Paște, actualizate pe baza indicelor de inflație, întrucât suma prevăzută la art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariul de bază pentru anii 2004- 2007.
Aceeași concluzie, a reținut instanța, reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2007, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2007, nu ar mai fi avut niciun motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu a fost luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariaților
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2007 și având în vedere argumentele prezentate, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților în sensul celor -arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003, în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anul 2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM,comisie formată din reprezentanții părților semnatare, interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007 intitulată notă asupra precizării primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA, aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
Se învederează că atât prevederile CCM, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9, 14 și 30 din Legea nr.130/1996 și art. 9 și 10 din CCM, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Se susține în continuare că prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale, care se prescriu în termen de 3 ani, precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă învederează că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă o contraprestație a activității desfășurate, ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În fine, se arată că modalitatea de calcul a sumelor pretinse este greșită, câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate, deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul este salariul de bază mediu la nivel de, nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii depunându-se la dosar și practică judiciară privind soluții pronunțate de diferite instanțe din țară în spețe similare, alte înscrisuri, în copie.
Deși legal citați cu această mențiune, intimții nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Intimații-reclamanți au fost salariații pârâtei, iar potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004,2005,2006,2007 salariații SA aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Dreptul intimaților-reclamanți la acordarea acestor prime rezultă din dispozițiile contractului colectiv de muncă mai arătate și nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia acțiunea ar fi prematură pe motiv că nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, așa cum se prevede în art.168 alin.1 teza finală din contractele colective de muncă pe acești ani, în condițiile în care nu se poate reține o culpă a reclamanților pentru lipsa acestor negocieri, recurenta invocându-și practic propria culpă, iar cuantumul primelor a putut fi oricum stabilit după criteriul reglementat de contractul colectiv de muncă, determinându-se chiar de către recurentă valoarea salariului de bază mediu pe societate, potrivit adreselor avute în vedere și de către expertul contabil în raportul de expertiză întocmit de acesta la prima instanță, cuantum identic cu cel indicat în adresa nr.2022 din 4.09.2007 invocată de pârâtă.
Neîntemeiată este și critica prin care se susține că dreptul la acțiune al intimaților ar fi prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2004 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, este neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților pe anii în discuție în cauză.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006,2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005,2006,2007 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006,2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază, iar practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept.
În raport de cele mai -arătate, decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele solicitate, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004,2005, 2006,2007 ar fi fost acordate reclamanților, pe perioadele indicate de fiecare, prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe acei ani.
Neîntemeiată este și critica potrivit căreia instanța de fond ar fi avut în vedere la pronunțarea soluției nivelul salariului mediu brut pe societate și nu al salariului de bază mediu pe societate, așa cum prevede expres art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, în condițiile în care, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză la prima instanță, la stabilirea sumelor datorate de recurentă intimaților, expertul a avut în vedere valoarea salariului de bază mediu pe societate, astfel cum rezultă din adresele pârâtei 48/5.02.2008, 47/5.02.2008-cuantumul fiind identic cu cel menționat în adresa nr.2022 din 04.09.2007 invocată de recurentă-, stabilindu-se în final de către expert suma brută actualizată datorată reclamanților, ce a fost în mod corect acordată și de instanța de fond.
Concluzionând, pentru considerentele mai arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP cu sediul social în B, Calea nr.239, sector 1 și domiciliul procesual ales la, și Asociații în B, Bd.- -, House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 617 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și G, ambii cu domiciliul în comuna, sat de, jud. D, cu domiciliul în M,-, -A, etaj 2,.8, jud. D, cu domiciliul în M,-, etaj 1,.12, jud. D, -, cu domiciliul în comuna, sat Colibași, jud. D, cu domiciliul în M,-, jud. D, cu domiciliul în M, str. -, nr. 3, - 3, etaj 3,. 14, jud. D, domiciliat în M,-, jud. D, domiciliat în M, str. -, nt. 7, -.B, etaj 3,. 10, jud. D, G, domiciliat în M,-, etaj 3,.104, jud. D, domiciliat în M,-,. 34, jud. D, - domiciliat în M,-, jud. D, domiciliat în comuna Lungă, sat Lungă-, jud. D și domiciliat în M,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
/VS
2 ex/ 30.10.2008
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
