Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 525/R-CM
Ședința publică din 16 Iulie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul SINDICATUL - pentru, G, G, G, G, și pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ și PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR V, împotriva sentinței civile nr.337 din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, pentru reclamantul Sindicatul, în numele membrilor săi, G, G, G, G, în baza împuternicirii avocațiale nr.47/11 iulie 2008, emisă de Baroul V-Cabinet individual și consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor V, în baza delegației depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru reclamantul Sindicatul, în numele membrilor săi, G, G, G, G, și, depune la dosar sentința nr.489 pronunțată la data de 25 martie 2008, de Tribunalul Vâlcea, cu titlu de practică judiciară și copiile contractelor de muncă încheiate între Direcția Sanitară Veterinară V și reclamanți.
Părțile, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au de formulat cereri prealabile în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru reclamantul Sindicatul, în numele membrilor săi, G, G, G, G, și, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii criticate, în sensul de a se acorda tichete de masă începând cu anul 2005, conform Legii nr.142/1998 și a diferenței de spor condiții deosebite, prevăzute de art.14 din Legea nr.435/2006, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor V, solicită admiterea recursului său, așa cum a fost formulat.
În ceea ce privește recursului declarat de reclamantul Sindicatul, precizează că lasă soluționarea sa la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 9 ianuarie 2008, reclamantul Sindicatul Rm. V, în numele și pentru membrii săi, personal contractual, nominalizat în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, salariați ai pârâtei Direcția Sanitar-Veterinară a județului V, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să acorde acestui personal câte 20 tichete de masă lunar începând cu data de 9.12.2006 și în continuare, până la data acordării efective a acestora, precum și acordarea sporurilor salariale stabilite în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 435/2006 începând cu data de 01.01.2007.
În motivare, reclamantul arată că prin Legea 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, s-a stabilit acordarea de tichete de masă personalului încadrat în unitățile sanitar-veterinare, o mărire cu 25% a salariului pentru funcționarii publici, precum și acordarea unor sporuri pentru personalul sanitar-veterinar.
În continuare, reclamantul arată că art. 23 din textul de lege invocat mai sus prevede expres că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul din unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și de la bugetul de stat, beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor", iar art. 14 din același act normativ a prevăzut, pentru același personal, în funcție de condițiile în care își desfășoară activitatea, acordarea sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare și pentru condiții deosebit de periculoase, sens în care Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a emis Ordinul nr. 56.232/2007 prin care s-a aprobat regulamentul de acordare a sporurilor, avizate de ministerele de resort.
La fila 13 dosar reclamantul a precizat primul capăt din cerere, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă, indexată cu valoarea indicelui de inflație.
In urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.337 din 8 aprilie 2008, admis în parte acțiunea formulată de reclamant,în numele și pentru titularii dreptului material la acțiune, și a obligat pe pârâtă să plătească acestora contravaloarea a câte 20 de tichete de masă lunar, actualizată în funcție de indicele de inflație, începând cu data de 9.12.2006, până la data pronunțării prezentei sentințe și în continuare, până la data acordării efective a acestora.
S-a respins capătul II din cerere și a fost obligată pârâta la plata către reclamantul Sindicatul a sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe, că otrivit p. dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 435/2006 "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor".
Actul normativ suscitat a intrat în vigoare la data de 9.12.2006, când a fost publicat în Monitorul oficial al României nr. 980/2006 și, în raport de Legea nr. 142/1998, care reprezintă dreptul comun în materia tichetelor de masă, Legea nr. 435/2006 este lege specială și se aplică în speță.
Așadar, apărarea pârâtei în sensul că Legea nr. 142/1998 nu instituie obligația acordării tichetelor de masă, fiind la latitudinea angajatorului acordarea acestora în funcție de fondurile alocate cu această destinație, este neîntemeiată, obligația acesteia decurgând expres din Legea nr. 435/2006.
Reclamanții au făcut dovada că sunt angajații cu contract individual de muncă ai Direcției Sanitar-Veterinare V și, potrivit legii, beneficiază de către 20 de tichete de masă lunar, care nu au fost, însă acordate în natură, după cum recunoaște pârâta însăși prin întâmpinarea de la filele 16-17 dosar.
Referitor la capătul II din cerere, privind acordarea sporurilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 435/2006, s-a reținut că acest text de lege prevede că, în raport de condițiile în care își desfășoară activitatea, personalul care își desfășoară activitatea în instituțiile sanitar-veterinare publice beneficiază de sporuri pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 30% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective și de un spor de 50 - 75% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, precum și de alte sporuri prevăzute de acest text de lege.
Reclamanții nu au făcut dovada că lucrează în condițiile descrise mai sus și li se cuvin alte sporuri în afara celui pentru condiții deosebite, în procent de până 30%, spor ce se regăsește în toate contractele individuale de muncă depuse de reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune la dosarul cauzei.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantul Sindicatul Liber al din județul V, cât și pârâta Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Se arată în motivarea recursului formulat de reclamant că sentința instanței de fond este nelegală, față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Reclamantul a solicitat acordarea tichetelor de masă pe perioada anilor 2005-2007, drept prevăzut în Legea nr.142/1998 și acordarea diferenței de spor pentru condiții deosebite prevăzute de art.14 din Legea nr.435/2006, însă, tribunalul a respins în mod greșit capătul de cerere privind sporul pentru condiții deosebite.
Instanța a refuzat, astfel, acordarea unui drept ce decurge din Legea nr.435/2006 - lege specială privind salarizarea personalului din sistemul sanitar-veterinar.
Contractele individuale de muncă au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare acestei legi și nu puteau conține procentual sporurile stabilite prin aceasta.
De asemenea, nejustificat instanța a admis doar în parte capătul de cerere privind tichetele de masă și a acordat acestea numai în anul 2007, apreciind greșit, deoarece în Legea nr.142/1998, este prevăzută clar acordarea la instituțiile bugetare a acestui drept, situație în care acțiunea trebuia admisă începând cu anul 2005.
In recursul declarat de pârâtă, se critică sentința instanței de fond privind admiterea capătului de cerere constând în acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru anul 2007, solicitare care este apreciată ca legitimă, însă, nu a fost satisfăcută, deoarece nu au fost alocate pentru acordarea acestui drept salariaților din instituție.
Se solicită astfel, admiterea recursului și exonerarea instituției de plata contravalorii tichetelor de masă.
In drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.9 și 304/1 Cod pr.civilă.
Recursurile declarate de părți sunt nefondate.
In ceea ce privește recursul reclamantului, privind neacordarea sporurilor solicitate din acțiune și menționate de art.14 din legea nr.435/2006, se constată că, într-adevăr, că acest text de lege prevede că în raport de condițiile în care își desfășoară activitatea personalul din instituțiile sanitar-veterinare publice, beneficiază de sporuri pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 30% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, și de un spor de 50-75% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, precum și de alte sporuri prevăzute de acest text de lege.
In contractul individual de muncă al reclamanților a fost menționat sporul de 30% pentru condiții deosebite, spor ce a fost acordat acestora.
In ceea ce privește, însă, sporul de 50-75%, reclamanții nu au făcut dovada că lucrează în condiții deosebit de periculoase, așa cum se prevede în textul de lege sus-arătat, situație în care, în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Cea de-a doua critică vizează neacordarea contravalorii tichetelor de masă începând cu anul 2005.
Analizând aceasta, se constată că instanța de fond, la pronunțarea sentinței de mai sus, a avut în mod corect în vedere faptul că prin art.23 din Legea nr.435/2006, care a intrat în vigoare la data de 9 decembrie 2006, s-a menționat că începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice, finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, beneficiar lunar de 20 tichete de masă.
Prin Legea nbr.142/1998, a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajator salariaților săi, precizându-se la art.1 că aceste tichete se acordă numai în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit acestei legi, acordarea tichetelor de masă era, în primul rând, o posibilitate a angajatorului și nu o obligație imperativă pentru că echivalentul acestora se suportă integral din fondurile angajatorului, care trebuie să aibă prevăzut în bugetele de stat sumele cu această destinație.
Deosebit, tichetele se acordau în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre angajator și sindicate.
Cum în speță, nu s-a dovedit că anterior apariției Legii nr.435/2006, erau îndeplinite condițiile pentru acordarea tichetelor de masă, în mod corect instanța de fond a obligat pe pârâți la contravaloarea acestor, începând cu anul 2007.
Ambele motive de recurs formulate sunt astfel nefondate, situație în care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul reclamantului urmează a fi respins.
Recursul formulat de pârâtă vizează greșita acordare a contravalorii tichetelor de masă reclamanților pentru anul 2007, și față de motivarea făcută la recursul reclamantului, și acesta este neîntemeiat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul SINDICATUL LIBER AL DIN JUDEȚUL V - și pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR V, împotriva sentinței civile nr.337 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iulie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
17 iulie 2008
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Paula Andrada Coțovanu, Florinița
