Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 526/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 526/R-CM
Ședința publică din 16 Iulie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la cabinet avocat, în D,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.432 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru reclamanții, în baza împuternicirii avocațiale nr.47/16.07.2008, emisă de Baroul V-Cabinet individual, lipsă fiind intimata-pârâtă Comuna -prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este tardiv declarat la data de 09 iulie 2008, termenul limită fiind data de 05 iunie 2008.
Avocat, având cuvântul pentru reclamanții, și, precizează că lasă la aprecierea instanței de judecată soluționarea excepției de tardivitate a declarării recursului, iar pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. sentința civilă nr.406/11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost disjuns capătul de cerere privind acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Comuna, prin primar, prin care solicită instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta din urmă la plata drepturilor de natură salarială, reprezentând indemnizație de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 2004-2007, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivare, reclamanții arată că au calitatea de angajați cu contract individual de muncă în cadrul Primăriei, iar prin Ordinul nr.496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale ale personalului ce-și desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Administrației și Internelor, în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative (), astfel încât, potrivit art. II pct.9.2 din acest ordin, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Ordinul cu numărul de mai sus a fost emis în aplicarea prevederilor Legii nr.138/1999 și nr.OUG63/2003, aceasta din urmă fiind abrogată prin nr.OUG30/2007 și se aplică deopotrivă funcționarului public, precum și personalului din domeniul evidenței informatizate a persoanei și, pe cale de consecință, și personalului din autoritățile publice.
Prin încheierea nr.71 din 22 aprilie 2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secției comerciale și de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Vâlcea și înaintarea dosarului spre competentă soluționare Secției civile - conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr.432 din 16 mai 2008, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, otrivit p. dispozițiilor art.23 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, autoritățile prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt: consiliile locale, comunale și municipale ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
Dispozițiile art.61 (3) și (4) din același act normativ, prevăd că, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin acte normative, primarul beneficiază de un aparat de specialitate pe care îl conduce, format din compartimente funcționale în care sunt încadrați funcționari publici și personal contractual, cum este cazul reclamanților din prezenta cauză.
Sporul de dispozitiv în cuantum de 25% a fost reglementat pentru prima oară de dispozițiile art.13 din Legea nr.138 din 20 iulie 1999 care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste unități.
Ordinul nr.496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, dat în aplicarea legii cu numărul de mai sus a prevăzut la pct.9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a face precizarea dacă este vorba de administrația publică centrală sau, atât de administrația publică centrală, cât și de administrația publică locală.
De altfel, acest ordin nici nu putea face trimitere la administrația publică locală, deoarece, atât în vechea reglementare, respectiv cea cuprinsă în dispozițiile nr.OUG63/2003, cât și în noua reglementare intervenită prin nr.OUG30/2007, printre instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice din subordinea Ministerului Administrației și Internelor (denumirea actuală ), nu figurează autoritățile administrației publice locale.
Dispozițiile art.11 din nr.OUG63/2003 și respectiv, 13 din nr.OUG30/2007 enumără care sunt acele instituții aflate în subordinea
Relațiile dintre și autoritățile administrației publice locale sunt numai de colaborare și îndrumare și nu de subordonare, administrația publică locală fiind organizată și funcționând pe principiul descentralizării și autonomiei locale.
În consecință, s-a reținut că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 nu este aplicabil acestei categorii de personal din administrația publică locală.
Sporul pretins de reclamanți s-ar putea acorda de către primar, în calitate de ordonator de credite, dacă acesta ar fi fost cuprins în bugetele locale din perioada solicitată, astfel cum acestea au fost aprobate prin hotărâri ale consiliului local, or, în speță, nu s-a făcut o astfel de dovadă.
Faptul că personalului din Inspectoratul Național pentru Evidența Informatizată a Persoanei sau personalului contractual din cadrul prefecturilor se acordă acest spor, iar personalului contractual din autoritățile publice locale nu se acordă, nu poate conduce la ideea că acest personal este discriminat în raport cu celelalte categorii la care s-a făcut referire mai sus, deoarece nu se găsesc într-o situație comparabilă cu aceștia, astfel cum prevede art.1 din nr.OG137/2000.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru aceea că în mod greșit instanța a reținut inaplicabilitatea, în speță, a normelor legale privind indemnizația de dispozitiv.
Astfel, începând cu anul 2003, conform prevederilor legale în materie de salarizare, respectiv: nr.OUG192/2002 cu privire la reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002, modificat și completat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, personalul civil care funcționează în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative beneficiază în afară de salariul de bază și de o serie de sporuri și indemnizații, pentru egalitate de tratament economic salarial impunându-se acordarea indemnizației de dispozitiv și reclamanților, personal contractual din cadrul Primăriei.
La termenul de judecată din data de 16 iulie 2008, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de tardivitate a declarării recursului.
Astfel, potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, împotriva hotărârilor pronunțate în materia conflictelor de muncă se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, hotărârea le-a fost comunicată reclamanților la data de 24.05.2008, astfel cum rezultă din dovezile aflate la filele 41-44 ale dosarului de fond, însă aceștia au înaintat recursul declarat împotriva sentinței de fond abia la data de 09.06.2008, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Văzând și art. 82 din același act normativ, potrivit căruia dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă precum și art.290 și 291 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr.53/2003, modificată, în conformitate cu care procedura de soluționare a conflictelor de muncă se reglementează prin lege specială, dispozițiile Titlului XII - Jurisdicția muncii completându-se cu prevederile Codului d e procedură civilă reiese că, și în materia dreptului muncii, neexercitarea în termen a căii de atac împotriva hotărârilor judecătorești se sancționează tot cu respingerea acesteia.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.291 Codul muncii raportat la art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.432 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la cabinet avocat, în D,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.432 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta Comuna, prin primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iulie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.07.2008
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Paula Andrada Coțovanu, Florinița
