Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 528/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 528/R-CM
Ședința publică din 16 Iulie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.431 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, avocat, pentru recurentul-reclamant G, în baza împuternicirii avocațiale nr.105/2008, emisă de Baroul V-Cabinet individual, lipsă fiind intimatul-pârât Orașul B-prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant G, precizează că nu are de formulat cereri prealabile în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant G, susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtului la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, prevăzute de Legea nr.142/1998, aferente perioadei 01.01.2004-11.03.2007, indexate cu indicele de inflație începând cu data scadenței, până la data plății efective și integrale.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță la 8 aprilie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Orașul B, reprezentat prin primar, ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de legea 142/1998 aferente perioadei 2004 - 2007, indexate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective și integrale.
În motivare reclamantul arată că are calitatea de angajat al Primăriei orașului B și în această calitate nu i s-au acordat tichetele de masă prevăzute de Legea 142/1998, motivat de lipsa fondurilor, deși pârâtul avea obligația să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare acordării acestor drepturi.
Arată, de asemenea, că alte instituții bugetare au pus în aplicare prevederile Legii nr. 142/1998 fără a considera că acordarea tichetelor de masă reprezintă numai o facultate nu și o obligație legală, iar faptul că alți salariați din alte sectoare bugetare beneficiază de tichete de masă reprezintă o discriminare între salariații din acest sector. Se invocă și o sentință a Tribunalului Vâlcea pronunțată în acest sens.
In urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.431 din 16 mai 2008, respins acțiunea formulată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe, că potrivit dispozițiilor art. 1 (1) din Legea nr. 142/1998 "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral,pe costuri, de angajator".
Pentru unitățile din sectorul bugetar legea prevede expres că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale", dispozițiile art. 1 (2) din Legea nr. 142/1998 fiind în acest sens.
Aceeași prevedere o regăsim și în dispozițiile art. 5 din HG nr. 5/1999 prin care au fost aprobate Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, care stipulează expresă că "pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar, tichete de masă".
În bugetul Primăriei Orașului B pentru perioada în litigiu 2004-2007 nu au fost prevăzute sume cu această destinație deoarece legile bugetului de stat pentru aceeași perioadă au prevăzut în mod expres că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Nici Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu prevede cheltuieli la articolul bugetar tichete de masă.
În raport de prevederile legale se observă fără echivoc,că acordarea tichetelor de masă presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții:clauzele privind acordarea tichetelor de masă să fie stabilite prin contractul colectiv de muncă și să existe surse de finanțare pentru aceste cheltuieli.
De altfel, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul a recunoscut că astfel de cheltuieli nu au fost cuprinse în bugetul Primăriei Orașului B pentru perioada solicitată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Pârâta nu se numără printre angajatorii care să fi încheiat un contract colectiv de muncă în urma negocierii cu organizațiile sindicale. Singura condiție care ar trebui îndeplinită, ar fi aceea să existe un contract individual de muncă, condiție îndeplinită de reclamant.
Se arată, de asemenea, că prin decizia nr.102/2003 a Curții Constituționale s-a prevăzut că în toate cazurile alocația individuală pentru hrană, sub forma tichetelor de masă, se acordă numai dacă există un contract de muncă și angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costul tichetelor de masă, iar în speță angajatorul a recunoscut că în bugetul local există surse și resurse pentru a suporta această cheltuială.
Chiar dacă, Legile nr.142/1998 și nr.193/2006, prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă și cadou, fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu înseamnă în mod automat că reclamantul nu are dreptul la aceste tichete.
Prin sentința recurată, s-a încălcat și art.5 (3) din Codul muncii, și anume principiul nediscriminării, deoarece alți angajați au primit contravaloarea tichetelor de masă, iar pentru anul 2008 s-au acordat tichete cadou, de unde rezultă că există surse și disponibilități la angajator pentru aceasta.
Față de motivele arătate, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii formulate.
Recursul declarat de reclamant este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul este încadrat cu contract individual de muncă ca inspector la Primăria Orașului B, iar prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă la care era îndreptățit să beneficieze pe 2004-2007, ca și alți salariați din sectorul bugetar.
Prin Legea nr.142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajatori salariaților lor, acestea constituind o alocație individuală de hrană, suportată integral de angajator.
Potrivit art.1, tichetele de masă se acordă însă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Tichetele se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie, criteriile de selecție pentru cei care le primesc.
În consecință, acordarea tichetelor de masă este în primul rând o posibilitate a angajatorului și nu o obligație imperativă, pentru că echivalentul acestora se suportă integral din fondurile angajatorului care trebuie să aibă prevăzut în bugetele de stat sumele cu această destinație.
În al doilea rând acordarea tichetelor de masă se face după o anumită metodologie care prevede numărul salariaților îndreptățiți, valoarea nominală a tichetului, criteriile de selecție etc. de unde se deduce că nu toți salariații beneficiază de ele.
Deosebit, tichetele se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz.
În consecință, neprevederea în bugetului de stat și instituirea posibilității de apreciere a angajatorului sunt argumente pentru considerarea injusteții pretențiilor formulate.
Față de cele de mai sus, rezultă că instanța de fond apreciind că reclamantul nu este îndreptățit la primirea tichetelor de masă, nefiind prevăzută obligativitatea primirii acestor drepturi, ci doar o posibilitate în acest sens, mai ales că nici nu s-au făcut demersurile necesare pentru a se obține fonduri de la bugetul de stat în vederea acordării tichetelor de masă, rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Totodată, pentru personalul din sistemul autorității publice există reglementări normative specifice care nu prevăd aceste drepturi, iar referirea la Constituție și la dispoziții internaționale cuprinse în dreptul intern pentru a justifica pretinsa discriminare ori restrângere a unor drepturi nu are nici o legătură cu obiectul cauzei de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut decât posibilitatea acordării tichetelor de masă ca drepturi suplimentare și nu o obligație imperativă în acest sens.
Față de toate considerentele prezentate, recursul declarat de reclamant este nefondat și, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.431 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iulie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
17 iulie 2008
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Paula Andrada Coțovanu, Florinița
