Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9494/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9494
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1158/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar recurenții solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1158/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și cu domiciliu ales în DTS,-, județul M în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României cu sediul în--24, sector 1,
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a constată că, Ordonanța nr. 27 din 31 ianuarie 2007 emisă de Guvernul României, reglementează salarizarea și alte drepturi ale controlorilor financiari încadrați în structura Curții de Conturi și în cadrul Autorității de Audit, organism constituit pe lângă Curtea de Conturi.
Ori, reclamanții, așa cum susțin chiar prin cererea de chemare în judecată nu îndeplinesc funcția de controlor financiar, dispozițiile ordonanței susmenționate nefăcând în nici un fel referire la personalul conex, secretar - dactilograf și șofer, atribuțiile de serviciu, specificul muncii, complexitatea și riscurile funcțiilor la care se face referire în cuprinsul ordonanței, nefiind specifice și altor categorii de personal.
Nu s-a reținut susținerea reclamanților potrivit căreia au fost încălcate dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare de vreme ce, legiuitorul a înțeles să majoreze salariile unei anumite categorii de personal cu atribuții și responsabilități strict enumerate, iar a adăuga la lege nu este atributul instanței judecătorești. Distincția pe care legea a înțeles să o facă între anumite categorii socioprofesionale nu duce la crearea unei situații de discriminare, iar salariile de bază pentru personalul din sectorul bugetar, inclusiv pentru personalul contractual care ocupă o funcție publică este reglementat prin OUG nr. 24/2000, gestiunea acestui sistem realizându-se de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor, potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al acestor ministere. Așadar, pentru activitatea desfășurată de aceste categorii de personal, salarizarea și celelalte drepturi cuvenite sunt reglementate de alt act normativ, corelațiile făcute prin cererea de chemare în judecată, neavând nici un temei legal.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României, s-a constat că aceasta nu poate fi primită de vreme ce situația juridică dintre reclamanți și pârâtă a fost soluționată în sensul respingerii acțiunii. Cererea de chemare în garanție nu mai prezintă interes pentru pârâta care a formulat-
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința recurată este netemeinică si nelegală deoarece a fost pronunțată cu ignorarea actelor normative incidente în cauză, respectiv dispozițiile OG nr. 27/2007 care a prevăzut majorarea salariului cu 15- 30% pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de Conturi.
În situația în care recurenții erau încadrați pe perioadă nedeterminată în cadrul Curții de Conturi, chiar dacă nu eram încadrați in funcțiile de controlori financiari, erau îndreptățiți la acordarea acestei majorări salariale, deoarece în caz contrar se realiza o discriminare între categoriile de salariați, contrar dispozițiilor OG nr. 137/2000.
S-a arătat și că instanța de fond a ignorat și dispozițiile OUG nr. 92/2004; art. 42 din OG nr. 2/2000 și art. 41 din OUG nr. 24/2000 care prevăd că secretarii-dactilografi și șoferii din cadrul instituțiilor beneficiază de sporuri și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituțiilor publice în care își desfășoară activitatea,
In drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041proc.civ.
S-a solicitat și judecarea în lipsă.
Intimata nu a formulat întâmpinare iar în recurs nu s-au administrat probatorii.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 27/2007 aceasta reglementează salarizarea și alte drepturi ale controlorilor financiari încadrați în structura centrală a Curții de Conturi, la camerele de conturi județene și a municipiului B din structura teritorială și în cadrul Autorității de audit - organism constituit pe lângă Curtea de Conturi.
Potrivit art. 31alin. 1 din același act normativ cu modificările aduse prin rr. 219/04.07.2007, controlorii financiari, pentru activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de Conturi, beneficiază de o majorare a indemnizației cuprinsă între 10% și 30%, stabilită prin hotărâre a Plenului Curții de Conturi.
Prin urmare, este evident, din enunțarea dispozițiilor legale mai sus precizate că sporul ce face obiectul prezentului litigiu este acordat controlorilor financiari care își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Conturi, iar reclamanții, deși salariați ai aceleiași instituții nu au această calitate.
Prin actul normativ analizat legiuitorul a înțeles să majoreze salariile unei anumite categorii de personal cu atribuții și responsabilități strict enumerate, iar distincția pe care legea a înțeles să o facă între anumite categorii socioprofesionale din cadrul aceleiași instituții însă cu atribuții diferite nu duce la crearea unei situații de discriminare.
Nu poate fi avut în vedere nici argumentul invocat de recurenți și întemeiat pe dispozițiile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece așa cum a subliniat Curtea Constituțională prin decizia nr. 821/3 iulie 2008, într-o cauză similară instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Or, ceea ce se solicită de către reclamanți este tocmai extinderea prin analogie a aplicării art. 31alin. 1 din OG nr. 27/2007 la situația acestora, care însă nu este reglementată de acest act normativ.
Referitor la celelalte dispoziții legale invocate de recurenți se reține că nici acestea nu justifică îndreptățirea recurenților la sporul salarial solicitat deoarece Ordonanța de urgență nr. 92 din 10 noiembrie 2004 și OG 2/2006 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 respectiv 2006, având deci o aplicabilitate temporară și limitată la categoria funcționarilor publici în condițiile în care reclamanții din prezenta cauză au calitatea de personal contractual.
Recurenților le sunt aplicabile dispozițiile OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, însă aceste dispoziții legale nu îi îndreptățesc pe reclamanți la acordarea sporului în litigiu, specific controlorilor financiari și acordat tocmai în considerarea specificului activității desfășurată de aceștia.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1158/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
,
Ex.2/5.12.2008
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Mihaela Mitrancă, Mariana Pascu
