Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 95/CM
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții reclamanți, -, toți cu domiciliul procesual la cabinet avocat, în C,-, -. 1, județul C și de recurenta pârâtă "", cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1147/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 5.03.2009, 9.03.2009 și 11.03.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La 2.06.2008, reclamanții, și au chemat în judecată "" -Membru Grup B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata diferențelor bănești rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 prevăzut în contractul colectiv de muncă, calculate de la 2.06.2005 până la data încetării raporturilor de muncă (pentru reclamanții, și, care și-au încetat activitatea), respectiv de la data de 2.06.2005 până la 2.06.2008 pentru cei aflați în activitate, cu acordarea indexării în raport de indicele de inflație și a dobânzii legale.
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale de Paști și de C calculate la nivelul salariului mediu de bază pe societate, actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală, corespunzător perioadei lucrate, în termenul de prescripție, precum și la plata contravalorii a 4.000. de gaze naturale, la prețul zilei.
În considerente, reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai pârâtei au primit drepturi salariale mai mici în raport de modalitatea de calcul prevăzută prin contractul colectiv de muncă al societății pârâte, care prevedea la art. 128 (5) că salariații ar au un coeficient de salarizare minim de bază de 1,98 de ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat. Prin acte adiționale înregistrate la Direcția de Muncă au fost modificate unele prevederi ale acestui contract, însă nu și coeficientul în cauză.
Cu privire la plata suplimentările bănești de Paști și de C, s-a arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariații urmau să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3. Ori, prin art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății se prevedea că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ""
În ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, reclamanții au arătat că prin contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă era obligată să acorde fiecărui salariat, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 metri cubi de gaze naturale, la prețul zilei. Acest drept a fost statuat prin art. 176 din CCM, iar pentru neacordarea dreptului menționat, unitatea datorează aceste sume actualizate și cu dobânda legală.
La termenul din 2.07.2008 a fost depusă o cerere de modificare a acțiunii, în sensul că au fost menținute doar capetele 1 și 2.
Cu toate că s-a apreciat de către apărătorul reclamanților că, implicit, prin modificarea adusă la termenul arătat s-a renunțat la capătul de cerere privind plata contravalorii a 4.000. gaze, în cauză nu a fost depusă o cerere de renunțare la judecată a reclamanților în acest sens.
Societatea pârâtă a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
A fost invocată în principal excepția prescrierii dreptului la acțiune sub aspectul capetelor 2 și 3 din cerere, prin prisma prevederilor art. 283 alin. 1 lit. "e" Codul muncii, întrucât aceste pretenții izvorăsc din neexecutarea unor clauze inserate în contractul colectiv de muncă, referitoare la ajutoare materiale, ele nefiind așadar salarii.
S-a menționat că aceste drepturi sunt cuprinse distinct în capitolele Contractului colectiv de muncă, normele referitoare la ajutoarele materiale regăsindu-se în dispozițiile art. 148-179 din CCM, Capitolul VI, intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
A fost invocată deopotrivă și excepția prematurității formulării pretențiilor vizând suplimentările salariale acordate de Paști și de C, motivat de faptul că dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile care să stabilească un cuantum exact al acestora. A fost invocat art. 168 alin. 1 teza finală din CCM aplicabil pe perioada 2003-2007, conform căruia drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice, anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Asupra fondului, pârâta a arătat că, sub aspectul aplicării indicelui 1,98 de salarizare, reclamanții și intervenienții își fundamentează pretențiile pe existența unui act adițional la contractul colectiv de muncă din anul 2003, cărui valabilitate a operat pe timp de un an și care, așadar, nu și-a mai produs efectele pentru anii 2005-2008. Ulterior anului 2003, prin actele adiționale la CCM pe anii 2005-2008, părțile nu au mai convenit asupra niciunei dispoziții referitoare la mărirea indicelui minim de salarizare specific ar, situație față de care pentru anii menționați a fost valabil indicele minim stabilit la nivel de "", respectiv cel de 1,76 raportat la salariul minim pe economie.
Cu privire la capătul II de cerere s-a menționat că prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2008 înregistrat la. B sub nr. 1090/22.02.2008, s-a consemnat - referitor la art. 168 alin. 1 și 2 - că,pe baza acordului dintre "" și "", începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificată în mod distinct față de salariu".
În legătură cu capătul trei de cerere, privitor la plata contravalorii a 4.000. gaze naturale, pârâta a invocat în egală măsură faptul că începând cu 01.06.1997, ajutorul material constând în contravaloarea a 4.000. de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la 10.10.2008 a fost respinsăexcepția prematurității formulării cererii pentru pretențiile vizând drepturile de Paști și, în considerarea faptului că lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; angajatorul nu poate aprecia astfel că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
A fost respinsă, totodată, excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile vizând plata suplimentelor salariale de sărbători, apreciindu-se că aceste drepturi se înscriu în sfera de aplicare a art. 283 lit. "c" Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1147/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile pretinse de reclamanți privind plata ajutorului social reprezentând contravaloarea a 4.000. de gaze naturale, pentru anii 2005-2007.
S-a admis în parte acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâta judecată "" -Membru Grup prin Zona ar A fost obligată pârâta să achite reclamanților drepturile corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paști și C la nivelul unui salariu mediu de bază pe societate, pentru perioada 2005-31.12.2007, corespunzător perioadei de activitate a fiecărui salariat, actualizate în raport de inflație și cu dobânda legală, la data plății efective.
Au fost respinse pretențiile vizând plata acestor suplimentări salariale pentru anul 2008.
S-a respins acțiunea reclamanților privind acordarea diferențelor de drepturi bănești, actualizate și cu dobânda legală, rezultate din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 la salariul minim indexat pe economie, începând cu 2.06.2005.
Au fost respinse ca prescrise drepturile pretinse de reclamanți, privind plata ajutorului social reprezentând contravaloarea a 4.000. de gaze naturale, pentru anii 2005-2007.
Au fost respinse ca nefondate aceleași pretenții, pentru perioada 1.01.- 2.06.2008.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, în raport de susținerile părților, de înscrisurile depuse și de temeiurile în drept aplicabile fiecărei pretenții formulate, a avut în vedere următoarele considerente:
Asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune pe capătul trei de
cerere:
În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile vizând plata ajutorului material-contravaloarea a 4.000. gaze, pentru anii 2005-2007, instanța a apreciat că aceste drepturi cad sub incidența art. 283 lit. "e" Codul muncii.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. "e" Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu nu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 154 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Privitor la indicele de 1,98:
S-a arătat că potrivit art. 128 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă la nivel ar pe anii 2003-2004, "În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat".
În raport de înscrisurile depuse, s-a reținut însă că, pentruperioada 16.04.2004-10.05.2005a operat modificarea adusă contractului colectiv de muncă la nivel "" înregistrată la. sub nr. 2714 din 16.04.2004.
În capitolul V privitor la "Salarizare", la art. 128 alin. 5, se prevedea în acest contract că: "În cadrul "", filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în anexa nr. 1, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Contractul colectiv de munca 2003-2004 a fost ulterior modificat prin Actul adițional înregistrat la. B sub nr. 9214/11.03.2003, care a stabilit - sub aspectul art. 128 (5) - noua formulare a textului se va referi la un coeficient de 1,98 mai mare decât salariul minim pe economie indexat pentru salariații ar
Pentruperioada 11.05.2005-23.02.2006a operat însă la nivelul societății contractul colectiv de muncă înregistrat la. sub nr. 2643/11.05.2005, conform modificărilor și completărilor aduse vechiului CCM.
Prin art. 128 (5) s-a prevăzut pentru stabilirea salariului de bază minim același coeficient de 1,76 raportat la salariul minim pe economie actualizat, inclusiv în cadrul filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în Anexa 1.
Pentruperioada 24.02.2006-22.02.2007a operat la nivelul societății Contractul colectiv de muncă înregistrat la. sub nr. 1054/24.02.2005, iar pentruperioada 23.02.2007-21.02.2008a fost aplicat la nivelul societății Contractul colectiv de muncă înregistrat la. sub nr. 923/23.02.2007. Ambele contracte au păstrat sub acest aspect mențiunile cuprinse în CCM anterior, referitoare la indicele aplicat în vederea stabilirii salariului de bază minim în societate.
La22.02.2008a fost înregistrat la. B sub nr. 1090, Actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul "" prin care s-a dispus prorogarea efectelor CCM pe o perioadă de minimum un an, fiind aduse modificări și completări unora dintre dispozițiile sale. Sub aspectul textului art. 128 alin. 5, Actul adițional nu a adus nicio modificare normei astfel cum fost stabilită în contractele colective anterioare.
Susținerile reclamanților, potrivit cărora Anexa 15 la Contractul colectiv de muncă al "" nu a suferit modificări prin aplicarea noilor contracte colective la nivel de unitate, fiind menținute așadar drepturile salariaților ar în ce privește indicele de salarizare de 1,98, nu sunt întemeiate. Modalitatea de calcul a drepturilor salariale pentru salariații ar a fost realizată, astfel cum s-a arătat, prin acte adiționale la contractele colective în vigoare la acea dată, care ulterior au fost încorporate sub titulatura "Anexa 15", în contractul colectiv, astfel cum reiese și din documentația comunicată de
Este întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia modificările aduse Anexei 15 prin CCM pe anul 2008 nu retroactivează, însă în speță nu este pusă în discuție o aplicare cu titlu retroactiv a dispozițiilor Notei nr. 7225 din 10.12.2007 câtă vreme nu s-a probat că această anexă a prevăzut, până în anul 2008, un indice de salarizare distinct pentru acești salariați, față de cel reglementat prin art. 128 din CCM ""
Prin urmare, în raport de înscrisurile depuse, s-a reținut că salariații ar C au beneficiat de indicele de salarizare de 1,98 prin acte normative specifice (Actul adițional înregistrat la. B sub nr. 9214/11.11.2003), care însă și-a ncetat valabilitatea la data înregistrării CCM la nivel "" la 11.05.2005 (contractul colectiv de muncă înregistrat la. sub nr. 2643/11.05.2005) și care a statuat asupra unei aplicări unitare a textului cuprinzând indicele de 1,76 la nivelul drepturilor salariale ale tuturor salariaților.
Privitor la suplimentările salariale de Paști și de C:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul "" pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu "" în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "".
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizatădupămomentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariatdoar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Nu va fi apreciată ca fiind concludentă în speță nici concluzia desprinsă din rapoartele de expertiză judiciară efectuate în cauze similare, întrucât părților contractului colectiv de muncă le sunt opozabile dispozițiile menționate prin aceste acte, iar interpretarea acestei dispoziții - care constituie legea părților, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, - nu poate fi făcută într-un sens contrar celui exprimat explicit de text.
În ce privește însă întinderea acestor drepturi, instanța a avut în vedere că, odată cu adoptarea Actului adițional la CCM la nivel "", înregistrat sub nr. 1090/22.02.2008, prin care partenerii sociali au stabilit de comun acord că prevederile art. 168 alin. 1 și 2 din CCM trebuie interpretate în sensul că salariații nu pot pretinde distinct acest drept întrucât a fost inclus în salariul lunar de bază, aceste drepturi nu vor mai putea fi pretinse pentru anul 2008.
Au fost respinse, în considerarea acelorași motive, pretențiile vizând plata acelorași drepturi pentru anul 2008.
Cât privește suportarea, pentru aceste pretenții, atât a dobânzilor legale, cât si a actualizării în raport de rata inflației, s-a avut în vedere că primele rezultă neechivoc din aplicarea art. 1088 cod civil și din prevederile nr.OG 9/2000, iar actualizarea debitului în raport de rata inflației constituie, astfel cum s- exprimat literatura juridică, o modalitate de recuperare a diferenței rezultate din valoarea nominală a creanței și cea a ei, la data executării.
Astfel, dobânda legală corespunde prețului lipsei de folosință, în timp ce actualizarea în raport de inflație tinde la păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Privitor la contravaloarea a 4.000. de gaze naturale:
Sub aspectul pretențiilor formulate de reclamanți în capătul trei de cerere - și care au rămas în discuție după analizarea excepției prescrierii dreptului pentru cele vizate de perioada 2005-2007, au fost reținute următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel "" s-a menționat în art. 176 alin. 1 că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997".
Pe cale de consecință, acest drept cuprins în capitolul "Protecția socială" nu a fost negat salariaților cărora le este aplicabil contractul colectiv de muncă, însă partenerii sociali au stabilit prin voința comună că aceste drepturi sunt incluse în valoarea drepturilor salariale acordate, încă din anul 1997.
În raport de toate aceste considerente, au fost respinse ca prescrise drepturile pretinse de reclamanți privind plata ajutorului social reprezentând contravaloarea a 4.000. de gaze naturale, pentru anii 2005-2007 și ca nefondate aceleași pretenții, pentru perioada 1.01.2008-2.06.2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâta "" -Membru Grup
Recurenții reclamanți solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul obligării la plata cu indicii de inflație și cu dobânda legală, pe perioada de la 2.06.2005 până la încetarea raporturilor de muncă pentru, și și respectiv până la 2.06.2008 pentru ceilalți reclamanți, a următoarelor:
- diferențele de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie indexat;
- câte un salariu mediu pe "" pentru sărbătoarea de Paști 2008;
- cu cheltuieli de judecată de 300 lei pentru fiecare recurent reclamant.
Prin sentința recurată li s-au acordat cu dobândă și indici de inflație, numai suplimentările de sărbători, mai puțin Paștele 2008 și s-a respins integral coeficientul de salarizare de 1,98.
Potrivit adresei nr. 3072/1.10.2008 a Ba dresată Tribunalului Constanța, în anul 2000 fost adoptat ultimul CCM înregistrat la Direcția de Muncă B sub nr. 8080/23.05.2000, în vigoare și modificat până în prezent prin 17 acte adiționale.
Articolul 236 (2) prevede că: "Drepturile și obligațiile ce decurg din specificul activității desfășurate de salariații ar C vor face obiectul anexei nr. 15, care va fi înregistrată ca act adițional". Pe această bază pentru ar s-au întocmit acte adiționale separate de restul -ului. Acest art. 236 (2) a supraviețuit tuturor celor 17 acte adiționale, fiind în vigoare și în prezent.
Sentința recurată este greșită, astfel:
- prin art. 236 (2) s-a stipulat o exceptare a arului de la anexa 1;
- fiecare dintre cele 17 acte adiționale modifică CCM-ul de bază din 2000;
- în baza art. 236 (2) a existat o succesiune de acte adiționale privitoare numai la ar, inclusiv cu privire la salarizare;
- art. 7 (2) coroborat cu art. 10 (1) CCM 2000 nu dădea dreptul instanței la o interpretare în defavoarea salariaților. Ce nu este clar nu se interpretează în defavoarea salariaților și oricum dacă este vorba de reducerea unor drepturi câștigate, această reducere trebuie să rezulte în mod expres.
Cu privire la Paștele 2008, trebuie văzut că pentru ar este valabilă Anexa 1 bis din actul adițional pe 2008, iar nu Anexa 1.
Anul 2003
Pentru "" se adoptă actul adițional nr. 4631/2003, unde la art. 128 (5) se arată în Anexa 1 subunitățile componente și coeficientul de salarizare 1,76. Iată că nu în 2005 s-a prevăzut acest lucru.
Pentru ar este adoptat actul adițional nr. 9214/2003 care prevede coeficientul 1,98 - fila 6. Se modifică art. 90 privitor la modul de calcul al concediului de odihnă.
Anul 2004
Pentru "" actul adițional nr. 2714/2004.
Pentru ar în acest an nu se modifică și nu se adoptă nimic, este și anul preluării de.
Anul 2005
Pentru "" se adoptă actul adițional nr. 2643/2005, care se invocă în susținerea afirmației că ar fi redus și pentru ar coeficientul de salarizare la 1,76. Dacă prin acest act adițional s-ar fi dorit o unificare a arului, nu ar mai fi existat în anii ulteriori, prevederi speciale pentru ar.
Prin art. 128 lit. "b" a fost stabilită valoarea bănească echivalentă coeficientului de salarizare 1,00. Prin Protocolul din 19.05.2005 încheiat la ar, se stabilește doar că această valoare de bază este valabilă firesc și pentru ar, însă cu raportare desigur la coeficientul specific. Protocolul nu amintește de art. 128 (5) lit. "a", unde se prevede pentru restul ului coeficientul de 1,76.
Pentru ar este adoptat actul adițional nr. 447/2005 care prevede coeficientul 1,98.
Anul 2006
Pentru "" se adoptă actul adițional nr. 1054/2006, care prevede aceeași formă pentru art. 128 (5).
Pentru ar este adoptat actul adițional nr. 3589/2006, negociat, dezbătut și aprobat în prealabil la sediul ar conform procesului-verbal din 7.02.2006. Se modifică o serie de clauze, dar nu coeficientul de salarizare.
Anul 2007
Pentru "" se adoptă actul adițional nr. 923/2007.
Pentru ar nu se adoptă nimic.
Anul 2008
Actul adițional nr. 1090/22.02.2008 are prevederi pentru "" în anexa 1 și pentru ar în anexa 1 bis.
În anexa 1, pct. 21 s-a prevăzut că "anexa nr. 15 se modifică și va avea conținutul Notei nr. 7225/10.12.2007 care face obiectul Anexei 1 bis. Includerea efectivă a Anexei cuprinzând drepturile și obligațiile ce decurg din specificul activității ar". Anexa nr. 1 bis cuprinde anexa 15 cu mențiunea nr. 7225/10.12.2007 și care modifică o serie de articole aplicabile ar, fără referiri la salarizare, ceea ce înseamnă că rămâne cea anterioară.
În anexa 15, adoptată prin anexa nr. 1 bis la CCM "" nr. 1090 din 22.02.2008, nu se modifică nici art. 168 referitor la suplimentările de Paști și Așadar, ar fi eronat ca suplimentările salariale să fie acordate până la data de 22.02.2008 când pentru restul ului s-au modificat aceste prevederi prin anexa 1.
Articolul 7 (2) CCM "" prevede că: "Dacă pe cale legală sau convențională anterior au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea".
Recurenta pârâtă solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în ce privește obligarea societății la acordarea către reclamanți a drepturilor corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paști și C la nivelul unui salariu mediu de bază pe societate pentru perioada 2005-31.12.2007, urmând să se respingă în totalitate acest capăt de cerere.
Solicită admiterea excepției prematurității formulării cererii de chemare în judecată, excepție invocată și în prima instanță, dar respinsă ca nefondată.
Admițând, pur teoretic, faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. Potrivit alin. 1 al art. 168 teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
Solicită admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune, în temeiul prevederilor art. 283 alin. 1 lit. "e" din Codul muncii.
Trebuie observat faptul că intimații reclamanți au formulat prezenta cerere motivat de împrejurarea că nu le-au fost acordate drepturi salariale suplimentare, prevăzute prin contractul colectiv de muncă (art. 168 din CCM).
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, motiv pentru care apreciază că acțiunea trebuia promovată în 6 luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași CCM.
Analiza Contractelor Colective de Muncă încheiate la nivel "" pentru anii 2005-2008 relevă aspectul existenței unor reglementări distincte în domeniul salarizării, diferite în esență de reglementările în materia protecției sociale și a altor drepturi, de natură a conduce și a justifica aplicarea unor norme diferite în materia prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, apreciază că în mod greșit instanța a reținut că recurenta pârâtă ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți pentru perioada 2005-2007, acestea fiind acordate și primite de către salariații societății, deoarece au fost incluse în salariile de bază ale acestora pe parcursul întregii perioade solicitate de intimații reclamanți.
Articolul 168 stabilea, în acord cu dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din Industria, următoarele: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" ". În alin. 2 se arată: "Fiecare din suplimentările de la alin. 1 se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996, republicată, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".
Respectivele prevederi au rămas neschimbate până în anul 2003, când au fost modificate prin actul adițional înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a municipiului B sub nr. 1602/26.02.2003 (Anexa 3), alin. 2 al art. 168 având următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "" ".
Actul adițional înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a municipiului B sub nr. 2643/11.05.2005 (Anexa 8) a adus o nouă modificare alin. 2 al art. 168 din CCM înregistrat sub nr. 8080/23.05.2000, respectiv: alin. 2 - În anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Dispozițiile menționate anterior, prin care s-a convenit asupra introducerii suplimentărilor salariale în salariile de bază ale angajaților au fost puse în aplicare prin Protocolul încheiat cu ocazia stabilirii modului de aplicare a prevederilor art. 168 din actul adițional nr. 6562/21.03.2003 (Anexa 12).
În cuprinsul respectivului Protocol se menționează în mod expres că, urmare a aplicării prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă, salariile de bază ale salariaților se reașează, prin aplicarea unui procent de 7% și adăugarea unei sume de 625.000 lei vechi.
Menționează că în actul adițional la CCM încheiat în anul 2008 și înregistrat la. a municipiului B sub nr. 1090/22.02.2008 (Anexa 11), se arată, referitor la art. 168 alin. 1 și 2, următoarele: ".(2) Pe baza acordului dintre "" și "", începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificată în mod distinct față de salariu.
Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților "" și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților "" Această regulă se va aplica până la data la care "" și "" vor conveni în mod expres altfel".
În sprijinul acestor susțineri aduce și hotărârea Comisiei Paritare, care a interpretat alineatul 2 al art. 168 din CCM, în iunie 2007 (Anexa 13). Concluzia Comisiei Paritare a fost aceeași, respectiv că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
În subsidiar, dacă se va aprecia că cererea intimaților reclamanți este fondată, solicită să se rețină prin hotărârea ce va fi pronunțată, ca sumele solicitate de aceștia sunt brute, urmând să primească, la executarea hotărârii, sumele nete care li se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul formulat de reclamanți și a respins recursul formulat de pârâtă pentru următoarele considerente comune:
Cu privire la excepția prematurității:
Potrivit art. 109 Cod procedură civilă, " pretinde un drept împotriva unei alte persoane, trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile ce se va anexa la cererea de chemare în judecată".
În speță, legea nu prevede o procedură prealabilă, obligatorie, astfel încât nu se poate aprecia că dreptul reclamanților nu este născut și actual.
A judeca în sens contrar, ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contractul colectiv de muncă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
Prin contractul colectiv de muncă la art. 168 s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe ""
Din modalitatea de redactare a acestui articol, rezultă fără echivoc că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, este un drept de natură salarială.
În conformitate cu prevederile art. 283 lit. "c" din Codul muncii, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În mod similar, prin art. 166 alin. 1 din același act normativ, se prevede faptul că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Cu privire la indicele de salarizare:
Din adresa nr. 3072/1.10.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială a municipiului B, rezultă faptul că "" a înregistrat inițial în anul 2000 la data de 23 mai un contract colectiv de muncă înregistrat sub nr. 8080.
Pe parcursul executării acestui contract, părțile semnatare au încheiat un număr de 17 acte adiționale, prin care au convenit de fiecare dată prelungirea contractului pe o perioadă de un an și au înțeles să modifice anumite clauze referitoare la capitolul "salarizare".
Având în vedere faptul că, atât la instanța de fond, cât și la instanța de recurs, părțile au depus la dosar copii xerox de pe actele adiționale la CCM la nivel de unitate, pe care le-au contestat reciproc și care nu aveau ștampila Direcției de Muncă și Protecție Socială, Curtea a solicitat acestei instituții copii certificate de pe aceste înscrisuri care au modificat CCM cu privire la capitolul "salarizare".
Prin adresa nr. 438/13.02.2009 Direcția de Muncă și Protecție Socială a municipiului Baî naintat setul de înscrisuri solicitate de instanță, înscrisuri care au fost atașate la dosarul nr- și care vor fi avute în vedere de C la soluționarea tuturor dosarelor aflate pe rolul instanței care au același obiect.
Aceste înscrisuri au fost depuse într-un singur exemplar având în vedere numărul mare de dosare aflate pe rolul instanței cu același obiect, întrucât costurile de xeroxare ar fi împovărat părțile și ar fi blocat activitatea Direcției de Muncă și Protecție Socială.
Analizând aceste înscrisuri, Curtea a reținut următoarele considerente cu privire laindicele de salarizare de 1,98:
Reclamanții sunt salariații "" în cadrul Zonei de Producție nr. 6 Grup de ar
Potrivit art. 236 alin. 2 din CCM nr. 8080/2000 la nivel "": "drepturile și obligațiile ce decurg din specificul activității desfășurate de salariații ar C vor face obiectul anexei 15, care va fi înregistrată ca act adițional".
Prin actul adițional încheiat la data de 12.07.2001 (anexa 15), s-a prevăzut prin art. 128 alin. 4 că: "în cadrul ar C salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat".
Pentru anul 2002, prin actul adițional nr. 12412/2.07.2002 nu s-a adus nicio modificare prevederilor referitoare la salariul de bază al salariaților ar.
Pentru anul 2003, prin actul adițional nr. 9214/11.11.2003 s-a stabilit prin art. 128 alin. 5 faptul că: "în cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat".
Pentru anul 2004, prin actul adiționat nr. 2714/16.04.2004 nu se aduce nicio modificare art. 128 alin. 5 referitor la salariul de bază al salariaților ar.
Pentru anul 2005, prin actul adițional nr. 447/21.01.2005 la anexa 15 pct. "h" s-a prevăzut că art. 128 alin. 5 va avea următorul conținut: "în cadrul ar C salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Prin actele adiționale nr. 2643/11.05.2005 și respectiv nr. 1054 din 24.02.2006 nu se aduc modificări cu privire la indicele de salarizare pentru salariații ar.
Pentru anul 2006, actul adițional nr. 3589/30.05.2006 aduce unele modificări la anexa 15 din CCM pentru salariații ar, însă aceste modificări nu vizează indicele de salarizare de 1,98.
Pentru anul 2007, prin actul adițional nr. 923/23.02.2007 se aduc modificări ale nr. 8080/2000, însă aceste modificări nu vizează indicele de salarizare al salariaților ar.
Pentru anul 2008, prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008 părțile au prevăzut că Anexa nr. 15 se modifică și va avea conținutul Notei nr. 7225 din 10.12.2007, care face obiectul "Anexei 1 bis".
Din analiza "Anexei 1 bis" rezultă că nici de această dată părțile semnatare nu au adus modificări art. 128 alin. 5 din CCM nr. 8080/2000, care reglementa indicele de salarizare pentru salariații ar.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Din CCM nr. 8080/2000, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale enunțate mai sus, rezultă că salariații ar beneficiau de indicele de salarizare de 1,98 pe toată perioada în litigiu.
Cu privire la primele de Paști și C:
Prin actul adițional nr. 9214/11.11.2003 de modificare a CCM nr. 8080 din 2000, s-a prevăzut la art. 168 alin. 2 că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și condițiilor negociate cu "".
În anul 2004, prin actul adițional nr. 2714/16.04.2004 nu s-a adus nicio modificare cu privire la suplimentele salariale.
Prin actul adițional nr. 2643/11.05.2005 părțile au precizat la art. 168 alin. 2 că: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. (1) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din clauzele contractuale negociate de părți, rezultă fără echivoc că soluția introducerii suplimentelor salariale în salariul de bază a fost adoptată numai pentru anul 2003, nu și pentru anii următori.
De asemenea, pe anul 2006 și 2007 nu s-a adus nicio modificare cu privire la primele de Paști și
Abia în anul 2008, prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008 părțile au înțeles să dea o explicitare a art. 168 alin. 1 și alin. 2, în sensul introducerii primelor de Paști și C în salariul de bază, însă această modificare nu se poate aplica retroactiv, urmând a-și produce efectele începând cu data înregistrării ei, respectiv cu anul 2008.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia Paritară a înțeles să dea o altă interpretare art. 168 alin. 1 și alin. 2, nu are nicio semnificație juridică, întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă, numai pe parcursul derulării lui și nu poate produce efecte retroactiv.
Expertizele depuse la dosar de pârâtă, nu au nicio relevanță, având în vedere voința expresă și neechivocă a părților de a include aceste suplimentări salariale în salariul de bază doar pe anul 2003, precum și caracterul extrajudiciar al acestora.
În ceea ce privește motivul de recurs subsidiar, Curtea a apreciat că și acesta este nefondat, întrucât prima instanță nu a precizat cuantumul exact al sumelor datorate, dacă aceste sume sunt brute sau nete, ci numai a indicat criteriile în funcție de care se va face calculul acestora, raportat la prevederile contractuale aplicabile părților.
Cu prilejul executării urmează a se face calculul exact al sumelor și reținerea impozitului și a contribuțiilor de asigurări sociale datorate statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții reclamanți, -, toți cu domiciliul procesual la cabinet avocat, în C,-, -. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1147/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâta la plata indicelui de salarizare 1,98 și după data de 2.06.2005 până la data introducerii acțiunii, corespunzător perioadei de activitate pentru fiecare reclamant.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă "", cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva aceleași sentințe civile.
Obligă pârâta la 2.700 lei cheltuieli de judecată către reclamanții recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud. / 9.04.2009
Tehnoredact.gref.
4 ex./ 9.04.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
