Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 94/CM
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, domiciliată în C, b-dul 1 - 2. nr. 39, bloc 22,. B,. 85, județul C, domiciliat în C,-, - 2,. C,. 47, județul C, domiciliată în C,-, bloc 74,. B,. 22, județul C, domiciliat în localitatea,-, județul C, domiciliat în localitatea,-, județul C, domiciliat în C,-, - 3,. 12, județul C, domiciliat în,-, - 11,. A,. 6,. 1, județul C, domiciliat în Poarta Albă,-, județul C, domiciliat în C,- A, - județul C, domiciliată în C,-, - 2,. A,. 3, județul C, domiciliată în C,-, - 9,. B,. 30, județul C, domiciliat în C,-, județul C, cu domiciliul procesual ales la avocat, în C,-, -. 1, județul C, domiciliat în C,-, - 74,. B,. 17, județul C, împotriva sentinței civile nr. 730/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte "" B, cu sediul în - nr. 239, sector 1 și ""-ZONA, cu sediul în Port, 34, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 5.03.2009, 9.03.2009 și 11.03.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de fata:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, reclamanții, și au chemat în judecată SC prin Zona ar, solicitând:
- obligarea pârâtei la plata diferențelor bănești rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 prevăzut în contractul colectiv de muncă, calculate de la 21.04.2005 până la data încetării raporturilor de muncă pentru reclamanții care și-au încetat activitatea și respectiv, de la 21.04.2005 la 21.04.2008 pentru cei aflați în activitate, cu acordarea indexării în raport de indicele de inflație și a dobânzii legale;
- obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale de Paști și de C calculate la nivelul salariului mediu de bază pe societate, actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală, corespunzător perioadei lucrate, în termenul de prescripție;
- plata contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale, la prețul zilei.
În considerente, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și că prin contractul colectiv de muncă al societății pârâte s-a prevăzut la art. 128 (5) că salariații ar au un coeficient de salarizare minim de bază de 1,98 de ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat. Prin acte adiționale înregistrate la Direcția de Muncă au fost modificate unele prevederi ale acestui contract, însă nu și coeficientul în cauză.
Cu privire la plata suplimentările bănești de Paști și de C, s-a arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3. Ori, prin art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății se prevedea că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
De asemenea, prin contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă era obligată să acorde fiecărui salariat, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 metri cubi de gaze naturale, la prețul zilei. Acest drept a fost statuat prin art. 176 din CCM, iar pentru neacordarea dreptului menționat, unitatea datorează aceste sume actualizate și cu dobânda legală.
Prin cererea din 09.05.2008 intervenienții, scu, Peniu, și, au formulat aceleași pretenții, raportate la aceleași temeiuri în fapt și în drept ca și cele din acțiunea principală.
Prin întâmpinare, societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune sub aspectul capetelor 2 și 3 din cerere, prin prisma prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, întrucât aceste pretenții izvorăsc din neexecutarea unor clauze inserate în contractul colectiv de muncă, referitoare la ajutoare materiale, ele nefiind așadar salarii.
S-a invocat și excepția prematurității cererii care privește suplimentările salariale acordate de Paști și de C, motivat de faptul că dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile care să stabilească un cuantum exact al acestora.
Pe fondul cauzei, pârâta apreciază că pretențiile sunt nefondate. În ce privește aplicarea indicelui 1,98 de salarizare, reclamanții și intervenienții își fundamentează pretențiile pe existența unui act adițional la contractul colectiv de muncă din anul 2003, cărui valabilitate a operat pe timp de un an și care, nu și-a mai produs efectele pentru anii 2005 - 2008. Ulterior anului 2003, prin actele adiționale la CCM pe anii 2005 - 2008, părțile nu au mai convenit asupra niciunei dispoziții referitoare la mărirea indicelui minim de salarizare specific ar, situație față de care pentru anii menționați a fost valabil indicele minim stabilit la nivel de, respectiv, cel de 1,76 raportat la salariul minim pe economie.
Pârâta a menționat că având în vedere lista agenților economici prevăzuți în art. 11 alin. 3 din nr.OUG 79/2001 prin care SNP a fost inclusă în lista societăților monitorizate, având un statut special în perioada 2003 - 2005, fondul de salarii era stabilit prin lege, iar ministerul d e resort stabilea defalcarea acestui fond, fără ca agentul economic să aibă posibilitatea majorării plafoanelor stabilite prin lege. S-a susținut că în aceste condiții, a fost exclusă de la posibilitatea acordării coeficientului de 1,98.
Cu privire la capătul II de cerere, pârâta invocă actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2008 înregistrat la. B sub nr. 1090/22.02.2008, în care s-a consemnat - referitor la art. 168 alin. 1 și 2 - că,pe baza acordului dintre și, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților ( care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială ) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificată în mod distinct față de salariu.
Potrivit acestui act adițional, părțile au confirmat includerea suplimentărilor salariale în salariul lunar de bază al angajaților, regulă ce se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel.
S-a solicitat ca interpretarea conținutului clauzei respective să se realizeze în acord cu dispozițiile art. 977 Cod civil, astfel cum s-a menționat și în hotărârea Comisiei Paritare.
În legătură plata contravalorii a 4.000 mc gaze naturale, pârâta a arătat că începând cu 01.06.1997, acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază.
Astfel, în conformitate cu prevederile CCM, s-a dispus prin art. 176 că,ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la 23.05.2008 instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție formulată în cauză și a respins cele două excepții invocate de pârâtă, ca nefondate.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile vizând plata suplimentelor salariale de sărbători, s-a apreciat că aceste drepturi se înscriu în sfera de aplicare a art. 283 lit. c Codul muncii.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile vizând plata ajutorului material - contravaloarea a 4.000 mc gaze, pentru anii 2005 - 2006, apreciind că ele cad sub incidența art. 283 lit. e Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.730 din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis în parte acțiunea reclamanților, -, -, -, și cererea de intervenție formulată de intervenienții, și, în contradictoriu cu pârâta - MEMBRU GRUP
A fost obligată pârâta să acorde reclamanților diferențele de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 pe perioada 21.04.2005 - 10.05.2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea reclamanților pentru aceste pretenții, pentru perioada ulterioară datei de 11.05.2005.
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienții, -, -, -, și, formulată în contradictoriu cu pârâta - MEMBRU GRUP B, cu sediul în B, - lor nr.239, sector 1, privind aplicarea indicelui de salarizare 1,98, ca nefondată.
A fost obligată pârâta să achite reclamanților și intervenienților drepturile corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paști și C, corespunzătoare perioadei de activitate a fiecărui salariat, pentru perioada 2005 - 31.12.2007.
Au fost respinse pretențiile vizând plata acestor suplimentări salariale pentru anul 2008.
Au fost respinse ca prescrise drepturile pretinse de reclamanți și intervenienții, privind plata ajutorului social reprezentând contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, pentru anii 2005 și 2006.
S-au respins ca nefondate aceleași pretenții, pentru anii 2007 și 2008.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
În ce privește capătul de cerere prin care se solicită aplicarea indicelui de salarizare de 1,98, s-a reținut că, pentru perioada 16.04.2004 - 10.05.2005 a operat contractul colectiv de muncă la nivel înregistrat la. cu nr. 2714/16.04.2004, în care se stipulează la art.128 alin. 5, că,În cadrul, filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în anexa nr. 1, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
Contractul colectiv de muncă 2003 - 2004 fost ulterior modificat prin Actul adițional înregistrat la. B sub nr. 9214/11.11.2003, care a stabilit - sub aspectul art. 128 (5) - că noua formulare a textului se va referi la un coeficient de 1,98 mai mare decât salariul minim de economie indexat pentru salariații
Pentru perioada 11.05.2005 - 23.02.2006 a operat însă la nivelul societății contractul colectiv de muncă înregistrat la. cu nr. 2643/11.05.2005 iar prin art. 128 (5) s-a prevăzut pentru stabilirea salariului de bază minim același coeficient de 1,76 raportat la salariul minim pe economie actualizat, inclusiv în cadrul filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în Anexa 1.
Pentru perioada 24.02.2006 - 22.02.2007 a operat la nivelul societății contractul colectiv de muncă înregistrat la. cu nr. 1054/24.02.2005 iar pentru perioada 23.02.2007 - 21.02.2008 a fost aplicat la nivelul societății contractul colectiv de muncă înregistrat la. cu nr. 923/23.02.2007 care au păstrat sub acest aspect mențiunile cuprinse în CCM anterior, referitoare la indicele aplicat în vederea stabilirii salariului de bază minim în societate.
La 22.02.2008 a fost înregistrat la. B sub nr. 1090, Actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul prin care s-a dispus prorogarea efectelor CCM pe o perioadă de minimum un an, fiind aduse modificări și completări unora dintre dispozițiile sale dar pentru art. 128 alin. 5, actul adițional nu a adus nici o modificare.
În raport de înscrisurile depuse și de disp. art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 rep. s- reținut că salariații C au beneficiat de indicele de salarizare 1,98 prin acte normative specifice (Actul adițional înregistrat la. B sub nr. 9214/11.11.2003 ), care însă și-au încetat valabilitatea la data înregistrării CCM la nivel la 11.05.2005 (contractul colectiv de muncă înregistrat la. cu nr.2643/11.05.2005) și care a statuat asupra unei aplicări unitare a textului cuprinzând indicele de 1,76 la nivelul drepturilor salariale ale tuturor salariaților.
Întrucât reclamanții și intervenienții în interes propriu nu au făcut dovada că ulterior acestei date - 11.05.2005 - indicele de salarizare aplicabil a fost păstrat pentru salariații C la 1,98, au fost admise pretențiile doar în ce privește perioada de activitatea parcursă de fiecare dintre aceștia, până la data de 10.05.2008.
Față de cererea intervenienților în interes propriu, instanța a constatat că aceștia au promovat cererea la data de 9.05.2008, astfel că nu pot pretinde drepturi decât pe cei trei ani anteriori sesizării instanței.
De asemenea, aceștia nu pot pretinde recalcularea și acordarea diferențelor de drepturi salariale rezultate prin raportarea la indicele de 1,98 începând cu 09.05.2005, câtă vreme s-a stabilit pe baza probelor administrate că aplicabilitatea lui a încetat, în condițiile legii, la 10.05.2005.
În referire la cererea privind suplimentările salariale, instanța a avut în vedere art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, care dispune:,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006 iar pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Prin adresa Comisiei Paritare înregistrate sub nr. 3793/18.06.2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat .
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Prin urmare și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți dar numai pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de societatea pârâtă, părțile au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art.168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Prin urmare, interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cu privire la întinderea acestor drepturi, instanța a avut în vedere că, odată cu adoptarea Actului adițional la CCM la nivel, înregistrat sub nr. 1090/22.02.2008 prin care partenerii sociali au stabilit de comun acord că prevederile art. 168 alin. 1 și 2, acest drept a fost inclus în salariul lunar de bază prin urmare, nu mai poate fi pretins pentru anul 2008.
Cererea care viza plata contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale a fost respinsă ca prescrisă parțial, conform considerentelor din încheierea interlocutorie pronunțată la 23.05.2008.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c și e Codul muncii, potrivit cu care, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiului nu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 154 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Măsurile de protecție socială, în cadrul cărora se includ și drepturile acordate periodic în vederea creșterii nivelului de viață al salariaților ori compensațiile dispuse prin contractul colectiv de muncă în domeniul asigurării și securității în muncă nu sunt însă drepturi salariale, ci alte drepturi cu valoare patrimonială, acordate în raport cu dispozițiile contractului.
Pentru perioada care nu cade sub incidența textului de mai sus, instanța s-a raportat la art. 176 alin. 1 din CCM care prevede că,ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997.
A reținut că acest drept cuprins în capitolul,Protecția socială nu a fost negat salariaților cărora le este aplicabil contractul colectiv de muncă, însă partenerii sociali au stabilit prin voința comună că aceste drepturi sunt incluse în valoarea drepturilor salariale acordate, încă din anul 1997.
Același punct de vedere a fost exprimat de comun acord de partenerii sociali cu ocazia semnării și înregistrării la.B a Actului adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la.B sub nr. 1090/22.02.2008 care a menționat în referire la textul art. 176 alin. 1 că începând cu anul 1997 acest articol a rămas fără obiect față de mențiunea compensării ajutorului material menționat prin CCM /1997.
În măsura în care această clauză nu a fost contestată sub aspectul legalității, prevederile sale se impun cu forță de lege ambelor părți semnatare dar și salariaților, iar aceștia din urmă nu pot pretinde distinct acordarea acestor drepturi, cu încălcarea disp. art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanțiși interveniențiicare au formulat critici sub aspectul respingerii ca nefondat a capătului de cerere care privea acordarea indicelui de salarizare de 1,98 după data de 10.05.2005.
Arată recurenții, că sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale conform acestui indice, până la data încetării raporturilor de muncă, având în vedere că actele adiționale la CCM, depuse de pârâta, nu au fost înregistrate la Direcția de Muncă B, astfel că, nu se poate reține modificarea acestui indice la 1,76.
Modificarea CCM este permisă numai în condițiile art. 31 din legea nr. 130/1996 iar Protocoalele adiționale nu poartă ștampila Direcției de muncă, pe coperțile CCM fiind trecute numere fictive.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât soluția instanței de fond se bazează pe actele adiționale care după data de 11.05.2005 nu mai prevăd indicele de salarizare de 1,98 pentru salariații ar.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de probele administrate, Curtea reține următoarele aspecte:
Reclamanții, în calitate de angajați ai ar, care funcționează în cadrul SC SA- au arătat că deși prin CCM /2000 și prin actele adiționale încheiate ulterior s-a prevăzut un indice de salarizare de 1,98, pârâta refuză să le calculeze drepturile salariale corespunzător acestuia, prejudiciindu-i în mod deliberat.
Având in vedere că la dosarul cauzei au fost depuse de către părți mai multe copii xerox -în extras- de pe actele adiționale care au modificat CCM/2000 al SC SA, iar aceste copii, nu sunt certificate de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, fiind contestate sub aspectul modificărilor intervenite și opozabilității lor, Curtea a apreciat ca fiind necesar sa se depunăin originalCCM la nivel precum și actele adiționale încheiate după 2003.
Deși SC SA deținea un exemplar al acestor înscrisuri, în calitate de parte semnatară, față de împrejurarea că la dosar au fost depuse în permanență copii de pe actele adiționale, iar reclamanții nu recunoșteau clauzele referitoare la salarizare, după cum nici pârâta nu recunoștea înscrisurile depuse de reclamanți, s-a impus solicitarea de către instanță a acestor înscrisuri, de la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Această instituție nu este însă parte în prezentul litigiu astfel că nu are obligația suportării cheltuielilor legate de xeroxarea unui număr atât de mare de înscrisuri, situație care a făcut ca instanța să se raporteze la dosarul nr-, la care este anexat dosarul cu înscrisurile solicitate, certificate de catre, singurele care pot fi luate în considerare la pronunțarea hotărârii, deoarece poartă dovada înregistrării, conform art. 31 din legea nr. 130/1996.
Întrucât recursul de față vizează numai capătul de cerere referitor la aplicarea indicelui de salarizare pentru salariații ar, Curtea va analiza doar acele clauze, astfel cum au fost modificate.
În ce privește pe salariații ar, s-a stabilit prin art. 236 din CCM/2000 la nivel de SC, că acestora le este aplicabilă anexa nr. 15.
In ce privește pe salariații ar, părțile semnatare ale CCM/ au prevăzut în art.236:
" 1)Anexele la prezentul contract fac parte integranta din acesta, având forță obligatorie între părți.
2) Drepturile si obligațiile ce decurg din specificul activității desfășurate de salariații ar Constanta vor face obiectulanexei nr. 15, care va fi înregistrată ca act adițional."
Așadar, modificarea clauzelor CCM/, nu îi afecta pe angajații ar, decât în măsura în care se modifica anexa nr. 15 deoareceart. 236 nu a fost înlăturat din CCM de către părțile semnatare.
Analizând aceste înscrisuri, instanța constată:
- Actul adițional la CCM/2004-2005 al SN SA, înregistrat la sub nr.447/21.01.2005, prevede la art. 7 litera "h" ca se modifica alin. 5 al art. 128 astfel: "In cadrul ar Constanta, salariul de baza minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
- Actul adițional la CCM, înregistrat sub nr.2643/11.05.2005, aduce alte modificări CCM nr. 8080/2000, dar aceste modificări nu aduc vreo atingere clauzelor anexei nr. 15 unde sunt prevăzute drepturile salariaților ar.
- Nici în Actul adițional înregistrat sub nr.1054/24.02.2006nu se aduc modificări clauzelor care vizează indicele de salarizare pentru salariații ar, astfel că și pentru această perioadă rămân valabile clauzele din CCM inițial, deoarece părțile semnatare au stabilit că "se prelungește aplicarea în continuare a CCM încheiat la nivelul SN SA B, modificat și completat prin acte adiționale care fac parte integrantă din acesta".
- Actul adițional înregistrat la sub nr.3589/30.05.2006, aduce unele modificări la Anexa nr. 15 din CCM, pentru salariații ar, dar aceste modificări nu vizează indicele de salarizare de 1,98 astfel cum a fost reglementat anterior, ci cu totul alte clauze care nu fac obiectul litigiului de fata.
- In ce privește Actul adițional înregistrat sub nr.1090/22.02.2008, instanța constată că la art. nr. 21 părțile semnatare au consemnat:" Anexa nr. 15 se modifica și va avea conținutul Notei nr. 72225/10.12.2007 care face obiectul Anexei 1 bis."
Verificând prevederile acestei anexe, constatăm că nici de această dată părțile semnatare nu au adus modificări art. 128 alin. 5 din CCM care reglementa indicele de salarizare pentru salariații ar.
In raport de toate actele adiționale, Curtea constată că în ce îi privește pe salariații ar, aceștia beneficiau de același indice de salarizare de 1,98 în toată perioada în litigiu pentru că art. 236 din CCM nu s-a înlăturat, iar drepturile salariale ale acestor angajații erau cuprinse in Anexa nr. 15, care în 2008 s-a transformat în Anexa 1 bis.
In condițiile în care anexa 15 nu este modificată, nu se poate aprecia că indicele de salarizare prevăzut pentru salariații din unitățile și subunitățile SC este valabil și pentru salariații ar deoarece art. 236 din același contract nu s-a modificat ceea ce înseamnă că acești salariați beneficiază tot de drepturile prevăzute în anexa 15 care nu a fost modificată.
Prin actele adiționale la CCM/, s-au modificat clauzele din contractul care îi privea doar pe salariații și aceste modificări nu fac în nici un fel vorbire despre anexa nr. 15 sau despre salariații ar, astfel că indiferent de modul în care partenerii sociali au înțeles să modifice clauzele CCM, din moment ce nu se face vorbire și despre anexa nr. 15, aceste modificări nu pot fi generalizate.
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Conform acestor dispoziții legale, contractele colective de muncă reprezintă voința părților semnatare și ele nu pot fi interpretate în afara clauzelor pe care acestea le-au negociat la acel moment.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a limitat dreptul reclamanților la plata salariului în funcție de acest indice, până la data înregistrării actului adițional nr. 2643/11.05.2005, deoarece acesta nu a influențat în niciun fel drepturile salariale ale salariaților din ar.
Față de cele arătate anterior, urmează a fi admis recursul și modificată în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtei de a achita reclamanților drepturile salariale calculate în raport de indicele de salarizare de 1,98 și după data de 11.05.2005, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant în parte.
Întrucât celelalte dispoziții ale instanței nu au făcut obiectul recursului, acestea nu vor fi analizate, urmând a fi menținute ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții reclamanți, domiciliată în C, b-dul 1 - 2. nr. 39, bloc 22,. B,. 85, județul C, domiciliat în C,-, - 2,. C,. 47, județul C, domiciliată în C,-, bloc 74,. B,. 22, județul C, domiciliat în localitatea,-, județul C, domiciliat în localitatea,-, județul C, domiciliat în C,-, - 3,. 12, județul C, domiciliat în,-, - 11,. A,. 6,. 1, județul C, domiciliat în Poarta Albă,-, județul C, domiciliat în C,- A, - județul C, domiciliată în C,-, - 2,. A,. 3, județul C, domiciliată în C,-, - 9,. B,. 30, județul C, domiciliat în C,-, județul C, cu domiciliul procesual ales la avocat, în C,-, -. 1, județul C, domiciliat în C,-, - 74,. B,. 17, județul C, împotriva sentinței civile nr. 730/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte "" B, cu sediul în - nr. 239, sector 1 și ""-ZONA, cu sediul în Port, 34, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă la plata indicelui 1,98 și după data de 11.05.2005 până la data introducerii acțiunii, corespunzător perioadei de activitate lucrată de fiecare reclamant.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond: /
Red.dec.jud. /23.03.2009
4 ex./31.03.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
