Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/CM
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1028/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, în C,-, - 3,. A,. 2,. 9, județul C și intimata pârâtă "" PRIN ZONA, cu sediul în Port, 34, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 5.03.2009, 9.03.2009 și 11.03.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SA "" prin Zona ar C, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea societății pârâte la plata cu indexare, în raport de indicele de inflație de la data plății efective a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1.98 la salariul minim pe economie indexat, aferente ultimilor 3 ani, a sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări de C 2005, 2006 și 2007, respectiv Paști 2006, 2007 și 2008, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate și obligarea pârâtei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Reclamantul a afirmat că societatea pârâtă a folosit la calcularea drepturilor sale salariale o bază de calcul mai mică decât cea prevăzută de Contractul Colectiv de Muncă. Astfel în conformitate cu Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2007, salariații ar C au un coeficient de salarizare minim de bază de 1,98 ori mai mare decât salariul pe economie indexat, coeficient care, afirmă reclamantul, nu a fost respectat, chiar în condițiile în care art. 128 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ar a rămas nemodificat.
Reclamantul a considerat că susținerile societății pârâte cu privire la insuficiența fondurilor salariale sunt nerelevante în condițiile în care Contractul Colectiv de Muncă constituie legea părților, iar nerespectarea clauzelor contractuale neputând fi pusă pe seama unor acte normative care nu interzic acordarea indicelui de 1,98 prevăzut de art. 128 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ar, ci doar măsuri privind disciplina financiară. S-a considerat referitor la actele normative invocate de pârâtă, că acestea reglementează relațiile agenților economici unde statul este acționar majoritar, fapt ce contravine situației nou create începând cu anul 2004, când Statul Român a cesionat SA "" către Austria.
Cu privire la capătul 2 al cererii, reclamantul a menționat că societatea pârâtă nu i-a achitat suplimentările salariale de Paște și de C pentru anii 2004-2007, așa cum sunt prevăzute de art. 168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă, argumentând că numai în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază, în rest actele adiționale la Contractul Colectiv de Muncă în ultimii 3 ani nu modifică drepturile prevăzute la art. 168 alin. 1.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, motivat de faptul că datorită unor acte normative, societatea fiind monitorizată pe perioada 2003-2005 datorită statutului special conferit de Hotărârea nr. 866/2001 și nr.OUG 79/2001, a fost exclusă posibilitatea acordării coeficientului de 1,98 cu respectarea Hotărârii nr. 1552/2002.
A considerat că începând cu anul 2004, art. 128 din Contractul Colectiv de Muncă precizează coeficientul de 1,76.
Referitor la capătul 2 al acțiunii promovate de reclamant, societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literar al termenilor utilizați. Astfel, s-a susținut că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților "" prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Textul art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut același conținut în cursul anului 2004, după care în anul 2005 operat o modificare ce a avut scop, conform susținerilor pârâtei, exprimarea într-o manieră mai clară a intenției părților privitor la conținutul textului.
S-a susținut astfel că textul a fost explicitat în sensul că, includerea drepturilor salariale sus menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată (anume, doar pentru anul 2003), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
Mai mult, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - "" și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; aceasta a confirmat, prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al "".
Prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare. S-a confirmat, astfel, că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Societatea pârâtă a apreciat că, în subsidiar, acțiunea trebuie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Ori, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Pârâta a solicitat să se constate că sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe "", cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
A fost invocată, totodată, excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "e" Codul muncii.
Această apărare a fost însă înlăturată, instanța apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă), sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. "c" Codul muncii, acțiunea este supusă prescripției extinctive de trei ani.
Prin sentința civilă nr. 1028/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta "" B prin Zona ar C și a fost obligată societatea la plata, către reclamant, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2006 și 2007, precum și a celor de C pentru anii 2005, 2006 și 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
A fost obligată societatea pârâtă la plata către reclamant, a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie indexat, pentru perioada cuprinsă între 06.06.2005 și 06.06.2008, indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
S-a respins, ca neîntemeiată, cerere de acordare a suplimentării salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anul 2008.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în conformitate cu art. 128 alin. din Contractul Colectiv de Muncă pe 2003-2004 la nivel de "" modificat prin act adițional înregistrat la. B cu nr. 9214/11.11.2003 în care se prevede că: "În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat". Societatea pârâtă confirmă prin întâmpinare că în perioada 2003-2005 nu a aplicat indicele de salarizare de 1,98 datorită unor acte normative care îi stabileau un anumit fond de salarii și care nu îi permitea aplicabilitatea acelui indice. Susținerile pârâtei cu referire la faptul că începând cu anul 2004 în art. 128 din Contractul Colectiv de Muncă este precizat că salariul de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat nu sunt probate. Depunerea de către societatea pârâtă a unor copii parțiale de pe contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, care nu poartă dovada înregistrării la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială Județeană sau a municipiului B sau după caz la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, nu pot forma convingerea instanței că acestea sunt și aplicabile în condițiile în care importanța înregistrării este deosebită, pentru că de la această dată contractul devine aplicabil.
De altfel, nu au fost reținute nici susținerile cu privire la imposibilitatea acordării indicelui de 1,98 datorită prevederilor unor acte normative, întrucât deși sarcina probei în litigiile privind dreptul muncii îi incumbă, pârâta nu dovedește cum aceste acte normative au împiedicat-o să-și respecte obligațiile asumate prin contract.
S-a reținut că potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Pentru aceste considerente, instanța a admis capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada cuprinsă între 5.02.2005 și 5.02.2008.
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul "" pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu "" în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al "" A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat "".
În fine, prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al "" ", datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează șidevin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului - ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariatdoar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Comisia paritară prin protocolul încheiat la data de 31.08.2007 de comun acord au stabilit modalitatea de interpretare a clauzei prevăzută de art. 168 din CCM la nivel de "", în sensul că drepturile bănești aferente primelor de Paști și C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Convențiile încheiate între părți își produc efecte doar pentru viitor.
În atare condiții deși părțile au convenit ca această interpretare să fie aplicabilă CCM și actele adiționale pe perioada 2004-2007, această interpretare nu poate fi aplicabilă, întrucât produce efecte doar pentru viitor. În consecință având interpretarea dată, pentru anul 2008 aceste drepturi nu se cuvin.
Cât privește apărările referitoare laprematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, s-a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare a fost respinsă ca nefondată.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că prin clauza art. 168 alin. 1 acesta se raportează la salariul de bază mediu pe "", iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
De altfel, instanța a respins ca neutilă cauzei administrarea probei cu expertiză contabilă judiciară, reținând existența elementelor de calcul care să permită cuantificarea drepturilor solicitate.
Pe cale de consecință, a fost obligată societatea la plata, către reclamant, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2006 și 2007, precum și a celor de C pentru anii 2005, 2006 și 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
A fost obligată societatea pârâtă la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie indexat, pentru perioada cuprinsă între 06.06.2005 și 06.06.2008, indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
S-a respins, ca neîntemeiată, cerere de acordare a suplimentării salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anul 2008.
A fost reținută și incidența art. 274 Cod procedură civilă, în sensul obligării pârâtei la 300 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs "" Membru Grup B,solicitând instanței de recurs ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să modifice în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, în esență, pentru următoarele motive:
Recurenta pârâtă a considerat că excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată este fondată și în mod greșit aceasta a fost respinsă.
S-a arătat că, potrivit alin. 1 al art. 168, teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordau automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Ori, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
Cu privire laexcepția prescrierii dreptului la acțiuneîn ce privește capătul doi de cerere, recurenta pârâtă a apreciat că prima instanță a considerat în mod eronat că această excepție nu este fondată.
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, astfel că recurenta pârâta a apreciat că acțiunea trebuia promovată în șase luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași CCM.
Analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel "" relevă aspectul existenței unor reglementări distincte în domeniul salarizării, diferite în esență de reglementările în materia protecției sociale și a altor drepturi, de natură a conduce și a justifica aplicarea unor norme diferite în materia prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, în ce privește primul capăt de cerere, recurenta pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat.
Recurenta a arătat că, reclamantul își întemeiază cererea pe existența unui act adițional la CCM din 2003, cărui valabilitate se întinde pe durata unui an și care nu își produce niciun efect pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008. Ulterior anului 2003, respectiv prin actele adiționale încheiate în 2005, 2006, 2007 și 2008, părțile nu au mai convenit nimic cu privire la mărirea indicelui minim de salarizare specific ar, situație în care, pentru acești ani, este valabil indicele minim stabilit prin CCM la nivel, respectiv cel de 1,76 raportat la salariul minim pe economie.
Având în vedere prevederile Hotărârii nr. 866/2001 prin care s-a aprobat lista cu agenții economici prevăzuți în art. 11 alin. 3 din nr.OUG 79/2001, prin care SNP "" a fost monitorizată, având un statut special în perioada 2003-2005, conform nr.OUG 79/2001; astfel, fondul de salarii era stabilit prin lege, iar ministerul d e resort stabilea defalcarea acestui fond, fără ca agentul economic "" să aibă posibilitatea majorării plafoanelor stabilite prin lege. Prin urmare, a fost exclusă posibilitatea acordării coeficientului 1,98 cu respectarea Hotărârii nr. 1552/2002.
De altfel, începând cu anul 2004, în art. 128 din CCM este precizat foarte clar că salariul de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
În ce privește al doilea capăt de cerere, recurenta pârâtă a apreciat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâta ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către salariații "", deoarece au fost incluse în salariul de bază, precum și că societatea "" nu ar fi aplicat indicele minim de salarizare convenit prin contractul colectiv de muncă.
După anul 2003, "Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților "" și, de aceea, nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților "" Această regulă se va aplica până la data la care "" și "" vor conveni în mod expres altfel".
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective, având în vedere prevederile art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților.
În sprijinul acestei interpretări, recurenta pârâtă a adus și Hotărârea Comisiei Paritare, care a interpretat alineatul 2 al art. 168 din CCM, în iunie 2007. Concluzia Comisiei Paritare a fost aceeași, respectiv că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Recurenta pârâtă a apreciat că sunt extrem de relevante pentru cauza de față concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabilă întocmit cu prilejul punerii în executare a unor sentințe similare și care concluzionează nivelul sumelor datorate ca fiind drepturile salariale prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru sărbătorile de Paști și C și dacă acestea în perioada 2003-2007 au fost cuprinse în salariul de bază.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe "" SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. "e" Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. "c" a aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "c" Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale aferente ultimilor 3 ani anterior formulării acțiunii, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - februarie 2008 - acestea se încadrează în termenul de trei ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "c" din Codul muncii.
O altă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Întrucât au existat controverse referitoare la menținerea dreptului salarial având ca obiect prime "Paști - C" în succesiunea contractelor colective de muncă pentru perioada care interesa obiectul cauzei, cât și cu privire la introducerea acestei prime în salariul de bază al fiecărui salariat, Curtea având în vedere și multitudinea de cauze cu obiect similar a solicitat în mod oficial Ministerului Muncii toate contratele colective de muncă sau acte adiționale încheiate la nivelul "" întrucât părțile, deși se aflau în posesia unui exemplar original nu au înțeles să-l depună pentru confruntare cu copiile existente la dosar.
Trebuie arătat în privința reclamantului că un exemplar original al contractului colectiv de muncă se află în păstrarea sindicatului și deci îl putea depune semnat pentru conformitate odată cu sesizarea instanței.
Nevoia administrării a apărut cu atât mai necesară cu cât reclamantul a susținut modificarea din anul 2000 prin acte adiționale, iar "" Aaa dus în fața Curții un număr de legate sub formă de broșură, întocmită pentru fiecare an.
Pentru a nu îngreuna procedurile judiciare, dar și pentru a nu crea în dauna Ministerului Munciio sarcină excesivă de a depune pentru fiecare dosar aflat pe rolul Curții de Apel cu obiect similar câte un exemplar original, a fost solicitat un singur exemplar original care să includă toate contractele colective de muncă și acte adiționale, exemplar ce a fost atașat la dosarul nr-, ulterior setul de înscrisuri a fost desprins din dosar constituindu-se un volum separat păstrând numerotarea din dosarul inițial cu pagini de la 57 până la 470 și am dat acestui exemplar denumirea de "Dosar Anexă".
Câteva precizări teoretice dar și legale se impun înainte de a trece la analiza înscrisurilor originale mai sus arătate.
Potrivit art. 242 din Codul muncii și art. 32 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 "contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe perioada unei lucrări determinate".
Articolul 23 (2) din Legea nr. 130/1996 prevede, în cazul contractelor încheiate pe an la nivelul unităților cu peste 21 de salariați, că părțile pot hotărî prelungirea aplicării în continuare a acestora, în condițiile în care au încheiatesauîn alte condiții ce vor fi convenite.
Durata modificărilor survenite prin act adițional este tot anuală ele putând să fie câștigate contractului colectiv de muncă numai prin convenția expresă a părților. În lipsa unei atare stipulări efectele modificărilor se vor stinge odată cu împlinirea termenului urmând a se aplica contractul colectiv de muncă în formă inițială.
O asemenea concluzie se desprinde din economia textului de lege mai sus arătat (art. 23 (2) din Legea nr. 130/1996) care arată în mod expres că prelungirea aplicării în continuare a contractului colectiv de muncă este rezultatul convenției părților.
Modificările anuale survenite la contractul colectiv de muncă inițial înregistrat sub nr. 8080/2000, prin acte adiționale nu pot deci dăinui pentru anii ulteriori în lipsa unei convenții exprese a părților.
A se accepta un punct de vedere contrar ar avea semnificația supraviețuirii unei părți din contractul colectiv de muncă peste durata de un an pentru care s-a încheiat actul adițional, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 242 Codul muncii și art. 32 (1) din Legea nr. 130/1996.
În stabilirea și redactarea contractului colectiv de muncă se vor avea în vedere dispozițiile contractelor colective de grad superior (de la nivelul grupurilor de angajatori, al ramurilor sau la nivel național).
Intrarea în vigoare a modificărilor prin fiecare act adițional anual se face odată cu înregistrarea acestuia la Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Contractul colectiv de muncă guvernează toate contractele individuale de muncă, atât cele încheiate ulterior aplicării sale cât și cele existente în cursul executării lor.
Evident însă că un asemenea contract își produce efectele asupra celor individualenumai în măsura în careclauzele sale au un caracter concret și nu unul generic. De exemplu, o clauză generală a unui contract colectiv de muncă, prin care s-a instituit obligația partenerilor sociali de a negociavaloareaprimelor, negociere care însă nu s-a realizat, nu poate avea drept rezultat aplicarea acestei clauze generale, consecința fiind respingerea cererii, dar dacă valoarea primelor este cuantificată negocierea vizând numai modalitatea de acordare, nu ne aflăm în fața unei clauze generice.
O asemenea conduită de interpretare este impusă judecătorului prin normele cuprinse în art. 977-985 cod civil după regulile de interpretare oferite de acestea.
Referitor la Prime "Paști C"părțile au hotărât de comun acord următoarele (redăm aici în evoluția lor dispozițiile contratelor care au reglementat această problemă începând din anul 2003).
La fila 306 din Dosarul Anexă (desprins din dosarul nr-) se află anexat Actul adițional la Contractul colectiv de muncă nr. 8080 din 23.05.2000 înregistrat sub nr. 1602/26.02.2003 care prevede cu privire la Prime "Paști C" următoarele:
"4. Articolul 168 (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
" (2) Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "".
Actul adițional s-a încheiat la 25.02.2003, s-a înregistrat și a intrat în vigoare conform art. III la 26.02.2003 având durata de valabilitate 1 an.
Pentru anul 2003 s-a încheiat actul adițional nr. 4631/29 mai 2003 la nr. 8080/2000 care nu a adus nicio modificare la art. 168 din contract (fila 310 din Dosarul Anexă).
Pentru anul 2004 s-a încheiat și înregistrat sub nr. 2714 (16.04.2004) actul adițional la CCM nr. 8080/2000(fila 378 - Dosar Anexă) care nu aduce nicio modificare art. 168 CCM la nivel de unitate.
Pentru anul 2005 prin actul adițional nr. 2643/2005 se înregistrează actul adițional nr. 2643/11.05.2005 care modifică din nou art. 168 (2) în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. (1) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat lăsând neschimbate celelalte dispoziții ale art. 168.
Pentru anul 2006 se încheie actul adițional nr. 878/24.02.2006 la contractul colectiv de muncă nr. 8080/23.05.2000 care nu aduce nicio modificare art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate lăsând să-și producă efectele în forma inițială.
Nu găsim nicio prevedere pentru anul 2006 referitoare la introducerea acestor prime de Paști C în salariul de bază; nu se face nicio negociere în sensul dispus de art. 168 din referitor la cuantumul, modalitatea și momentul calculării acestor prime, rezultă deci că se va aplica dispoziția din contract.
Lipsa negocierii nu poate avea drept consecință neacordarea primelor întrucât se va merge la interpretarea art. 168 (1) în integralitatea lui.
Recurenta pârâtă "" a criticat sentința și s-a apărat în mod constant arătând că a înțeles să introducă aceste prime în salariul de bază, acesta fiind sensul prevederilor cuprinse în art. 168 din CCM în evoluția lui.
Curtea, acceptând și această interpretare a solicitat "", în mod constant,dovezireferitoare la introducerea primelor în salariul de bază în modalitatea susținută de recurentă în lumina dispozițiilor art. 163 din Codul muncii care dispune:
" Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
"" a fost în imposibilitate de a depune dovezile solicitate invocând diferite motive, precum volumul mare de date, dificultatea identificării tuturor salariaților reclamanți, etc. pretinzând a se accepta susținerile ei fără a depune nicio dovadă dintre cele cerute de textul de lege mai sus redat.
Pentru anul 2007, de asemenea, s-a încheiat actul adițional nr. 923 din 23.02.2007, act adițional care, de asemenea, nu a adus nicio modificare art. 168 din.
Începând cu anul 2008 situația Primelor de Paști, C este aceea susținută de către recurenta "", părțile înțelegând să dea un nou cuprins art. 168 alin. 1 și 2 prin actul adițional nr. 1220 înregistrat la 21.02.2008.
Începând cu anul 2008 părțile au negociat și convenit ca valoarea primei de Paști și C să fie în cuantum de un salariu de bază lunar la nivelul ""calculatpe lunile anterioare celor în care se acordă prima, deci de regulă luna martie pentru Paști și în luna noiembrie pentru
Se arată în mod explicit și în ceconstă negocierea și anume valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii primei.
Se arată, de asemenea, că această negociere va avea loc cu 15 zile înainte de fiecare pentru Paști, respectiv
Prin pct. 14 al actului adițional mai sus arătat se face o interpretare retroactivă a modalității în care pentru anii anteriori, respectiv începând cu anul 2003 primele au fost incluse în salariul de bază lunar al tuturor salariaților, devenind parte a salariului de bază ca întreg încorporându-se în acesta.
O asemenea interpretare retroactivă nu poate fi primită întrucât ea aduce atingere unor acte adiționale anterioare din anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, ceea ce nu este posibil.
Acceptând însă și această susținere a recurentei "" angajatorul avea obligația de a face dovada că pentru fiecare an s-au întâlnit Patronatul și Sindicatele începând cu anul 2003 și au stabilit în concretcât din creșterea salarială anuală reprezintă Primele de Paști și
"" nu a fost în măsură să producă asemenea dovezi, nu se știe de asemenea de ce pentru anii 2005, 2006, 2007, aceste Prime au fost incluselunarîn salariul de bază atât timp cât cuantumul acestora nici nu se putea ști la începutul anului întrucât art. 168 prevede că negocierea pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare și beneficiarii, trebuia să se facă cu 15 zile înainte de producerea evenimentului având deci ca dată aproximativă luna martie sau aprilie pentru Prima de Paști (întrucât a nu are dată fixă) și în cursul lunii decembrie, respectiv cel mai târziu pe 10 decembrie pentru a Cului 2005, 2006, 2007.
Asemenea dovezi ale negocierilor în sensul art. 168 chiar și cum s-a interpretat a fi fost modificat prin actele adiționale arătatenu au fost depusede către recurenta "".
Drept urmare în lipsa unor dovezi care să ateste fie și introducerea acestor Prime în salariul lunar de bază, chiar dacă după cum am arătat, cuantumul acestora urma să fie stabilit în martie, aprilie, respectiv decembrie rezultă că salariații nu pot fi privați de acordarea acestui drept salarial ai căror beneficiari sunt în modalitatea convenită de părți începând cu anul 2000 prin CCM nr. 8080/2000.
Am observat, de asemenea, că toate actele adiționale au modificat sau completat numai art. 168 (2) din CCM, lăsând neschimbat art. 168 (1).
Relevanța acestei observații este hotărâtoare pentru dezlegarea judicioasă a pricinii întrucât alin. 2 al art. 168 cuprinde dispoziții numai cu privire la posibilitatea introducerii suplimentării salariale în salariul de bază dar nu cuprinde niciun fel de modificări ale alin. 1 referitor la acordarealunarăa acestor suplimentări după cum susține "".
O asemenea prevedere nici nu ar fi fost posibilă să se facă întrucâtvaloarea concretăa acestor prime nu se poate stabili decât cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, respectiv în martie, aprilie respectiv decembrie.
Obiectul negocierii nu îl reprezintă însuși dreptul la suplimentul de Paști - C ci modalitatea concretă de a acordare a acestuia.
Dacă părțile Patronat și Sindicat nu ar fi dorit ca în această modalitate să decurgă lucrurile ar fi modificat fără îndoială și art. 168 (1) din referitor la stabilirea valorii cu 15 zile înainte de producerea evenimentului Paști, C, dar așa cum am mai precizat mai sus acest text art. 168 (1) nu a primit nicio modificare din anul 2000 până în anul 2008 când a primit conținutul și forma de salarizare pe care am redat-o mai sus.
Încă din anul 2002 s-a adoptat Regulamentul de Organizare și Funcționare a Comisiei Paritare (prin Anexa 2 la actul adițional fila 208 și următoarele din Dosarul Anexă) precum și componența acesteia după cum urmează:
- pentru SNP "":, și supleanți:, și pentru "":, și supleanți:,.
Comisia Paritară în această componență constituită conform art. 11 alin. 1 și 2 avea abilitatea de a se întruni și stabili cu privire la negocierea concretă de aplicare a art. 168 (1) și (2) din contract.
Rezultatul negocierii comisiei paritare urma să fie finalizat cu un înscris care să ateste modalitatea concretă în care s-a convenit.
Asemenea dovezi nu au fost depuse pentru anii 2005, 2006, 2007.
De altfel, prin chiar motivele de recurs, recurenta confirmă că nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul primelor de Paști, C să fie stabilit și deci pretenția ar fi prematură.
În lipsa negocierii cuantumul acestei sume este cea concret indicată prin art. 168 (1) întrucât negociereanu viza cuantumulci modalitatea concretă de acordare, întrucât reper de calcul există "valoarea unui salariu de bază mediu pe "".
Deși criticile formulate prin motivele de recurs conduc spre concluzia fie că pretenția referitoare este prematură în lipsa negocierii concrete, fie spre includerea în salariul de bază, în recurs "" solicită instanței de recurs prin Notele de ședință să se constate că pentru sărbătorile dePaști 2006 și 2007,aceste sume au fost acordate înmod distinctși nu prin includerea lor în salariul de bază, sens în care depun fluturașii de salarii pentru luna martie 2006, martie 2007.
Au fost depuse în susținerea acestei afirmații adresa nr. 153 din 8 martie 2006 și adresa nr. 174/5.03.2007 care confirmă că în luna martie 2006 s-a acordat salariaților suma de 1.700 lei și respectiv în 2007 suma de 2.500 lei fără însă a se arăta semnificația acestor sume.
Referitor la indicele de salarizare 1,98 pentru ar.
Încă din anul 2000 prin nr. 8080/2000 s-a stabilit prin art. 236 (2) "Drepturile și obligațiile ce decurg din specificul activității desfășurate de salariații ar C vor face obiectul anexei 15, care va fi înregistrată ca act adițional (pag. 66 din Dosar Anexă).
Pentru anul 2001 prin adițional încheiat la 12.07.2001 s-a stabilit prin art. 128 (4) "În cadrul ar C salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat (pag. 118 - Dosar Anexă).
Pentru anul 2002 prin actul adițional nr. 12412/2 iulie 2002 nu s-a adus nicio modificare art. 128(4) deci indicele de salarizare este tot 1,98 (fila 196 Dosar Anexă).
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă la pct. 26 (pag. 270 Dosar Anexă) s-a prevăzut "În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai amare decât salariul minim pe economie indexat".
Pentru anul 2003 pentru ar se încheie actul adițional nr. 9214 din 11.11.2003 care la pct. 29 stabilește: "În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai amare decât salariul minim pe economie indexat". (fila 361 Dosar Anexă).
Pentru anul 2004 nu se aduce nicio modificare.
Pentru anul 2005 prin actul adițional nr. 447/21.01.2005 (fila 394 din Dosar Anexă) la pct. "h" s-a stabilit: "128 (5) În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Pentru anul 2006 nu se aduce nicio modificare pentru salariații ar sub aspectul indicelui de salarizare dar aceștia rămân în continuare cu sistemul propriu de salarizare în virtutea dispozițiilor art. 236 (2) din CCM nr. 8080 din 2000, acest text rămânând neschimbat.
Pentru anul 2007 nu se aduce de asemenea nicio modificare.
Pentru anul 2008 prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008 se mențin, de asemenea, drepturile pentru salariații ar conform Anexei 15 care va avea conținutul Notei nr. 7225/10.12.2007 care face obiectul Anexei 1 Bis.
Includerea efectivă a Anexei cuprinzând drepturile și obligațiile ce decurg din specificul ar ca fiind Anexa 15 la CCM "". (pag. 453 din Dosar Anexă).
Articolul 128 rămâne deci neschimbat.
Față de cele ce preced rezultă că salarizarea lucrătorilor ar a fost prevăzută în mod distinct de-a lungul anilor, ea făcând obiectul Anexei 15 iar indicele de salarizare stabilit în mod constant la valoarea de 1,98 avut evoluția pe care am descris-o mai sus.
În fine, un ultim motiv de recurs vizează necompetența teritorială de soluționare a cauzei în lumina dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999.
Și acest motiv este neîntemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă stabilește în art. 72 că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea".
Ulterior, prin art. 284 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ) s-a prevăzut că cererile referitoare la conflictele de muncă "se adresează instanței competente în cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".
referitoare la prioritatea aplicării normei de drept teritorial a fost clarificată de doctrină și jurisprudență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, rezolvând anumite conflicte de competență, a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii deoarece pe de o parte noua reglementare este ulterioară Legii nr. 168/1999, iar pe de altă parte Codul muncii stabilește în art. 298 alin. 2 că pe data intrării lui în vigoare se derogă între altele și orice dispoziție contrară, astfel că a operat o "abrogare implicită".
Aceeași soluție este dată și în doctrină de Dreptul, vorbindu-se tot de o derogare implicită a art. 72 din Legea nr. 168/1999.
O asemenea interpretare trebuie privită în concordanță și cu evoluția realităților sociale, scopul edictării normei prin Codul muncii fiind aceea de apropriere a justiției de reședința, domiciliul reclamantului (indiferent că este salariatul sau angajatorul) pentru înfăptuirea unei judecăți cu celeritate.
Drept urmare și această critică va fi respinsă ca nefondată.
În fine, printr-un motiv de recurs subsidiar, se critică hotărârea Tribunalului sub aspectul cuantumului sumelor acordate în sensul că acestea sunt sume brute din care urmează să se scadă cu ocazia executării impozitele și contribuțiile către bugetele speciale.
Acest motiv de recurs subsidiar urmează a fi înlăturat, întrucât Tribunalul nu a prevăzut în dispozitiv cuantumul sumelor datorate, ci a făcut trimitere la dispozițiile contractuale aplicabile, întinderea sumelor urmând a se face cu ocazia executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1028/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, în C,-, - 3,. A,. 2,. 9, județul C și intimata pârâtă "" PRIN ZONA, cu sediul în Port, 34, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu a | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 2.04.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
