Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1054/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1054
Ședința publică din data de 19 iunie 2009
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Primăria Municipiului T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Școala cu clasele I-VIII T împotriva sentinței civile nr. 629 pronunțată la data de 11.02.2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T și chemații în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Inspectoratul Școlar al Județului T - Centrul bugetar, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 22.05.2009, chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare, iar la data de 11.06.2009, reclamantul intimat Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar Tad epus note de ședință la dosar.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 629/PI/11.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII T, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T - Instituția primarului; în consecință a fost obligată Școala cu clasele I-VIII T la plata ajutorului de naștere pentru nașterea copilului - născută la 7.03.2008, reprezentând echivalentul unui salariu de bază aferent anului 2008, achitat viitoarelor mame, urmând ca la solicitarea pârâtei Școala cu clasele I-VIII T, pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria T - Instituția Primarului să aloce fondurile necesare plății dreptului sus-menționat.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a Inspectoratul Școlar al Județului
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata ajutorului pentru nașterea copilului actualizat în funcție de rata inflației, la data plății efective, astfel cum este prevăzut în art.36 alin.5 lit.f din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ.
În motivare, reclamantul a susținut că potrivit art.51 lit. c din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la. cu nr-, pentru nașterea fiecărui copil mama va beneficia cu titlu de ajutor de drepturi bănești echivalente unui salariu mediu pe unitate, același drept fiind menționat și de contractele colective de muncă pe anii anteriori; că deși Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, nu prevede expres acordarea acestui drept, potrivit art.50 alin.12 din lege rezultă că personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, printre care și ajutorul pentru nașterea copilului, acesta fiind conținut de contractul colectiv de muncă.
A mai arătat că drepturile salariale în discuție se cuvin și în baza alin.5 al art.36 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, înregistrat la. cu nr-, norme legale ce precizează expres că de acest drept beneficiază personalul din învățământ, fără a opera vreo distincție intre diferitele categorii de personal; a invocat, în același sens, art.51 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, înregistrat la sub nr.20/31.01.2005, publicat în Monitorul Oficial al României, partea a V-a, nr.1/22.02.2005, ce dispune că "în afară de ajutoarele prevăzute de lege, la care au dreptul, salariații vor beneficia și de următoarele ajutoare: c) un salariu de bază, plătit de unitate mamei, pentru nașterea fiecărui copil;dacă mama nu este salariată, soțul acesteia beneficiază de plata unui salariu de bază".
Cu toate că prevederile contractelor colective invocate sunt clare, iar potrivit art.11 alin.1 lit. c și d din Legea nr.130/1996 aplicarea acestora este obligatorie, unitatea de învățământ refuză acordarea ajutorului solicitat, împrejurare care justifică sesizarea instanței de judecată.
A mai arătat că lipsa fondurilor ori faptul că acestea nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu reprezintă motive întemeiate pentru neplata acestui drept garantat atât de contractul colectiv de muncă la nivel național, cât și de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece unitatea de învățământ cunoștea aceste prevederi și avea obligația de a cuprinde în buget sumele necesare.
Reclamantul a invocat în drept prevederile art.112 Cod procedură civilă, art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, art.67 din Legea nr.168/1999, art.28 din Legea nr.54/2003, art.48-50 din Legea nr.128/1997, art.2, 3, 14 și art.36 alin.5 lit. f) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ, art.2, 3 și 51 lit. c) din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național pe anii 2005-2006, respectiv 2007-2010, art.11 si 30 din Legea nr.130/1996.
Pe cale de întâmpinare pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria T - Instituția Primarului au invocat lipsa calității lor procesuale pasive și, pe fond, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată; totodată, au solicitat introducerea în cauză, în calitate de chemați în garanție a Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a Inspectoratul Școlar al Județului T, cărora le-ar incumba obligația alocării fondurilor bănești necesare achitării unor asemenea drepturi.
Pârâta Școala cu clasele I-VIII Taî nvederat că a făcut demersuri în scopul clarificării situației plății ajutorului de naștere; pe de altă parte, a arătat că ajutorul solicitat este reglementat prin legea privind bugetul asigurărilor sociale de stat.
Raportând cererile formulate la probele administrate și la normele legale incidente în cauză, instanța a avut în vedere, în primul rând, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria T - Instituția primarului este neîntemeiată. Astfel, chiar admițând că între aceștia și reclamantă nu există raporturi obligaționale directe derivate dintr-un contract, precum în cazul unității de învățământ angajatoare, prezența lor în litigiu este justificată, pentru opozabilitate, întrucât salarizarea și celelalte drepturi bănești cuvenite personalului din învățământ se realizează din fondurile cuprinse în bugetele locale unităților administrativ teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995.
Cu privire la fondul pricinii, tribunalul a avut în vedere că prin art.157 Codul Muncii sunt reglementate modalitățile de stabilire a salariilor: fie prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora la societățile comerciale, societățile și companiile naționale, regiile autonome și ceilalți angajatori persoane juridice și fizice, fie prin acte normative, pentru personalul din instituțiile finanțate de la bugetul de stat, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, prin excepție de la principiul negocierii, tocmai dată fiind sursa finanțării-bugetul de stat.
Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede imperativ în art.48 alin.1 modul de salarizare a personalului didactic, pentru ca în art.50 alin.12 să dispună că "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
În egală măsură, art.48 alin.2 din Legea nr.128/1997 conține reglementarea potrivit căreia " drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit prin lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii".
Totodată, art. 36 alin. 5 lit. f din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anul 2004 dispune că "personalul din învățământ beneficiază și de următoarele sporuri și ajutoare: f) un salariu de bază plătit de angajator mamei, pentru nașterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază. Acest ajutor se acordă inclusiv din venituri proprii".
Dreptul litigios dedus judecății nu se circumscrie noțiunii de drepturi salariale supra prezentate și astfel cum este definit salariul prin art.155 Codul Muncii, ca fiind compus din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; reglementat fiind distinct atât în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, în CCM la nivel național pe anii 2007-2010, prin art. 51 lit. c, cât și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ (a cărui valabilitate și pe anul 2005-2006, dat fiind că anul 2006 este anul nașterii copilului reclamantei, în speță, nu a fost contestată), în art. 36 alin. 5 lit. f, sub forma "ajutorului" de naștere, rezultă că dreptul solicitat are configurația unui drept bănesc special, conferit în anume condiții expres reglementate, independent de prestarea vreunei munci și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale (faptul juridic al nașterii, calitatea de salariat în sistemul de învățământ a părintelui) este determinată de efectul forței obligatorii a contractului colectiv de muncă, definit a fi legea părților, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Că forța obligatorie a contractului colectiv de muncă se impune și cu privire la drepturi de natură bănească distincte de drepturile salariale derivă și din dispozițiile art. 95 din Legea nr. 128/1997, conform cărora "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă", așadar și de ajutorul de naștere, căciubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Rezultă că pârâtei Școala cu clasele I-VIII T, în calitate de angajator al reclamantei, în speță, îi revine obligația de plată a ajutorului de naștere pentru nașterea la 07.03.2008 a minorei -, conform art. 36 alin. 5 lit. f din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ corelat cu art. 30 alin. 1 și 2 din Legea nr.130/1996, actualizat la data plății efective cu indicele de inflație, raporturile de muncă fiind stabilite, conform contractului individual de muncă între cele două părți contractante, fiind obligatorie în prealabil includerea fondurilor necesare plății ajutorului de naștere în bugetele locale pe baza evidențelor trimise de unitățile de învățământ (ceea ce cele din urmă nu au făcut, deși dispozițiile contractului colectiv de muncă le obliga la plată), pentru a fi mai apoi repartizate unităților de învățământ în scopul aducerii la îndeplinire a îndatoririi de plată ce la incumbă, raportat la prevederile art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995.
Lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, căci în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile dreptului muncii privind drepturile salariaților.
Pe de altă parte, împrejurarea că în art.36 alin.5 lit.f din CCM la nivel de ramură de învățământ se prevede că "acest ajutor se acordă inclusiv din venituri proprii", nu vine decât să susțină argumentația de mai sus, întrucât legea părților nu dispune acordarea ajutorului exclusiv din venituri proprii, dată fiind interpretarea gramaticală a textului.
Cererea de chemare în garanție a Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a Inspectoratului Județean Taf ost respinsă deoarece, mai întâi că Direcția Generală a Finanțelor Publice T doar reprezintă în teritoriu Ministerul Economiei și Finanțelor, neputând sta în nume propriu pentru pretenții de natura celor solicitate, iar pe de altă parte, întrucât atât timp cât plata acestor drepturi bănești se realizează din bugetele locale pe baza bugetului aprobat la solicitarea ordonatorului principal de credite, Ministerul Educației și Cercetării, chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor nu se justifică. Pentru aceeași rațiune a fost respinsă și chemarea în garanție a Inspectoratului Școlar
Împotriva sentinței au declarat recursuri pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria T - Instituția primarului și, respectiv Școala cu clasele I-VIII T, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria T - Instituția primarului au invocat greșita lor obligare la plata pretențiilor deduse judecății; astfel, cum între părți nu există raporturi angajat-angajator iar suma urmează să fie plătită de la bugetul de stat, recurenții nu au calitate procesuală pasivă, aceasta revenind părților din contractul de muncă și Consiliului Județean
În drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâta Școala cu clasele I-VIII Tac riticat neobservarea de către instanță a împrejurării că aplicarea dispozițiile art. 36 alin. 5 lit. f din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ presupune obligatoriu stabilirea sumei de finanțare pentru acordarea acestui ajutor.
A mai invocat că acordarea și cuantumul acestui ajutor este stabilit prin Legea bugetului asigurări sociale și că acest ajutor se plătește diferențial în funcție de numărul copiilor iar, dacă mama nu este salariată, se plătește soțului din fondul asigurări sociale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, art. 3041Cod procedură civilă.
Pe cale de întâmpinări, reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T și chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice T au solicitat respingerea recursurilor.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Cu privire la critica pârâților Consiliul Local al Municipiului și primăria T - Instituția Primarului vizând lipsa calității lor procesuale pasive, rezultată din lipsa raporturilor lor contractuale cu reclamanta și din lipsa calității lor de ordonator principal de credite, Curtea o reține ca neîntemeiată și o va respinge ca atare.
Astfel, este adevărat că între reclamantă și acești pârâți nu există raporturi contractuale de muncă însă se observă că prima instanță nu i-a obligat direct pe recurenți la plata ajutorului ci a dispus în sensul obligării acestora la a pune la dispoziția angajatorului (la cererea acestuia) sumele necesare efectuării plății. Nici susținerile vizând lipsa calității de ordonator principal de credite nu se constituie un temei de modificare a sentinței, câtă vreme dispozițiile art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 prevăd că finanțarea de bază a procesului de învățământ la nivel preuniversitar se asigură din bugetele locale din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Nici criticile formulate de pârâta Școala cu clasele I-VIII T nu se constituie în temeiul de modificare a sentinței recurate.
Astfel, prima instanță a avut în vedere nu doar dispozițiile art. 36 alin. 5 lit. f din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ ci le-a raportat la dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 și la cele cuprinse în dispozițiile art. 95 din Legea nr. 128/1997, dreptul reclamantei de a beneficia de sporul solicitat rezultând inclusiv din dispozițiile art. 50 din statutul personalului didactic și din art. 2 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța va respinge recursurile declarate de pârâții Primăria T - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului T și Școala cu clasele I-VIII T împotriva sentinței civile nr. 629/PI/11.02.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Primăria Municipiului T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Școala cu clasele I-VIII împotriva sentinței civile nr. 629/PÂRÂTUL-INTIMAT/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /29.06.2009
Tehnored.: /2 ex./2.07.2009
Prim inst.: Trib. T -,
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Florin
