Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1053/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Rom nia
Curtea de Apel Timișoara
Sec a civil
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1053
Ședința publică din 19 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar, în numele salariaților și, împotriva sentinței civile nr. 3597 pronunțată la 4 noiembrie 2008 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Liceul Teoretic, Consiliul Local T, Primarul T, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului lui la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 7 octombrie 2008 sub nr. 8202/30, reclamantul Sindicatul Invățământului Preuniversitar T, în numele membrilor de sindicat și, a chemat în judecată pe pârâții Liceul Teoretic, Consiliul Local T și Primarul T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata salariului de bază minim de 440 lei pentru personalul nedidactic, respectiv 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar cu studii superioare de la data pronunțării sentinței; să oblige pârâții la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată conform art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și suma efectiv plătită pentru perioada 1 ianuarie 2007 - data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de rata inflației la data efectivă a plății.
In motivarea acțiunii arată că deși art. 40 alin. 4 raportat la alin. 1 și 2 din pe anii 2007-2010 prevede salariile de bază minime brute pentru un program complet, contractul fiind aplicabil pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, salariile plătite membrilor de sindicat sunt inferioare limitei minime instituite de art. 40.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 112 cod procedură civilă, art. 283 alin. 1 litera c Codul Muncii, art. 241 alin. 1 lit. d Codul Muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, art. 2,3,101 din pe anii 2007-2010, art. 11 din Legea nr. 130/1996.
Prin sentința civilă nr. 3597 pronunțată la 4 noiembrie 2008, instanța a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații, instituțiile bugetare și că prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale; că potrivit art. 3 alin. 2 din pe anii 2007-2010, CCM se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice, cu precizarea că prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
A concluzionat că salariile fiind stabilite prin dispoziții legale de la care nu se poate deroga pe calea negocierii, dispozițiile art. 40 din nu au aplicabilitate, acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 283 alin. 1 litera c Codul Muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999. art. 28 din Legea nr. 54/2003, 2,3, 101 din pe anii 2007-2010, art. 11 din Legea nr. 130/1996.
Arată că instanța de fond a ignorat prevederile art. 2 alin. 1, 3 alin. 1 lit. a și 101 din; că acest contract are caracter obligatoriu, care este garantat și de prevederile art. 41 alin. 5 din Constituție; că salariul este un element esențial al contractului colectiv de muncă și că neacordarea acestuia în cuantumul pretins încalcă prevederile art. 101 din.
La cererea de recurs a anexat sentința civilă nr. 2219/22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Pârâții intimați, deși legal citați, nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de cererea de recurs
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente speței.
In privința determinării salariilor de bază în unitățile din sectorul bugetar, dispozițiile contractului colectiv de muncă privind salariul de bază minim brut garantat nu au aplicabilitate.
Art. 12 din Legea nr. 130/1996 care reglementează supremația legii în raport cu contractele colective de muncă, dispoziție cuprinsă și în art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 prevăd că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 48 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 prevede că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,00 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexele 1 și 2 care fac parte integrantă din lege.
2 al art. 48 prevede că drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Rezultă din coroborarea textelor legale menționate mai sus că în privința determinării salariilor de bază în învățământ, contractul colectiv de muncă la nivel național nu are aplicabilitate.
de bază ale personalului din învățământ sunt stabilite prin OUG nr. 8/2000, valoarea coeficientului de multiplicare 1.00 fiind reglementată anual prin ordonanțe de guvern (OUG nr. 18/2005. OG nr. 4/2006, OG nr. 11/2007, OG nr. 15/2008), iar în privința personalului contractual salariile de bază sunt stabilite prin OUG nr. 24/2000, cu modificările ulterioare.
Susținerea reclamantei că au fost ignorate prevederile art. 11 (1) din Legea nr. 130/1996 și ale art. 241 (1) Codul Muncii nu poate fi primită.
In chiar cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivel național, și care constituie legea părților, părțile semnatare au convenit în ce condiții acesta poate fi aplicată personalului din sectorul bugetar.
Art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prevede în ce condiții se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, respectiv prin aceste contracte neputându-se negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Aceste prevederi sunt reluate chiar în cuprinsul art. 3 alin 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, în art. 9 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă prevăzând și ce măsuri trebuie luate pentru ca de aceste drepturi să beneficieze și personalul din unitățile bugetare.
Astfel, în art. 9 alin. 1, părțile au prevăzut că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, iar potrivit alin. 2, părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Doar pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute de alin. 1, părțile vor putea negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
Reclamantul nu a făcut dovada că cerințele prevăzute de art. 9 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național ar fi fost îndeplinite în ce privește personalul din învățământ.
Dispozițiile art. 41 din Constituție nu au fost ignorate.
Salariul de bază minim brut pe țară este reglementat prin Hotărâri de Guvern, pentru perioada invocată de reclamant fiind stabilit prin HG nr. 1825/21 decembrie 2006 HG nr. 1507/2007, HG nr. 1051/10.09.2008 și acest nivel al salariului de bază este respectat de actele normative care reglementează salarizarea personalului din învățământ.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul reclamantului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către de către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar, în numele salariaților și, împotriva sentinței civile nr. 3597 pronunțată la 4 noiembrie 2008 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Liceul Teoretic, Consiliul Local T, Primarul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 19 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
5.07.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Florin
