Expropriere. Speță. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 193
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în P, B-dul. B, nr. 2,. 5,. 25, județul P, împotriva sentinței civile nr. 521/13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul P- prin reprezentant legal - Primar, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr.25/3.06.2008 și intimatul-pârât Municipiul P prin consilier juridic conform delegației de reprezentare cu nr. 183/2008, fila 7 dosar.
Procedura îndeplinită.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea apelului.
Avocat pentru apelanta reclamantă arată că autorul acesteia a deținut în proprietate suprafața de 2200 mp. situată în P,-, din această suprafață prin mai multe decrete i-a fost expropriată întreaga suprafață de teren, a beneficiat de despăgubiri numai pentru o suprafață mică și într-un cuantum redus.
Mai susține apelanta prin apărător că dreptul de a fi despăgubit pentru o proprietate e care ești deposedat este prevăzut de toate Constituțiile României, Constituția având calitatea de lege fundamentală a unui stat și nu-și poate înceta efectele prin apariția unor Legii nr.10/2001.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat prin motivele depuse, schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării intimatului pârât la plata despăgubirilor aferente imobilului în litigiu. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Municipiul P- prin primar, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Arată intimatul pârât că reclamanta trebuia să se conformeze dispozițiilor legii speciale, respectiv Legii nr.10/2001 și dacă ar fi depus notificare în termenul prevăzut de lege ar fi beneficiat de măsurile reparatorii în natură sau prin echivalent.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr- reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâtul Municipiul P, prin primar solicitând în principal retrocedarea imobilului teren în suprafață de 2200 mp. situat în P,-, și în subsidiar obligarea pârâtului la plata despăgubirilor aferente.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că autorul său a deținut în proprietate suprafața de aproximativ 2200 mp. teren și o construcție situate în P,-, că din suprafața totală de teren 1500 mp. teren i-au fost expropriați fără a se stabili cuantumul despăgubirilor și fără a se face plata efectivă a acestora în anul 1976 conform Decretului nr.316/1976 și ulterior în anul 1977 i-au fost expropriați încă 500 mp. teren prin Decretul nr.70/1977 fără plată de despăgubiri, deși la acea dată se stabilise o sumă în cuantum de 1127 lei.
A mai arătat reclamanta că prin Decretul nr.242/1980 s-a expropriat și restul de 195 mp. teren și 39 mp. construcții, exproprierea realizându-se efectiv în martie 1982, demolarea construcției realizându-se în iulie 1983 când li s-au acordat despăgubiri în sumă de 30323 lei, din care 439 lei reprezenta contravaloarea terenului expropriat.
La 20 decembrie 2007 prin precizarea depusă la dosar reclamanta a solicitat admiterea subsidiarului acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata despăgubirilor în cuantumul ce se va stabili de expert.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat excepția netimbrării acțiunii față de temeiul juridic invocat de reclamantă în acțiune, susținând că acțiunea prin care se solicită obligarea expropriatorului la plata despăgubirilor pentru imobilul preluat în proprietatea statului își pierde caracterul real și devină o veritabilă acțiune personală în pretenții, despăgubirile solicitate reprezentând creanța pe care reclamantul o dorește și de asemenea a invocat pârâta excepția prescripției dreptului la acțiune, considerând că acțiunea de față fiind o acțiune personală și nu una reală este supusă termenului general de prescripție de 3 ani prev.de art. 1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanta nu a făcut dovada că a fost titulara dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat.
În urma probelor administrate Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr.521/13 februarie 2008 prin care a respins cele două excepții invocate de pârâtă și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că față de obiectul acțiunii care vizează acordarea despăgubirilor pentru un imobil expropriat în perioada 1945 - 22 decembrie 1989, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru fiind incidente disp.art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, astfel că excepția netimbrării este neîntemeiată ca și excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât acțiunea de față nu este o acțiune în pretenții supusă termenului general de prescripție, fiind formulată ca o acțiune reală, întemeiată pe disp.art.481 Cod civil, așa deci o acțiune imprescriptibilă.
Pe fondul pricinii s-a reținut că inițial acțiunea a fost întemeiată pe disp.art. 33, însă prin decizia nr.53/4 iunie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că disp.art.35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, împrejurări în care reclamanta trebuia să uzeze de procedura instituită de această lege care reprezintă cadrul juridic complet atât pentru restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, cât și pentru măsurile reparatorii prin echivalent cum este cazul în speță, pentru că reclamanta nu a cerut restituirea în natură ci despăgubiri bănești.
S-a apreciat că și în situația în care reclamanta și-a schimbat temeiul judiciar al acțiunii făcând referire la dreptul comun, acțiunea apare neîntemeiată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 care este lege specială ce derogă de la dreptul comun, aspect stabilit de instanța supremă în considerentele deciziei sus amintite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit a apreciat instanța că acțiunea sa nu putea fi primită pentru că nu a uzat de dispozițiile Legii nr.10/2001 în condițiile în care dreptul de a fi despăgubit pentru o proprietate de care a fost deposedată este prevăzut de toate Constituțiile României, Constituție care având calitate de lege fundamentală a unui stat nu își poate înceta efectele prin apariția unei legi speciale cum este cazul Legii nr.10/2001 sau prin pronunțarea unei decizii dată de Inalta C de Casație și Justiție, că interpretarea dată de instanță este eronată deoarece principalul motiv al pronunțării deciziei a vizat caracterul de neretroactivitate a Legii nr.33/1994.
A mai arătat reclamanta că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere reglementările internaționale în domeniu cu referire la disp.art 1 și 6 din primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză în raport de susținerile formulate, Curtea constată că apelul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel.
Așa cum corect a reținut Tribunalul Prahova și cum susține apelanta reclamantă aceasta a formulat acțiune pentru a fi despăgubită pentru imobilele preluate de stat prin mai multe decrete de expropriere în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Inițial și-a întemeiat acțiunea pe disp.Legii nr.33/1994, ulterior pe dispozițiile dreptului comun, dar așa cum corect a apreciat tribunalul nici unul din temeiurile juridice invocate nu puteau duce la admiterea acesteia și aceasta pentru că așa cum corect s-a reținut de instanța de fond prin Decizia nr.53/2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că dispozițiile Legii nr.33/1994 nu se mai aplică, în cazul acțiunilor ce au ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 dacă sunt introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Este cazul reclamantei care după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 formulat acțiunea de față apelând la dispozițiile Legii nr.33/1994, care nu mai aveau aplicabilitate.
Nu se poate susține că instanța a interpretat greșit această decizie a instanței supreme, ba dimpotrivă a interpretat-o în mod corect și a aplicat-o așa cum avea obligația.
Nici pe dispozițiile dreptului comun acțiunea nu putea fi primită în condițiile în care a fost promovată în condițiile apariției Legii nr.10/2001 care este lege specială și care se aplică având prioritate față de dispozițiile generale.
Acest lucru nu înseamnă că se încalcă Constituția sau că se încalcă art.1 și 6 din Primul Protocol Adițional la Conveția Europeană a Drepturilor Omului pentru că reclamanta a avut acces la justiție, are dreptul să fie despăgubită pentru imobilele de care a deposedată în mod abuziv, numai că aceasta deși avea la îndemână dispozițiile legii speciale în această materie nu a înțeles să uzeze de ele, încercând acum pe o cale ocolită să obțină despăgubirile pe care le-ar fi putut obține dacă urma procedura instituită de Legea nr.10/2001 în termenele stabilite de aceasta.
Pentru considerentele arătate apelul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare față de prevederile art.296 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în P, B-dul. B, nr. 2,. 5,. 25, județul P, împotriva sentinței civile nr. 521/13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul P- prin reprezentant legal - Primar, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
4 ex./10.09.2008
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
