Drepturi salariale (banesti). Decizia 508/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 508/CM
Ședința publică din data de 13 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 116 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, I,, cu domiciliul procesual ales la Curtea de APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C și intimata pârâtăCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 10% personal auxiliar).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamanții au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL CONSTANȚA, în solidar, la plata indemnizației lunare de 10% din salariul brut, începând cu luna aprilie 2007 și pentru viitor.
În motivare au arătat că au calitatea de personal auxiliar în cadrul Curții de APEL CONSTANȚA. Au mai arătat că, contra principiilor retribuirii egale pentru muncă și pregătire profesională egală, statuate de art. 6 alin. 2 din Codul muncii și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, primesc o indemnizație mai mică decât alți grefieri, care beneficiază de un spor de 10% din indemnizația lunară, în temeiul prevederilor art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007. S-a arătat că aceste prevederi sunt discriminatorii întrucât nu există o proporționalitate între măsura luată și cauza care a determinat-
Reclamanții au mai arătat că prin sentința civilă nr. 1227 din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța și devenită irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia civilă pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr- li s-a recunoscut dreptul pretins pentru perioada 1 ianuarie 2005 - martie 2007.
La data de 4 februarie 2008, reclamanții, prin reprezentant, au precizat că pretențiile acestora au caracterul unor despăgubiri rezultând din discriminare, având în vedere că în continuare sunt privați de acest drept.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că acțiunea este nefondată întrucât sporul de 10% se acordă doar în raport de activitatea suplimentară efectiv prestată iar nu pentru cea curentă. S-a mai arătat că principiul egalității în drepturi nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite, iar care beneficiază de sporul respectiv desfășoară o activitate suplimentară față de alți grefieri. Un alt argument a fost acela că reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000. În final, s-a arătat că Ministerul Justiției nu are nicio culpă întrucât activitatea de legiferare aparține Parlamentului. De asemenea, s-a susținut că cererea reclamanților de a se acorda în continuare sporul de 10% este inadmisibilă întrucât privește un drept viitor, care nu s-a născut, astfel încât nu se justifică un interes actual iar, pe de altă parte, acest drept nu este prevăzut de legislația în vigoare.
Pârâta Curtea de APEL CONSTANȚA nu a formulat întâmpinare.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 116 din 8 februarie 2008, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL CONSTANȚA.
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata despăgubirilor echivalente cu 10% din indemnizația de serviciu brută a fiecăruia pentru perioada aprilie 2007 - 28 noiembrie 2007.
A fost respinsă cererea de acordare pe viitor a despăgubirilor în cuantum de 10% din indemnizația de serviciu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1227 din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL CONSTANȚA la plata unor despăgubiri egale cu indemnizația de 10% pentru perioada martie 2004 - martie 2007. hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 46/CM din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
Prin sentința civilă nr. 1227 din 17 martie 2007 s-a constatat că reclamanții au fost supuși unei discriminări de natură salarială și au fost prejudiciați prin neacordarea sporului de 10% de care au beneficiat alți grefieri în raport de prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996.
S-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 8 din nr.OG 8/2007, care sunt încă în vigoare, cauza care a determinat situația discriminatorie stabilită prin sentința civilă nr. 1277 din 11 iulie 2007 - respectiv acordarea unui spor de 10% pentru care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă - subzistă și, implicit, se menține și situația de discriminare salarială.
Cu privire la cererea de acordare pentru viitor a acestor despăgubiri a fost respinsă întrucât sumele pretinse au caracterul unor despăgubiri și nu al unor drepturi salariale.
În termen legal, împotriva sentinței civile mai sus menționate a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului a invocat următoarele:
Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Prin interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor legale și statuând în sensul obligației stabilite în sarcina pârâților prin dispozitiv de a plăti un drept neprevăzut de lege, se instituie norme noi, act pentru îndeplinirea căruia este necompetentă absolut, ceea ce constituie astfel o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii. Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 " (3) care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretari comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară."
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază calculată în raport de timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate".
Astfel cum rezultă din dispozițiile legale enumerate mai sus, beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Totodată, prin art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului superior al Magistraturii se dispune: "Art. 38 (2) - Personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției de către președintele secției". "Art. 42 (2) - Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor". "Art. 48 - Președintele instanței stabilește, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia".
Instanța ar fi trebuit să stabilească în mod concret dacă între activitățile desfășurate efectiv la locul de muncă de către reclamanți și celălalt personal care beneficiază de dispozițiile art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 există deosebiri în ceea ce privește complexitatea locului de muncă, diversitatea sarcinilor, experiența necesară, gradul de răspundere. Nu rezultă că instanța de fond și-ar fi întemeiat concluzia în sensul că nu există nicio diferență substanțială între cele două categorii pe o analiză concretă și faptică întemeiată pe înscrisuri din care să reiasă în mod evident care sunt activitățile efectiv desfășurate, care sunt atribuțiile, competențele, ce grad de complexitate presupun, ce experiență și ce cunoștințe. Numai o analiză comparativă a criteriilor enumerate poate să stabilească dacă tratamentul diferențiat se justifică printr-un scop legitim și dacă metoda de atingere a acestui scop este necesară și adecvată.
Așadar, nu se poate reține existența unei stări de discriminare între care participă la activitățile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 50/1996 și cei care nu participă la acestea întrucât,așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoanele aflate în situații diferite.
De asemenea, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 nu contravin art. 6 alin. 2 din Codul muncii, dispoziție care consacră pentru toți salariații principiul potrivit căruia pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, întrucât personalul auxiliar de specialitate care nu desfășoară activitățile prevăzute la art. 19 din Legea 50/1996 nu desfășoară o muncă egală cu cei care îndeplinesc atribuțiile în discuție.
Activitățile prevăzute la art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 (în prezent cele prevăzute la art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007) sunt altele decât cele desfășurate de ceilalți grefieri, presupun un alt nivel de experiență, justificat prin responsabilități mai complexe. Dacă condițiile de muncă (sarcini, experiență, responsabilități) sunt diferite atunci ar fi inechitabil și discriminatoriu ca activitățile deosebite să fie retribuite în mod egal. Această deosebire care este reală, nu, însă, importanța muncii celorlalți grefieri din cadrul instanțelor judecătorești și nici faptul că la rândul său această activitate implică responsabilități.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Depășirea atribuțiilor instanțelor judecătorești se concretizează într-o imixtiune a instanței de judecată în sfera activității legislative, așa cum a fost
consacrată de Constituție sau de o lege organică, ea săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească.
Prima instanță nu a instituit o nouă normă juridică cum susține în mod eronat recurentul.
Instanța de fond a soluționat cererea având ca obiect plata de despăgubiri egale cu indemnizația de 10% lunar ca urmare a discriminării cu respectarea atribuțiilor ce-i revin, consacrate de Constituție și de legea de organizare judiciară, precum și cu respectarea dispozițiilor art. 27 din nr.OG 137/2000, care prevăd competența instanței pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminatorii.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la fondul cauzei Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei de cercetare a averii beneficiază de o indemnizația lunară de 10% din salariul de bază calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Această prevedere a fost preluată și de nr.OG 8/2007 care la art. 3 alin. 8 prevede că " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, beneficiază de indemnizație lunară de 10% din salariul de bază calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități."
Prin art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare, s-a instituit principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, garantat în special de exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare.
Articolul 2 alin. 1 din același act normativ definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate etc. categorie socială, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Constituție cetățenii sunt egali în fața legii fără privilegii și fără discriminări.
Prin art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este garantat dreptul tuturor oamenilor fără nicio discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
În aplicarea dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului Curtea a statuat în mod constant că discriminarea este acceptabilă dacă are o justificare obiectivă și rezolvabilă.
Într-o societate democrată este o astfel de discriminare aceea care urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru realizarea lui.
Curtea a statuat că egalitatea de tratament este încălcată dacă destinația în discuție nu are justificare obiectivă și rezonabilă și nu urmărește un scop legitim, cu respectarea raportului de proporționalitate între acesta și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Ministerul Justiției a motivat acordarea sporului de 10% anumitor categorii de grefieri de existența unui volum mai mare de muncă și de complexitatea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art. 27 alin. 4 din nr.OG 137/2000 persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea de discriminare îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
În concret, recurentul nu a arătat de ce munca acestor grefieri ar putea fi considerată mai complexă decât munca celorlalți grefieri, dacă aceștia au un volum de muncă mult mai mare decât ceilalți grefieri pentru ca această motivație să poată fi considerată o justificare obiectivă și rezonabilă pentru această inegalitate de tratament.
În plus, efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a actelor de executare penală și civilă nu implică o calificare deosebită a grefierilor care efectuează aceste acte, fiind posibilă și participarea celorlalți grefieri la efectuarea unor asemenea acte.
Prin stabilirea și acordarea sporului de 10% din salariul brut în cadrul aceleiași categorii profesionale s-a generat în rândul grefierilor inechitate și discriminare, iar potrivit art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în toate cazurile de discriminare prevăzute de actul normativ, persoanele îndreptățite au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefundat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 116 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, I,
,, cu domiciliul procesual ales la Curtea de APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C și intimata pârâtăCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
- - - -
Pt. - -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
-e
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/11.07.2008
gref.
2 ex./14.07.2008
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Vanghelița Tase Spiridon Eleonora
