Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 8345/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8345
Ședința publică de la 26 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Oltenia C împotriva sentinței civile nr. 936/04.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intervenienții în interesul reclamantei Uniunea Județeană a Sindicatelor Democratice D și Sindicatul Liber al Profesioniști din Oltenia, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul legal al intervenientului Sindicatul Liber al Profesioniști din Oltenia, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură intervenienții au depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul pricinii.
Reprezentantul legal al intervenientului Sindicatul Liber al Profesioniști din Oltenia pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței recurate drept temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
La data de 4 12 2007, a chemat in judecată Oltenia pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să o oblige pe pârâtă către reclamantă la plata sporului de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 01 01 2006.
In motivarea acțiunii a arătat că această obligație revenea pârâtei potrivit art 45 lit f din CCM nr 197/8 02 2006, unic la nivelul de ramură cultură.
Prin întimpinare, pârâta solicită respingerea acțiunii.Arată că sporul de fidelitate este prevăzut in contractul colectiv de muncă insă, art 45 al aceluiași contract menționează că acest spor se poate acorda in condițiile legii și, cât timp nu există o lege in acest sens,nu a fost acordat. A mai arătat că instituția pârâtă a făcut o adresă pentru lămuriri in materie dar respectivul minister a apreciat că sporul de fidelitate excede drepturilor acordate prin actele normative in vigoare personalului contractual din unitățile bugetare. A accentuat că salariile de bază, sporurile și celelalte drepturi ale personalului contractual din sectorul bugetar nu se negociază fiind stabilite in mod unitar prin acte normative cu aplicabilitate și obligativitate la nivel de lege sau hotărâri ale Guvernului.
Numai in situația organizării și finanțării unității in regim extrabugetar, din venituri proprii salariații pot negocia salarii de bază, sporuri și alte drepturi in cadrul unor contacte individuale și colective de muncă cu încadrare in cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat pentru unitate de ordonatorul principal de credite.
In cauză a formulat cerere de intervenție accesorie in favoarea reclamantei și intervenient Uniunea Județeană a Sindicatelor Democratice D solicitând plata diferențelor salariale pe perioada 01 01 2007 - 01 05 2007, diferențe rezultate prin aplicarea prev art 10 și 32 din OG 10/2007, recalcularea indemnizației de concediu aferent anului 2007, recalcularea sporului de 15% pentru condiții deosebite recalcularea sporului d 15% pentru vechime, toate sumele actualizate in funcție de coeficientul de inflație.
Prin sentința nr.936 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta OLTENIA.
S-a admis în parte cererile de intervenție accesorie formulate de Sindicatul Liber al Profesioniști și Uniunea Județeană A Sindicatelor Democratice
A fost obligată pârâta să achite reclamantei sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu data de 08 februarie 2006 până la 04 martie 2008.
S-a reținut că din dispozițiile Codului muncii și ale Lg 130/1996, precum și ale CCM unic la nivel național rezultă că orice contract colectiv constituie izvor de drept și că produce efecte față de angajatori și salariații la care se referă.
CCM-urile se constituie intr-un sistem ierarhic intr-un sistem ierarhic in vârful căruia se află contractul colectiv de muncă la nivel național iar la baza lui contractele de la nivelul angajatorilor.
Orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai in considerarea prevederilor legii ci și in considerarea prevederilor contractelor colective la nivel superior.
Se recunoaște așadar, calitatea de izvor de drept pentru contractele de muncă subsecvente la orice nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții și, in baza aceluiași raționament, trebuie recunoscută această calitate tuturor contractelor colective de muncă la nivel superior pentru contractele colective de la nivel inferior și pentru contractele individuale de muncă.
Art 45 din CCM unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, stabilește nu facultatea ci obligația angajatorului de a acorda personalului cu o vechime neîntreruptă de 10 ani in oricare dintre instituțiile de cultură, un spor de fidelitate d 15 % din salariul de bază
Apărarea grevată pe opinia Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei că acest spor excede personalului contractual din unitățile bugetare va fi înlăturată deoarece contractul colectiv de muncă generator de drepturi este semnat de Ministrul Culturii și cultelor membru al Guvernului și înregistrat la chiar Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei.
Era de așteptat ca eventualele obiecțiuni referitoare la întinderea drepturilor ce rezultă din contractul colectiv de muncă, să fie invocate de către minister cu ocazia înregistrării, dar asemenea obiecțiuni nu au fost invocate.
Cât privește cererea dedusă judecății, tribunalul a constatat că drepturile salariatei derivate din contractul colectiv de muncă operează de la data înregistrării acestuia.respectiv 8 02 2006.
Tribunalul a constatat că cererea de intervenție accesorie excede, prin capetele de cerere formulate însăși cererii principale.
In conformitate cu dispozițiile art 49 alin 3 din cod pr civilă, intervenția este in interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia fără însă a putea depăși disponibilitatea părții.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs pârâta OLTENIA C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, și solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii formulate de reclamanți.
Prin motivele de recurs s-a criticat hotărârea Tribunalului Dolj susținându-se că în mod greșit s-a admis cererea principală și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul acestora de către Sindicatul Liber al PROFESIONISTI OLTENIA cu sediul în C,- si UNIUNEA JUDETEANA A SINDICATELOR DEMOCRATICE D" dispunându-se obligarea sa de a achita sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază pe perioada 08 februarie 2006 - 16 aprilie 2008.
Astfel, s-a susținut că nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, respectiv adresele și nota de relații emise de către Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse; că recurenta este o instituție bugetară ai cărei salariați au stabilite salariile prin lege, încălcându-se prevederile art. 12 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă care stipulează că instituțiile bugetare nu pot negocia prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
S-au invocat în același timp și prevederile art. 95 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură care menționează faptul că raporturile consiliului local cu instituția recurentă vor fi reglementate de către acesta și fiind vorba de o instituție publică finanță integral de la bugetul local și nu din venituri proprii, salariații acesteia nu pot beneficia decât de drepturile bănești acordate prin acte normative.
Analizând recursul declarat, de către pârâtă, în raport de motivele invocate și de dispoz. art. 3041Cod pr. civilă se constată că este neîntemeiat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
salariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă,în acest sens fiind dispoz. art. 41 alin.5 din Constituție ce au fost concretizate în Codul muncii prin dispozițiile art. 157 alin.1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimații - reclamanți sunt salariații pârâtei - recurente conform contractelor individuale de muncă depuse la dosar, contracte unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate în cuantum de 15 % din salariul de bază, astfel încât analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât dispoz. art. 241 alin.1 lit. d Codul muncii stipulează că se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară, clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură cultură.
În același sens dispoz. art.11 alin.1 din Legea 130/1996 prevede producerea efectelor juridice ale clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de confidențialitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă nr. 197/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile cu respectarea acestor obligații firești au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și alte drepturi superioare.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamanților li se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 8 februarie 2006, data intrării în vigoare a prevederilor acestei convenții ce constituie legea părților, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevede acest spor.
În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispoz. art. 40 alin.2 lit. c și art. 236 alin.4 Codul muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr.136/1996 - prevederi ce stipulează faptul că, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților; că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
S-a concluzionat astfel că reclamantul este îndreptățit de a i se acorda sporul de fidelitate conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar că aceste drepturi să fie prevăzute și în lege pentru a fi aplicate, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi în plus.
Este adevărat că dispoz. art. 12 din legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale însă atâta vreme cât prin dispoz. art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr.197/8 februarie 2006, părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice câtă vreme nu a fost anulată.
În ceea ce privește înscrisurile depus la dosar de către recurenta - pârâtă se constată că nu schimbă situația de fapt și de drept reținută de către prima instanță, câtă vreme au fost depuse și în cadrul Tribunalului Dolj, acesta analizându-le și avându-le în vedere la pronunțarea hotărârii.
Față de cele arătate și în raport de dispoz. art. 32 Cod pr. civilă recursul declarat de pârâta OLTENIA C," se privește ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Oltenia C împotriva sentinței civile nr. 936/04.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intervenienții în interesul reclamantei Uniunea Județeană a Sindicatelor Democratice D și Sindicatul Liber al Profesioniști din Oltenia, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
6.10.2008
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi
