Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1314/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1314
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 490 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la avocat, cu sediul în P,-,. 151,.C,.8,. 36, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Prahova, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru SC SA, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii pretenției privind obligarea societății pârâte la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă, depunând concluzii scrise la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanții, au chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să achite fiecărui reclamant drepturile bănești cuvenite și neachitate, reprezentând val. aprovizionare toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, pentru anii 2005- 2007, sumă actualizată în raport cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamanții sunt salariații societății pârâte și că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, constând în suplimentări salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, conform art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2005-2007, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art. 283 lit.e Codul muncii, fiind împlinit termenul de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază, începând cu luna 01 octombrie 1998.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 490 din 26 februarie 2009, respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de pârâtă, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant, drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă conform art. 176 din CCM la nivel de ramură în funcție de perioada efectiv lucrată în cadrul pârâtei, calculate la nivelul salariului minim pe ramură din fiecare an 2005-2007, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții sunt salariații pârâtei și în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, ce trebuiau achitate în luna octombrie a fiecărui an, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv drepturile sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond respingerea în tot a acțiunii ca neîntemeiată, întrucât aceste suplimentări salariale acordate la fond au fost incluse în salariile plătite reclamanților încă din anul 1998 și în continuare cu majorările corespunzătoare, conform telexului din anul 1998, în condițiile în care ulterior nu au mai existat sub acest aspect negocieri între sindicat și patronat.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat.
Potrivit disp.art. 137 din pe ramură prin contractele colective de muncă la nivel de agent economic unele sporuri pot fi incluse în salariul de bază, ceea ce a și avut loc din anul 1998 și în continuare.
Începând cu 1 martie 1998 astfel de suplimentări salariale au fost incluse în salariile plătite reclamanților, sume care au fost majorate odată cu majorările salariale ulterioare succesive la nivel de societăți, așa cum reiese și din telexul nr. 2412/1998.
În aceste condiții nu au mai avut loc negocieri între sindicat și patronat pentru o suplimentare anuală distinctă conform art. 176 alin.3 din Contractul colectiv de muncă pe ramură, negocieri care trebuiau să aibă loc cu 15 zile înainte din luna octombrie a fiecărui an și care trebuiau să pornească de la nivelul salariului minim pe ramură.
Renunțarea la aceste negocieri în anii următori demonstrează corespunzător că suplimentările salariale respective au fost plătite de pârâtă salariaților, fiind incluse treptat în salariile plătite în cursul întregului an, reclamanții solicitându-le prin acțiune abia în anul 2008.
Așa fiind, pretențiile formulate de reclamanți prin acțiune nu au o bază legală și probatorie, instanța de fond acordându-le eronat prin soluția pronunțată care se impune a fi modificată în parte prin admiterea recursului în baza art. 304 și 312 Cod pr.civilă și pe fond respinsă acțiunea în tot ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 490 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la avocat, cu sediul în P,-,. 151,.C,.8,. 36, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea de acordare a primelor de aprovizionare toamnă-iarnă ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
3 ex./25.06.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
