Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1315/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1315
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Lucian Crăciunoiu Violeta
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, str.-. -. nr.148,.4. parter,.2, județ P, împotriva sentinței civile nr.3103 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat -, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat -, pentru SC SA, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat -, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, au chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligata parata la plata catre fiecare reclamant a drepturilor bănești cuvenite si neacordate reprezentând valoarea aprovizionării toamna - iarna in cuantum de un salariu minim pe ramura pentru anul 2005-2007 suma actualizata in raport cu indicele de inflație pana la data plații efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut ca au fost salariații SC în baza contractelor individuale de munca pe o perioada nedeterminata, iar potrivit art. 176 alin.l si 2 din contractul de munca la nivelul ramurii energie, termica, petrol si gaze pe anul 2006 înregistrat la la nr. 288/2006 se prevede in mod expres ca cu prilejul unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei C, precum si in luna octombrie, salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă al caror cuantum este echivalent cu salariul minim pe ramura potrivit prevederilor prezentului contract.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți ca potrivit contractului colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2005-2007 precum si contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2011 sunt prevăzute in art. 99 alin.2 art. 100 alin.2 ca drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de munca sunt considerate minime de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de munca la celelalte niveluri cu excepția celor care sunt stabilite in cuantum fix sau maxim in perioada in care au fost angajați, nu au beneficiat de aceste drepturi salariale deși executarea contractului de munca este obligatorie pentru părți potrivit disp. art. 243 codul muncii.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare parata a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că aceasta se încadrează in dispozițiile art. 283 lit.a din codul muncii, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, întrucât obiectul constituie neexecutarea contractului colectiv de munca or a unor clauze ale acestuia.
În ceea ce privește modul de calcul al termenului de prescripție extinctiva se susține de către parata prin întâmpinare ca acesta începe sa curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, data la care salariatul nu a încasat suma solicitata prin acțiune, deși momentul pretins al exigibilității era luna octombrie a fiecărui an.
Parata a mai invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, susținând ca reclamanții își precizează creanța pretinsa prin invocarea art. 176 din CCM pe ramura limitat insa la art. 1 si 2 aceasta limitarea fiind nelegala deoarece dispoziția din CCM ramura instituie o reglementara unitara a adaosurilor de salariu ca măsură de protecție, și întrucât nu exista un drept la un venit anual care sa fie acordat de parata in mod distinct pe anii 2005-2006-2007 rezulta ca reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial fiind lipsiți de calitate procesuala activa în formularea prezentei cereri de chemare in judecata.
Pe fondul cauzei s-a susținut de către pârâtă că acțiunea este neîntemeiată deoarece venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna iarna nu se datorează conform alin 1 si 2 din art. 176 CCM întrucât a fost introdus in salariul de baza al fiecărui salariat conform adreselor comune RA SA, Sindicatul nr. 2328/1997 si 2412/1998, iar ca confirmare a acestei situații din anul 1998 sindicatul nu a mai intrat in negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna - iarna.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 3103 din 8 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale active reclamanților invocatăde pârâtă prin întâmpinare, respingând totodată și acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Cum cererea a fost formulata la data de 02.10.2008, iar prin acțiune se pretinde contravaloarea aprovizionării de toamna iarna pentru anul 2005-2007 rezulta ca excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiata, cererea fiind promovată în cadrul termenului de 3 ani prevăzut in art. 283 lit. din codul muncii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă s-a constatat că este neîntemeiata, deoarece reclamanții sunt parți în contractele colective de munca chiar daca sunt reprezentați de sindicat, iar prin contractul colectiv de munca la nivel de ramură nr. 288/2006 se prevede că, stabilirea drepturilor si obligațiilor salariaților, prin angajare se face prin încheierea contractului colectiv de munca.
Față de cele ce preced, in baza art. 138 cod pr. civilă, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este neîntemeiată potrivit considerentelor ce urmează:
Prin dispozițiile art. 176 alin.1 si2 din CCM la nivel ramura energie, termica, petrol si gaze pe anul 2006 se prevede ca, în cazul unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei, C precum si in luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos fix in suma fixa.
Prin dispoz. art. 137 din CCM pe ramura se prevede ca prin contractul colectiv de munca încheiate la nivel de agent economic unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse in salariul de baza.
Art. 176 alin.6 pct.4 din CCM ramura instituie o excepție de la negocierea si acordarea in mod distinct a venitului anual in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna iarna, acest venit fiind introdus in salariul de baza al fiecărui salariat SA, potrivit telexului nr. 2412/1998.
În acest context începând cu anul 1998 in lipsa unor negocieri in vederea acordării distincte venitului anual in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna - iarna pretențiile reclamanților sunt nefondate, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de cerințele CCM, considerente fata de care tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Recurenții au susținut în esență, că intimata nu a făcut dovada suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care pretinde că veniturile solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui reclamant, susținere care nu are suport probator în actele și lucrările dosarului
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate în recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții - recurenți au fost salariați ai societății pârâte SC SA B, Sucursala - astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (filele 185-186 dosar fond).
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Societatea intimată a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala - unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată - astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ - Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din - " " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, str.-. -. nr.148,.4. parter,.2, județ P, împotriva sentinței civile nr.3103 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Lucian Crăciunoiu Violeta
--- - - - -
Fiind în CO semnează Fiind în CO semnează
președintele instanței președintele instanței
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. /SȘ
2 ex./3.07.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Lucian Crăciunoiu Violeta
