Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 306/CM
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2. pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T,
împotriva sentinței civile nr. 874 din 16 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, județul T și intimații pârâțiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1, sector 1,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, Piașa nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (acțiune indexare - personal auxiliar).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursurile sunt declarate în termenul legal, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la acordarea creșterilor salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului României nr. 10/2007, art. 1 alin. 1, în cele 3 etape, astfel:
- cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
- cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
În motivare, s-a arătat că a îndeplinit funcția de grefier șef secție la Tribunalul Tulcea până la data de 1 ianuarie 2008, dată la care a încetat contractul de muncă prin pensionare.
S-a menționat că prin nr.OG 6/2007, OG10/2007 și nr.OG 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, astfel că, prin excluderea personalului auxiliar de specialitate de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar s-a creat un caz de discriminare.
S-a precizat că nr.OG 8/2007 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art. 39 din nr.OUG 27 din 29 martie 2006, în cuantum de 280,64 RON, nemodificată până în prezent și a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului, astfel, modificându-se doar coeficienții de multiplicare.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că personalul auxiliar de specialitate beneficiază de drepturile stabilite prin legea specială de salarizare, fără a putea pretinde, în afara legii, alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii, tot astfel cum ceilalți bugetari se bucură exclusiv de drepturile stabilite prin lege în beneficiul lor, iar nu și de alte drepturi care sunt recunoscute, de exemplu, personalului auxiliar de specialitate.
Nu orice diferență de tratament face a se reține starea de discriminare, ci numai acea diferență care se constată între persoane aflate în situații analoage, fără o justificare rezonabilă și fără să fie necesară într-o societate democratică.
Consideră pârâtul că acțiunea are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor de stat.
S-a precizat că, reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit
prin nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, prin întâmpinare, a arătat că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorarea drepturilor salariale trebuia să se fi făcut în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și, drept urmare, admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat.
Guvernul României a invocat prin întâmpinare excepția lipsei capacității juridice civile și implicit, a calității procesual pasive, întrucât acest organ colegial, fără personalitate juridică, care este alcătuit din Prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin legea organică, poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale, în acest caz fiind în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale menționate anterior și pe dispozițiile legii speciale de organizare și funcționare, acordând acestui organ al administrației de stat dreptul de a adopta acte administrative, implicit, legea îi acordă și capacitatea de a sta în judecată în calitate de pârât, dar numai atunci când instanțele judecătorești specializate exercită, în condițiile stabilite de Constituție și de Legea nr. 554/2004, controlul legalității actelor sale.
Prin sentința civilă nr. 874 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României și a fost respinsă cererea îndreptată împotriva Guvernului României ca fiind promovată împotriva unei persoane fără capacitate juridică civilă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și Ministerul Economiei și Finanțelor
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, să-i plătească reclamantei despăgubiri echivalente diferențelor salariale rezultate din aplicarea în favoarea reclamantei a majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007, în raport cu luna decembrie 2006, 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007, în raport cu luna septembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație, începând cu data de 1 februarie 2007 și până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile bugetare aferente plăților cuvenite reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului Românieiinstanța a admis această excepție și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Guvernul României ca fiind promovată împotriva unei persoane fără capacitate juridică civilă, având în vedere că această instituție nu poate fi
chemată în judecată numai în limitele strict determinate de prevederile Constituției României și numai în legătură cu posibilitatea contestării legalității actelor administrative emise în exercitarea competențelor și atribuțiilor determinate de lege.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamanta face parte din categoria personalului din unitățile din justiție (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat) raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
Persoanele din acest cadru al personalului din sistemul bugetar, inclusiv reclamanta, sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de Codul muncii, prestând o muncă și, ca efect al acestor premise, li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare (art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și lit. f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003).
Deci, reclamanta se află în aceeași situație, sub acest aspect, ca și restul personalului din sistemul bugetar.
Însă, printr-o serie de acte normative (de exemplu: nr.OG 10/2007; nr.OG 11/2007; nr.OG 16/2007; nr.OG 27/2007; Legea nr. 232/2007; nr.OG 8/2007; nr.OG 20/2007; nr.OG 23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca în fiecare an, de majorările salariale anuale, pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau îndemnizațiilor.
de motive ale acestor acte normative (întocmite conform art. 29 - 32 din Legea nr. 24/2000 și potrivit art. 6 din Legea nr. 52/2003) au ca și numitor comun, în esență, fundamentul necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
Trebuie subliniat în mod deosebit că, în niciun caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale reclamantei, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale reclamantei.
Cu toate acestea, reclamantei (personal salarizat prin nr.OG 8/2007) nu i-a fost acordat, în mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007, omisiune care s-a repercutat mai pregnant asupra acesteia, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, reclamanta nu poate obține alte venituri decât cele salariale, care însă, i-au fost erodate de creșterea indicelui prețurilor de consum, la fel ca și în cazul celorlalte salarii bugetare.
Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al
parchetelor de pe lângă acestea, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Prin nr.OG 8/2007 au fost modificați coeficienții de salarizare, însă, această ordonanță nu a prevăzut majorări salariale pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor reclamanților, așa cum s-a prevăzut pentru alte categorii profesionale.
Potrivit art. 1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Ministerul Justiției.
1. Critica hotărârii prin motivele de recurs formulate de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T se fondează pe dispozițiile Legii nr. 500/2002, în principal ale celor cuprinse în art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35.
Conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general consolidat, reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare, care, în final, sunt supuse cenzurării Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerul Justiției, unde va trebui să se regăsească suma în considerentul în care cererea de chemare în judecată va fi admisă, este de observat că proiectul acestuia este elaborat de ordonatorul principal de credite, așa cum este nominalizat în art. 20 din lege.
Proiectul urmează a se depune până la data de 15 iulie ale fiecărui an calendaristic la Ministerul Economiei și Finanțelor, unde se poară discuții asupra fundamentării acestuia (așa cum prevede art. 34 pct. 4), Ministerul Economiei și Finanțelor neavând, însă, atributul deciziei asupra valorilor capitolelor din proiect.
În caz de divergență, singura instituție care poate decide este Guvernul, așa cum instituie legiuitorul prin ultima teză a art. 34 pct. 4 din Legea nr. 500/2002.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și, în baza acestei informații, discută cu Ministerul Justiției, conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului cheltuielii bugetare aparținând Guvernului și, în ultimă instanță, Parlamentului.
2. Prin motivele de recurs formulate, pârâtul Ministerul Justiției critică hotărârea recurată întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că cererea reclamantei, precum și motivarea instanței de fond, sunt întemeiate pe ideea de discriminare a reclamantei în raport cu alte categorii de bugetari. În ședința din data de 3 iulie 2008, Curtea Constituțională, pronunțându-se prin mai multe decizii asupra excepției de
neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că "prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și ale art. 27 alin. (1) din ordonanța menționată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea de desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Deciziile sunt definitive și general obligatorii".
Pe fondul cauzei se arată că prin nr.OG 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007, în trepte, prin majorarea coeficienților potrivit Anexei 1, b și c, începând cu 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007 și 1 octombrie 2007. În consecință, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale pe anul 2007, neputând beneficia și de drepturi ale altor categorii profesionale.
Pe de altă parte, prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau, dimpotrivă, prevederea, însă, într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Reclamanta este salarizată în temeiul unei legi speciale; drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
Chiar acceptând teza potrivit căreia creșterile salariale acordate prin nr.OG 10/2007 anumitor categorii de salariați din sistemul bugetar au avut scopul de a acoperi parțial nivelul inflației, trebuie subliniat că personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007 prin majorarea coeficienților de salarizare în aceleași tranșe, respectiv începând cu 1 ianuarie 2007, 1 aprilie 2007 și 1 octombrie 2007.
Așadar, deși au fost majorați coeficienții de multiplicare iar nu valoarea de referință sectorială, așa cum solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată, instanța urmează să observe faptul că personalul auxiliar de specialitate a beneficiat în anul 2007 de majorări salariale, acordate prin legea de salarizare a personalului auxiliar din sistemul justiției.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursurile ca fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta a făcut parte din rândul personalului auxiliar de specialitate la Tribunalul Tulcea, până la data de 1 ianuarie 2008, dată la care a încetat activitatea prin pensionare.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate este reglementată prin nr.OG 8/2007.
Prin nr.OG 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007, în trepte, prin majorarea coeficienților potrivit Anexei 1a, b și c începând cu 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007 și 1 octombrie 2007.
Chiar dacă prin nr.OG 10/2007 s-au acordat creșteri salariale anumitor categorii de salariați din sistemul bugetar în scopul de a acoperi parțial nivelul inflației, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007 prin majorarea coeficienților de salarizare în aceleași tranșe, respectiv începând cu 1 ianuarie 2007, 1 aprilie 2007 și 1 octombrie 2007.
Aflându-se între categoriile profesionale care în cursul anului 2007 au beneficiat de majorări salariale, decizia luată la nivelul Guvernului de a nu mai acorda și alte majorări în cursul anului 2007, prin creșterea valorii de referință sectorială decât celorlalte categorii din sectorul bugetar, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea personalului auxiliar de specialitate într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoage sau comparabile, deci un tratament favorizant al celorlalți bugetari față de personalul auxiliar de specialitate, în condițiile în care acest personal este salarizat în temeiul unei legi speciale care a prevăzut creșteri salariale în cursul anului 2007, prin majorarea coeficienților de salarizare în aceleași tranșe ca și pentru personalul bugetar.
Întrucât acțiunea reclamantei este nefondată, pe cale de consecință, Curtea a admis și recursul Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât nu se mai impune obligarea acestuia să aloce fondurile bugetare aferente plăților cuvenite reclamantei.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursurile formulate și a modificat în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
S-au menținut celelalte dispoziții referitoare la excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile formulate de:
1. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2. pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T,
împotriva sentinței civile nr. 874 din 16 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, județul T și intimații pârâțiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1, sector 1,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, Piașa nr. 1-3, sector 1.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții referitoare la excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/25.06.2009
gref. -
4 ex./25.06.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
