Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 438/CM
Ședința publică din 30 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții, G, toți cu domiciliul procesualalesla Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.25/CM/9.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în strada - - nr. 1-3, sector 1, având ca obiectdrepturi bănești personal din justiție- spor 15% de confidențialitate.
La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțarea asupra recursului.
CURTEA:
Cu privire la recursul de fata, Curtea constata:
Reclamanții, G -, -, -, au solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B la plata unor drepturi salariale în cuantum de 15% constând în spor de lucru la calculator, începând cu luna decembrie 2006 și în continuare, sumă care să fie reactualizată cu rata inflației. De asemenea, s-a solicitat obligarea acestor pârâți să le acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă.
S-a solicitat și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Au arătat reclamanții, că din anul 2006 utilizează în activitatea zilnică, timp de 8 ore, echipament cu ecran de vizualizare în sensul nr.HG 1028/2006, respectiv calculatoare si nu primesc sporul aferent deși există domenii de activitate - sănătate, petrochimie, etc. și salariați precum personalul auxiliar din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție care beneficiază de acest spor.
Au invocat in susținerea cererii, prevederile art. 6 alin. 2, art. 40 pct. 2 lit. "c", art. 142 și art. 269 din Codul muncii, art. 48 alin. 1 din Legea nr. 50/1995 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 65/1996.
Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în raport de dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000.
Instanța de fond a respins aceasta excepție întrucât Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare, și nu în calitate de pârât, dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000, în conformitate cu care " udecarea unor astfel de cauze are loc cu citarea obligatorie a Consiliului".
Prin sentința civila nr. 25/CM/09.09.2008, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt încadrați ca personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul și Judecătoria Tulcea, fiind salarizați în prezent în conformitate cu nr.OG 8 din 24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției iar anterior, în perioada de referință, au fost salarizați în conformitate cu Legea nr. 50/1996.
Aceste două acte normative nu cuprindeau nici un spor special pentru utilizarea echipamentului de calcul.
Analizând legislația in domeniu, instanța a constatat că utilizarea echipamentelor de calcul cu ecran de afișare în desfășurarea activității retribuite este considerată ca o condiție specială de muncă, care implică o anumită periculozitate pentru sănătate.
Astfel, potrivit Directivei Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor - nr. 90/270/CEE, transpusă în dreptul român prin nr.HG 1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, se stabilesc anumite condiții minime de protecție a personalului care utilizează astfel de echipamente.
Rezultă că în cazul în care nu se asigură aceste standarde minime, munca în aceste condiții poate fi considerată una desfășurată în condiții deosebite sau periculoase.
Dar, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit nr.OG 8/2007 beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții (art. 22 alin. 1). Totuși, acest spor se acordă numai în condițiile aprobării locurilor de muncă și categoriilor de personal care beneficiază de acest spor prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii (art. 22 alin. 2).
Cum reclamanții nu au probat faptul că locurile de muncă ocupate ar fi fost încadrate în această categorie și nu primesc totuși acest spor, instanța a apreciat ca cererea acestora este nefondata. Chiar și în cazul în care ar fi probate aceste împrejurări, reclamantele nu ar putea pretinde acest spor de două ori.
S-a avut in vedere, ca în prezent reclamanții beneficiază de acest spor în considerarea faptului că lucrează cu numeroase înscrisuri, pe care există depuneri de, mucegai și microorganisme si ca nu se poate pretinde acordarea sporului pentru fiecare condiție de muncă ce ar fi considerată vătămătoare, periculoase, deosebite sau grele.
Sporul prevăzut de actele normative de salarizare în vigoare în perioada de referință este unul generic, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu pentru fiecare dintre eventual mai multe astfel de condiții care ar exista concomitent.
Pentru considerentele arătate și în raport de normele legale enunțate, instanța a constat că drepturile pretinse de către reclamanți cu titlu de spor de calculator, sunt nefondate.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea a trei zile suplimentare de concediu de odihnă, instanța de fond reținut că art. 142 din Codul muncii stabilește că, salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare.
Acest concediu suplimentar se raportează la prevederile art. 140 (1) din Codul muncii potrivit cu care durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, astfel încât trebuie înțeles că în cazul persoanelor la care se referă art. 142 din Codul muncii, durata minimă a concediului de odihnă este de 23 zile lucrătoare. Acest text nu poate fi înțeles ca impunând acordarea unui concediu suplimentar de 3 zile față de cel stabilit prin lege.
Ori, potrivit art. 65 (1) din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Cu aceasta motivare, s-a respins și această cerere ca neîntemeiată.
Ca o consecința respingerii celor doua cereri s-a respins si cererea de acordare a diferențelor de drepturi rezultate din actualizarea cu rata inflației și nici cererea de înscriere în carnetul de muncă al unor mențiuni.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanțicare au formulat următoarele critici:
- în mod greșit instanța a respins cererea deoarece încasarea unui alt spor pentru condiții grele, nu exclude dreptul la plata sporului de calculator mai ales ca alți salariați din cadrul Ministerului Sănătății, Ministerului Justiției, din Industria Chimica si etc. primesc acest spor.
- prin neacordarea acestui spor, reclamanții se consideră discriminați nu numai în raport de salariații altor instituții dar chiar în raport de ceilalți colegi cărora li s-au admis acțiunile.
Se solicita astfel, admiterea recursului si modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, care se fundamentează pe principiul respectării egalității între cetățeni si al excluderii discriminării, garantat de art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicabile in materie, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este reglementată prin dispozițiile OG 8/24.01.2007. Acest act normativ nu prevede aplicarea vreunui spor pentru utilizarea echipamentului de calcul.
Prin urmare, in lipsa unui temei legal instanța, care are doar rolul de a aplica legea, nu poate acorda acest spor reclamantelor.
S-a mai invocat faptul că prin neacordarea acestui spor, categoria profesională a personalului auxiliar este discriminată comparativ cu celelalte categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă.
Pentru a exista un tratament diferențiat trebuie să existe o deosebire, excludere, restricție, preferință a unei părți a personalului auxiliar de la acordarea unor drepturi bănești.
De asemenea, tratamentul trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege si sa nu fie justificat obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere ale scopului să nu fie adecvate sau necesare.
Reclamantele au susținut că sporul de calculator este încasat de personalul auxiliar de specialitate al Înaltei Curți de Casație și Justiție și de salariații Ministerului Justiției în baza unor ordine, dar nu au făcut dovada acestor ordine din care să rezulte că salariați din aceeași categorie profesională și care îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu încasează acest spor de calculator.
În ceea ce privește salariații din domeniul sanitar, domeniul industriei chimice și petrochimice, reclamantele de asemenea nu au făcut dovada existenței unei situații analoage sau comparabile cu acești salariați.
Raportarea la alte categorii de personal, angajați în organizații care desfășoară activități comerciale, nu poate constitui, fundament pentru compararea situațiilor în care se găsesc reclamantele în raport cu acestea și dacă se regăsesc în situații analoage, acești angajați desfășurându-și activitatea în cadrul unor raporturi de muncă supuse legislației muncii care constituie dreptul comun în materie și prevederilor contractelor colective de muncă.
În ceea ce privește prevederile art. 16 din OG 6/2007, acestea nu se aplică reclamantelor, întrucât prin această ordonanță sunt reglementate drepturile salariale ale funcționarilor publici, ori reclamantele nu fac parte din această categorie.
În plus, sporul pentru condiții vătămătoare prevăzut prin acest articol se acordă pentru locurile de muncă stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Art. 16 al.1 din Constituie vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unei măsuri în considerarea unei situații speciale.
Principiul egalității nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat reclamanții, G, toți cu domiciliul procesualalesla Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.25/CM/9.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în strada - - nr. 1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30.06.2009.
Președinte, Pt.Jud.- și -,
- - aflați în, semnează conf.
Art.261 alin.1 Cod pr.civilă,
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.Jud.-/14.07.2009
Tehnored.disp.gref.RD/2ex./14.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel, Mihaela Ganea
