Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.434/CM
Ședința publică din 30 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de:
- recurentele reclamante și, cu domiciliul procesual ales la tribunalul Constanța,-, județul C,și
- recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 632/CM/23.05.2008 pronunțată de tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C, cu sediul în C, bd.- nr.18, județul C, având ca obiect drepturi bănești - acordare ajutor bănesc pentru nașterea unui copil.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și urm. cod pr.civilă.
Recursurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință,
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față;
Reclamantele și, au chemat in judecata pârâții Ministerul Justiției, tribunalul Constanța și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata ajutorului bănesc, egal cu un salariu mediu pe unitate ( instituție), pentru nașterea unui copil, conform art.51 lit. c din Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel Național 2007-2010.
În drept au fost invocate prevederile art. 51 lit. din CCM 2007 - 2010, Codul Muncii, convenția OIM nr. 100/1951.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției, și-a precizat poziția procesuală în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată având in vedere ca reclamantele sunt salarizate potrivit legii speciale respectiv OUG nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, iar această legislație specială nu prevede acordarea ajutorul pretins.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesual pasive având în vedere că litigiul dedus judecății se poartă între angajat și angajator, iar în aceste raporturi de muncă are calitatea de terț.
Prin sentința civila nr.632/23.05.2008, tribunalul Constanța cu majoritate de voturi, a admis ca fondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și tribunalul Constanța și au fost obligați pârâți la plata către reclamanta a ajutorului bănesc egal cu un salariu mediu pe economie și către reclamanta a ajutorului bănesc egal cu două salarii medii pe economie actualizat cu rata inflației, începând cu data introducerii acțiunii, 04.03.2008 și până la data plății efectuve.
Pentru a dispune astfel, prima instanța - cu opinie majoritară - a reținut următoarele aspecte:
In ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, Tribunalul reținut că potrivit art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Intre reclamante și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi de muncă de natură să atragă obligarea acestui pârât la achitarea oricăror drepturi bănești care izvorăsc din aceste raporturi astfel ca, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost admisă.
Pe fondul cauzei instanța a apreciat ca cererea este întemeiată.
La data de 26.06.2007, când s-a născut copilul, conform certificatului de naștere depus la dosar, reclamanta ocupa funcția de asistent judiciar in cadrul Tribunalului Constanța.
La data de 22.08.2007, când s-au născut copiii și conform certificatelor de naștere depuse la dosar, reclamanta ocupa funcția de judecător in cadrul Tribunalului Constanța.
Potrivit funcției și statului reclamantelor acestea sunt salarizate conform legislației speciale respectiv OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției aprobată prin Legea nr. 45/2007. Potrivit art. 2 "Salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților-asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal."
Art. 32. din OUG nr. 27/2006 stipulează expres că "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale".
de aceste dispoziții legale, instanța de fond a apreciat ca susținerile pârâtului Ministerul Justiției potrivit cu care această categorie de personal nu beneficiază și de alte drepturi și ajutoare prevăzute de alte acte normative, nu pot fi reținute întrucât sunt contrazise de art. 83 din legea nr. 303/2004, potrivit cu care sunt avute în vedere și condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 pentru stabilirea altor drepturi de asigurări sociale.
De asemenea s-au avut in vedere disp. art.295 alin.2 din Codul Muncii care arata ca " prevederile prezentului cod se aplica cu titlul de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neîntemeiate pe un contract individual de munca, in " măsura in care reglementările speciale nu sunt complete", conform principiului - unde legea specială nu prevede, se completează cu legea general valabilă.
În baza art. 11 lit. d din Legea nr.130 /1996 privind contractul colectiv de munca, clauzele din contractul colectiv de munca la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați la toate unitățile din tara.
Intrucât drepturile solicitate de reclamante intră în categoria ajutoarelor acordate pentru susținerea familiei și a drepturilor copilului și nu sunt excluse de legea de salarizare specială instanța a constatat ca acțiunea este întemeiată.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele si Ministerul Justiției.
1.Ministerul Justiției a criticat sentința prin prisma disp. art. 304 pct. 4 si 9 cod procedură civilă.
Drepturile salariale sau de altă natură de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești sunt reglementate de legislația specifică acestor categorii profesionale, putând beneficia și de alte drepturi sub condiția prevederii exprese în beneficiul acestora. Astfel, potrivit art.32 din OUG nr.27/2006 judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
De asemenea, în conformitate cu art.157 din Codul Muncii:
"(1) se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora.
(2) Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Din examinarea prevederilor menționate rezultă faptul că drepturile salariale pentru personalul instituțiilor publice nu pot forma obiectul unor negocieri colective, drepturile respective fiind stabilite prin dispoziții legale.
Față de împrejurarea că prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul național nu pot fi aplicate decât prin prisma legislației specifice aplicabilă personalului din sistemul justiției ori în măsura în care se regăsesc în legislația specifică care însă nu reglementează dreptul afirmat de reclamanți, salariați în sistemul justiției, cererea formulată de aceștia a fost admisă în mod greșit de prima instanță în absența unui temei legal, considerent pentru care se solicită casarea hotărârii. Instanța de fond a realizat prin sentința pronunțată legiferarea unui drept prin depășirea flagrantă a atribuțiile puterii judecătorești.
2. Reclamantele au criticat sentința în raport de împrejurarea că deși instanța a admis acțiunea totuși în mod greșit au fost obligați pârâții la plata unui ajutor bănesc egal cu salarii medii pe economie deși în considerente s-a reținut ca drepturile solicitate sunt cuantificate in raport de drepturile salariale ale reclamantelor.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea constata carecursul formulat de Ministerul Justiției este întemeiat iar recursul declarat de reclamante este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru funcțiile ocupate de reclamante, de judecător respectiv asistent judiciar, acestea primesc o indemnizație stabilita printr-o lege speciala, respectiv OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007.
In conformitate cu art. 12(1) din Legea nr. 130/1996, deși contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Acest text legal face referire la salariații instituțiilor bugetare ceea ce înseamnă că face referire la persoanele care primesc un salariu pentru munca depusă, salariu reprezentând în accepțiunea art. 154(1) din Codul Muncii contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Reclamantele nu au încheiat insa contracte individuale de muncă, fiind numite prin decret al Președintelui României respectiv prin ordin al ministrului justiției, în condițiile Legii nr. 303/2004 rep.și nu primesc pentru munca depusă salariu ci indemnizație, care chiar dacă are natura unui drept salarial, nu reprezintă un salariu.
Se mai invocă de asemenea prevederile din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 dar, potrivit art.2(1) acest contract cuprinde drepturile și obligațiile angajatorilor și ale salariaților cu privire la condițiile generale de muncă prevăzute de legislația în vigoare, precum și cele convenite în procesul de negociere.
Așa cum am arătat, în condițiile în care tribunalul Constanța și Ministerul Justiției nu au calitatea de angajatori, nici reclamantele nu au calitatea de angajate si nu pot pretinde drepturi ce sunt specifice altor categorii profesionale. Scopul si finalitatea contractelor colective de muncă constă, între altele, în stabilirea drepturilor de natură salarială ale angajaților ori, în conformitate cu art. 12(1) din Legea nr. 130/1996, deși contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 1(1) OUG nr. 27/2006, reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari.
Aceste drepturi nu pot fi negociate, și nici completate cu dispoziții specifice altor categorii profesionale astfel ca, in cauza nu sunt incidente disp. din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010. Prevederile art. 295 al.2 din Codul Muncii nu pot conduce la o concluzie diferită întrucât nu se poate considera că OUG nr. 27/2006 este o reglementare incompletă pentru că nu prevede un drept stabilit în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prin negocieri între patronat și sindicate.
Nu pot fi reținute nici criticile potrivit cu care reclamantelor li se aplica un tratament discriminatoriu deoarece reclamantele nu au probat că persoane aflate în situații comparabile și analoage ar beneficia de plata unui ajutor bănesc pentru nașterea copiilor și de altfel nici nu a fost indicată în concret categoria profesională care ar fi primit astfel de ajutoare în perioada de referință, considerațiile reclamantelor având un caracter general, cu referire la toate persoanele cărora li se aplică contractul colectiv de muncă.
Art. 16 al.1 din Constituie vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unei măsuri în considerarea unei situații speciale.
Principiul egalității nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Pentru toate aceste considerente, va fi admis recursul declarat de Ministerul Justiției si va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca nefondata.
In condițiile în care s-au analizat pe fond pretențiile reclamantelor și s-a stabilit ca acestea nu sunt întemeiate, urmează a fi respinse criticile recurentelor reclamante care se refera la modul de cuantificare al acestor drepturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de și, cu domiciliul procesual ales la tribunalul Constanța,-, județul C împotriva sentinței civile nr. 632/CM/23.05.2008 pronunțată de tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 632/CM/23.05.2008 pronunțată de tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurentele reclamante intimate și, intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C, cu sediul în C, bd.- nr.18, județul C,
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: / Op.sep.
Tehnored.jud.-/14.07.2009
Tehnored.disp.gref.RD/4ex./14.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
