Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 585/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 585/2009-
Ședința publică din 02.04.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Toader Felicia
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă - SRL ALEȘD, cu sediul în Aleșd,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în de, nr. 417, județul B, împotriva sentinței civile nr. 540/LM din data de 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis acțiunea, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul recurentei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 38 din data de 02.04.2009, emisă de Baroul Arad - Cabinet Avocat, și reprezentanta intimatului reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 22 din data de 02.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei intimate solicită admiterea recursului conform petitului, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei. Apreciază că, criticile recurentei sunt nejustificate, în mod corect, instanța de fond admițând acțiunea reclamantului și respingând acțiunea prin care s-a solicitat obligarea intimatului reclamant la plata unor prejudicii. Nu s-a făcut dovada efectuării cercetării prealabile.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 540/LM din data de 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul domiciliat în de, nr. 7, jud. B în contradictoriu cu pârâta - SRL cu sediul în Aleșd,-, jud.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul în dosar conexat nr- al Tribunalului Bihor.
S-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamantă pârâtă reconvențională - SRL în dosar conexat nr-.
S-a constatat nulitatea deciziei de încetare a contractului de muncă nr. 522/01.08.2007 emisă pe seam,a reclamantului.
A fost obligată pârâta - SRL să-l reîncadreze pe reclamant pe postul avut anterior și să îi plătească toate drepturile salariale începând cu data de 01.06.2007 până la data reîncadrării efective.
A fost obligată pârâta - SRL să plătească în favoarea reclamantuluiu . suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În ce privește acțiunea formulată de reclamantul în dosar nr- aceasta a fost admisă pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajat al unității intimate în funcția de muncitor necalificat in baza contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminata înregistrat la ITM sub nr.-/20.06.2007 cu data începerii activității 05.06.2004.
Așa cum rezulta din adresa ITM B înregistrata sub nr.75939/26.07.2007 ( fila 2) reclamantului nu i-au fost achitate drepturile bănești cuvenite perioadei lucrate in lunile iunie 2007-05.07.2007.
Astfel in temeiul art.154 si urm. din Codul muncii instanța a obligat unitatea pârâtă la plata drepturilor salariale aferente acestei perioade.
Cu privire la perioada ulterioara datei de 06.07.2007 instanța a obligat pârâta la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite până la data de 30.07.2007 dată la care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului prin decizia nr.522/01.08.2007, întrucât pârâta in calitate de angajator raportat la art. 40 si art. 287 din Codul muncii nu a făcut dovada asigurării condițiilor corespunzătoare de muncă pentru reclamant ce implică inclusiv acordarea accesului liber la locul de muncă.
In ce privește acțiunea formulată de reclamanta in dosar conex nr- instanța respins-o întrucât pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială în spiritul art.270 din Codul muncii sunt necesare întrunirea cumulativă a mai multor condiții de fond respectiv:calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului. Neîndeplinirea uneia dintre acestea înlătură posibilitatea antrenării răspunderii salariatului pentru paguba produsă în patrimoniul unității angajatoare.
Ori reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 895 de lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate conform facturii seria - nr.-/30.07.2007, 106,9 euro adică 361,32 lei reprezentând contravaloarea pieselor comandate din Italia conform facturii nr.87/10.07.2007, plata sumei de 2000 de euro adică 6.760 de lei cu titlu de prejudiciu, depunând la dosar doar niște facturi care nu sunt în măsură a dovedi nici culpa salariatului în producerea prejudiciului suferit și nici raportul de cauzalitatea între așa zisa faptă prejudiciabilă a acestuia și paguba produsă,motivație pentru care acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ce privește cererea reconvențională prin care pârâtul reclamant reconvențional a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr.522/01.08.2007,obligarea unității la plata drepturilor salariale începând cu luna iunie 2007 la zi, reîncadrarea pe postul avut anterior instanța a admis-o pentru următoarele considerente.
Prin decizia nr.522/01.08.2007 pârâtului reclamant reconvențional i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul art.61 litera "a" și art.264 litera "F" din Codul muncii.
Potrivit art. 267 alin.1 din Codul muncii " sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsura, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile".
De asemenea art.268 alin.2 din Codul munci stipulează că sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept în baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul în care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Instanța analizând decizia de concediere contestată a reținut că pe de o parte unitatea angajatoare nu face dovada efectuării cercetării prealabile a salariatului, iar pe de altă parte nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, nu au fost precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat și nici motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea.
În lumina acestor considerente raportat la art.76 și art. 267 alin.1 coroborat cu art.268 alin.2 din Codul muncii instanța a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.522/01.08.2007 în ce îl privește pe, iar în temeiul art.78 din Codul munciia obligat unitatea angajatoare la reîncadrarea pe postul avut anterior și la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu 01.08.2007 până la reîncadrarea pe postul avut anterior.
aflându-se în culpă procesuală instanța in temeiul art.274 Cod procedura civilă a obligat-o la plata sumei de 500 de lei în favoarea lui cu titlu de cheltuieli de judecată raportat la complexitatea litigiului dedus judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata - SRL Aleșd solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța a reținut că nu i s-au plătit contestatorului drepturile salariale pe perioada iunie - iulie 2007, când existau dovezi la dosar despre acest lucru. În ceea ce privește perioada 6 iulie - 30 iulie 2007, despre care se susține că nu s-ar fi acordat contestatorului accesul liber la locul de muncă și nici nu i s-au asigurat condițiile de muncă corespunzătoare, realitatea este că reclamantul a părăsit locul de muncă și nu s-a mai prezentat la serviciu după ce a fost surprins că distruge cu intenție mașina pe care lucra.
Sub aspectul răspunderii patrimoniale, în mod greșit instanța de fond a reținut că societatea nu ar fi făcut nici dovada culpei salariatului și nici raportul de cauzalitate între așa zisa faptă și prejudiciu, întrucât s-a solicitat încuviințarea administrării probei cu martori, dar i-a fost refuzată solicitarea.
În privința lipsei cercetării prealabile care ar atrage nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă, instanța de fond n-a ținut seama de convocarea făcută reclamantului de a se prezenta la sediul societății pentru a-și clarifica lipsa nejustificată de la locul de muncă, convocare la care acesta nu s-a prezentat și ca atare nu s-a putut realiza cercetarea prealabilă, astfel că, societatea a făcut aplicarea prevederilor art. 267 alin. 3 din Codul muncii, situație față de care soluția instanței de fond este nelegală și temeinică.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu și-a precizat prin întâmpinare poziția în recurs, dar la cuvântul în fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, instanța constată că recursul este nefondat și-l va respinge în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei referitoare la modul în care a soluționat cauza prima instanță în privința obligării la plata drepturilor salariale ale contestatorului și la anularea deciziei de concediere pentru lipsa cercetării prealabile, sunt nefondate întrucât nu există nici o dovadă la dosarul cauzei că i s-ar fi achitat respectivele drepturi bănești, ori că i s-ar fi pus efectiv la dispoziție acei bani prin procedura ofertei reale de plată; de asemenea nu există nici dovada vreunei convocări prealabile desfacerii contractului de muncă a contestatorului, căreia acesta din urmă să nu-i fi dat curs, fapt ce ar fi putut atrage aplicarea prevederilor art. 267 alin. 3 Codul muncii. De altfel, așa după cum a reținut și instanța de fond, în decizia de concediere nu s- menționat ce faptă sau abatere disciplinară a săvârșit contestatorul, nici în ce perioadă, ba mai mult, i s-a desfăcut contractul de muncă retroactiv din 30 iulie 2007 printr-o decizie emisă la 1 august 2007.
Era obligația societății să facă dovada faptului că sancționarea sau atragerea răspunderii materiale a contestatorului fost determinată de conduita culpabilă a acestuia, neprezentarea nejustificat la locul de muncă, încercarea sau distrugerea intenționată mașinii pe care lucra și în concret fapta prin care ar fi urmărit și reușit distrugerea mașinii. Cum nici una din aceste dovezi n-au fost făcute și cum de altfel nici nu s-a solicitat nici un fel de probe în acest sens, pe care instanța de fond să le fi respins, în mod corect s-a respins angajarea răspunderii materiale a contestatorului, nefiind dovedită nici fapta, nici raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciul creat și nici conduita culpabilă a contestatorului față de societate.
Așa fiind, nu se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind respinse nici un fel de probe, acestea nefiind solicitate de recurentă în fața instanței de fond.
Cum nici în cazul deciziei de concediere și drepturilor bănești ce decurg din constatarea nelegalității măsurii dispuse de societate nu s-a făcut dovada caracterului legal și justificat al măsurii luate, hotărârea instanței de fond este temeinic justificată și în acord cu dispozițiile legale menționate în cuprinsul ei, astfel încât recursul va fi respins în întregime ca nefondat.
Ca urmare a respingerii recursului și reținând culpa procesuală recurentei, instanța o va obliga în baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă în favoarea contestatorului la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă - SRL ALEȘD, cu sediul în Aleșd,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în de, nr. 417, județul B, împotriva sentinței civile nr. 540/LM din data de 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 13.04.2009
- judecător fond -,
- dact. gref. - - - 13.04.2009 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Toader Felicia
