Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1104/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1104
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol se află judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva deciziei nr. 766 din 2 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul revizuientului, intimata și reprezentanții intimaților Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând cererea de revizuire în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra cererii de revizuire de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de APEL SUCEAVA și înregistrată sub nr. 453/39 din 30.10.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioadele 1.10.2000 - 1.07.2004 respectiv 1.01.2007 - 1.12.2007 - data pensionării reclamantei, spor actualizat în raport de indicele de inflație la data plății.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă, se constată că este vorba de o ordonanță emisă de guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, deoarece reglementa un domeniu care nu poate face decât obiectul legilor organice.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii din anul 2003, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar în baza art. 72 pct. 3 lit. h și 1 din aceeași lege fundamentală, prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi;l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială;".
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de muncă din instanțele judecătorești și trebuia reglementat numai prin lege organică.
În concret, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență (Legea nr. 92/1992, privind organizarea și sancționarea faptelor de corupție; nr.OUG 24/2000 și Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară, în speță ordonanța de guvern, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv Legea.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 1.10.2000 - 1.07.2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat pârâtul că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite.
Prin sentința nr.81 din 15 decembrie 2008, Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâții Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, să-i plătească acesteia drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, aferentă perioadei 1.10.2000 - 1.07.2004 și 1.01.2007 - 1.05.2007, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1998 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar oprită, adică suspendă, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, neavând caracter real.
În condițiile în care prin OG nr. 83/2000 art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, nu le pot fi imputate reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii prin care s-a stabilit că și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 personalul auxiliar de specialitate are dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Conform art. 7 din HG nr. 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta este ordonator principal de credite, iar potrivit Legii nr. 500/2002 și de HG nr. 208/2005 Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectului ordonatorilor de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Art. 1 din OG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Față de aceste considerente instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Din adeverința nr. 1972/15.12.2008 a Tribunalului Botoșani rezultă că reclamanta a fost grefier la Judecătoria Botoșani până la data de 1.05.2007 când s-a pensionat.
Față de aceste considerente instanța a obligat pârâții Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor să-i plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, aferentă perioadei 1.10.2000 - 1.07.2004 și 1.01.2007 - 1.05.2007, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost investită cu judecarea recursurilor în temeiul art.I și II din OUG nr.75/11.06.2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Dispozițiile legale menționate au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.104 din 20.01.2009 a Curții Constituționale, decizie care, potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 republicată este definitivă și obligatorie, așa încât, în raport de dispozițiile art.3 pct.3 și 158 alin.3 cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție și-a declinat competența în favoarea Curții de APEL SUCEAVA prin decizia nr.3908 din 25.03.2009.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA la data de 07.05.2009 sub nr-.
Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, reiterând susținerile din întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, în sensul că pentru perioada octombrie 2000 - septembrie 2005 intervenit prescripția dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei că pretențiile reclamantei sunt nefondate.
Ministerul Finanțelor Publice a susținut că greșit instanța a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite cu privire la drepturile salariale solicitate.
Raportul juridic dedus judecății fiind unul tipic de dreptul muncii, drepturile și obligațiile au efect numai pentru angajator și angajat.
Prin decizia nr. 766/02.06.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, s-au respins recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, împotriva sentinței nr.81 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-), ca nefondate.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Referitor la recursul Ministerului Justiției, prin care se invocă prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, raportat la prevederile art. 3 din Decretul nr.167/1958 și ale art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, instanța de recurs a constatat că, în mod corect, instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, s-a reținut că pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său. Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, neavând caracter real.
În condițiile în care prin OG nr. 83/2000 art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, nu-i poate fi imputată reclamantei pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii prin care s-a stabilit că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, magistrații au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamanta a avut posibilitatea reală de a acționa pentru plata acestor drepturi, termenul de 3 ani impus de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii calculându-se de la data pronunțării acestei decizii.
De altfel, prin Ordinul nr.903/C din 28 martie 2003 Ministerului Justiției s- constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială ale magistraților și în acest sens au fost făcute demersuri repetate de către Ministerul Justiției la Ministerul Finanțelor Publice în vederea obținerii fondurilor necesare cu acest titlu.
Prin Ordinul nr. 3/C din 11 ianuarie 2005, Ministerul Justiției a dispus ca în vederea stabilirii sumelor necesare achitării drepturilor de personal decurgând din hotărâri judecătorești definitive a se calcula și centraliza sumele datorate magistraților și personalul din organele autorității judecătorești, conform anexelor nr. 1-10 ale ordinului până la data de 14 ianuarie 2005.
La art. III din acest ordin, se precizează că pentru magistrații și personalul din organele autorității judecătorești care nu dețin titluri executorii, calculul drepturilor de personal se va realiza conform anexelor nr. 11-18 ale prezentului ordin.
La inițiativa Ministrului Justiției, a fost inclus în Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar și în Planul de Acțiune aprobat prin HG nr.232/2005, măsura vizând plata drepturilor salariale restante, inclusiv pentru personalul care nu are hotărâri judecătorești.
De asemenea, în Angajamentul, cu ocazia încheierii negocierilor privind aderarea României la Uniunea Europeană la propunerea Ministrului Justiției a fost inclusă și obligația de plată a drepturilor salariale restante și a asigurării salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
Totodată s-a constatat că dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii trebuie corelate cu dispozițiile art. 166 alin. 1 și 2 din Codul muncii, care prin alin. 2 prevede că "termenul de prescripție prevăzut de alin. 1 este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului" dar și cu dispozițiile legislației civile în raport de prevederile art.295 alin.1 Codul muncii în măsura în care nu sunt inadmisibile cu specificul raporturilor de muncă.
Luând în considerare accepțiunea de bun, precum și protecția dreptului de proprietate consacrate de practica CEDO, dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se încadrează în noțiunea de proprietate, fiind aplicabile dispozițiile art. 21 din Decretul nr.167/1958.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 publicată în Monitorul Oficial nr.444 din 13.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, această decizie fiind obligatorie, conform dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța supremă, prin considerentele deciziei enunțate, a argumentat că dispozițiile art. 1 pct. 42 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de obligare sunt neconstituționale conform art. 147 alin. 1 din Constituție și își încetează efectele iar inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute in dispozițiile enunțate, impune ca instanța să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
În raport de cele reținute instanța supremă a argumentat că " rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau, acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice" acest lucru presupunând că "nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței (art. 108 alin. 3, în forma republicată în 2003 Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Înlăturarea acestui drept de natură salarială ar contraveni dispozițiilor art.53 din Constituție, care reglementează situațiile expuse, în care ar putea fi restrânse exercitarea unor drepturi, dar și prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, salariul făcând parte din noțiunea de bun, fiind incidente dispozițiile art.20 din Constituție (cauza Miclici împotriva României, dosar nr.23657/3 din 20.12.2002).
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a constatat că susținerile formulate nu sunt fondate, acest pârât având legitimare procesuală pasivă, întrucât potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare bugetară.
Față de cererea de alocare a fondurilor necesare drepturilor salariale restante, în mod corect s-a respins excepția formulată, dat fiind faptul că potrivit art.131 alin.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, instanțele sunt instituții finanțate de la bugetul de stat.
Totodată, s-a constatat că potrivit OG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, modificată prin Legea nr.110/2007, ordonatorii de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru plata sumelor stabilite prin titluri executorii, aceste operațiuni putând fi efectuate pe tot parcursul anului.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc. civilă, recursurile formulate au fost respinse, ca nefondate.
Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 933/21.07.2009, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat revizuirea deciziei nr. 766/02.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- și modificarea acestei decizii.
În motivarea cererii de revizuire, Ministerul Justiției și Libertăților a arătat, în esență, că decizia sus-menționată este susceptibilă de revizuire prin prisma motivului prev. de art. 322 pct. 5, precizând că la momentul la care s-a pronunțat Curtea de APEL SUCEAVA - 02.06.2009, exista decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținându-se că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Revizuientul a mai arătat că rezultă cu claritate că decizia.03.2009 a nu poate constitui temei pentru pronunțarea unei hotărâri prin care în realitate se procedează la modificarea și completarea unor acte normative. Această decizie nu mai poate produce nici un efect din momentul pronunțării deciziei nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale. Această din urmă decizie exista în momentul la care s-a pronunțat Curtea de APEL SUCEAVA, fiind un înscris care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Revizuientul a apreciat că decizia Curții Constituționale nr. 838/27.05.2009 îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, inclusiv pe aceea de a fi un înscris determinant, să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată și existent la momentul pronunțării instanței de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului asupra cererii de revizuire, Curtea reține următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
În speță, cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, invocându-se faptul că s-a descoperit un înscris doveditor, respectiv decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, înscris care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Acest act nou, dacă ar fi fost invocat în fața instanței, trebuie să fi fost de natură să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată, altminteri s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate.
Este adevărat că prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
atribuției prevăzute de art. 146 lit. e din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională a arătat în cuprinsul deciziei mai sus menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.2008).
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva deciziei nr. 766 din 2 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA (dosar nr-), ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex. 29.10.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
