Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 123/2010
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN S împotriva sentinței civile nr. 750/ 1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că pârâții recurenți prin motivele de recurs a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr- reclamanta, grefier arhivar în cadrul Judecătoriei A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL SIBIU, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII a solicitat:
- obligarea pârâților să calculeze și să plătească reclamantei drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu luna martie 2008 și până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri;
- obligarea pârâților să plătească aceste drepturi actualizate cu rata inflației de la data nașterii drepturilor și până la plata efectivă.
- obligarea pârâților să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
- obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății drepturilor indicate mai sus.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate, au fost emise o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane-salariați (militari și civili) care gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații, respectiv art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG19/2006, art.15 alin. l din nr.OG6/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002.
Însăși nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în art.30 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar pentru toate categoriile de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
În cauză a formulat întâmpinare CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII invocând excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât Consiliul poate fi citat doar în calitate de expert pentru a-și spune părerea cu privire la situația de discriminare invocată.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru că nu există discriminare prin efectul legii, iar în subsidiar ca nefondată, întrucât nu există o discriminare, ci un spor prevăzut distinct pentru categorii diferite de salariați, iar stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
Se arată că urmare a deciziei nr.838/2009 a Curții Constituționale, este clar că decizia nr.46/2008 a nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față prin care se solicită în fapt completarea unor acte normative, legea specială neprevăzând acest spor pentru personalul auxiliar de spacialitate din instanțele judecătorești.
Se mai invocă și decizia nr.1325/2008 prin care Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile nr.OG137/2000 nu dau instanțelor competența de a anula sau înlocui norme legale.
Pe fondul cauzei, se arată că acțiunea este nefondată pentru că niciun text legal nu prevede acest spor pentru categoria profesională căreia îi aparține reclamanta.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin intermediul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Sibiu solicitând respingerea acțiunii ca nelegală întrucât nu există în sarcina acestui minister o obligație de despăgubire, ministerul nu are calitate de angajator al reclamantei, ci doar atribuții de a respecta legea bugetară anuală.
Prin sentința civilă nr. 750/ 1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național Pentru Combatarea Discriminării.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL SIBIU, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Sibiu să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu luna martie 2008 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și să achite aceste drepturi actualizate cu indicele de inflație începând de la data nașterii acestor drepturi și până la data executării hotărârii judecătorești.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
S-a respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța acestă sentință instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Întrucât instanțele judecătorești au avut practică judiciară neunitară sub acest aspect, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin hotărârea 46 din 15.12.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Art.329 alin.3 Cod procedură civilă prevede imperativ că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Scopul declarat al recursului în interesul legii este acela de a sigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, motiv pentru care, după pronunțarea soluției, aceasta este obligatorie pentru instanțe, fiind considerată chiar un izvor de drept secundar.
Este adevărat că referitor la aceste situații Curtea Constituțională a constatat, în mai multe ocazii, neconstituționalitatea unor prevederi legale susceptibile de a genera depășirea competențelor instanțelor judecătorești în detrimentul autorității legiuitoare. Este cazul Deciziei nr.818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.537 din 16 iulie 2008, prin care au fost declarate neconstituționale, printre altele, dispozițiile art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99 din 8 februarie 2007, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Apoi, Curtea Constituțională a adoptat decizia nr.838/27.05.2009 prin care a constat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Cu toate acestea, consideră că se impune soluția de admitere a acțiunii de față întrucât, prin aceiași decizie nr.838/2009, Curtea Constituțională a arătat că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art.329 din Codul d e procedură civilă. În aceste condiții, decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii își păstrează efectul obligatoriu pentru instanțe consacrat prin art.329 alin.3 al Codului d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Economiei și Finanțelor prin S, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii civile formulate în cauză de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat în esență că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009, așa încât acordarea sporului pretins și în continuare este nelegală; prin hotărârea pronunțată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând drepturi salariale care nu sunt stabilite prin lege (în acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 833/2009). Acordarea sporului de confidențialitate constituie o adăugare la textele legale, întrucât legiuitorul nu a prevăzut în nici un act normativ acordarea acestui spor pentru categoria profesională a magistraților sau a personalului auxiliar de specialitate; se critică sentința atacată ca fiind lipsită de temei legal deoarece nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau personalului auxiliar de specialitate, iar decizia ÎCCJ nr. 46/2008 nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii.
Neacordarea sporului nu poate fi reținută ca o încălcare a dispozițiilor OG nr. 137/2000, situația grefierilor nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici sau a aparatului de specialitate al CNCD, discriminarea la care se face referire prin acțiune nu există.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 punct 4 și 9 Cod procedură civilă.
În recursul pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA se critică sentința atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece Curtea, deși are calitatea de angajator al reclamantei,este ordonator secundar de credite și nu poate dispune plata oricăror sume decât în limita aprobată de ordonatorul principal -
În drept se invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
În recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, prin Sibiu se invocă motivul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, criticându-se sentința atacată ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 76/01.04.2009 privind procedura de plată a sumelor prevăzute în titlurile executorii pentru drepturile de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției.
În drept se invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 304 indice1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursurile de față sunt fondate doar în ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și perioada de acordare a sporului de confidențialitate de 15 %.
Astfel, sub aspectul excepție lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, care se impune a fi analizată cu prioritate potrivit art. 137 Cod procedură civilă este de reținut că ne aflăm în cadrul unui conflict de drepturi, judecat după normele de procedură specifice acestuia. Cum art. 282 Codul Muncii definește expres persoanele care pot fi părți în conflictele de muncă și cum între intimata reclamantă și recurentul de față nu există un raport juridic de muncă în mod greșit instanța de fond a considerat că recurentul are calitate procesuala pasivă în cauză. Faptul că această instituție financiară are obligația de a asigura prin bugetul de stat plata sumelor de bani nu justifică calitatea procesual pasivă a acestuia în acest cadru procesual, raporturile juridice dintre acest minister și ordonatorul principal de credite-în cazul intimaților Ministerul Justiției-sunt de drept administrativ și nicidecum de dreptul muncii.
Sub aspectul perioadei de acordare a sporului de confidențialitate de 15 % este de reliefat faptul că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care la art.4 alin.(1) din Anexa nr. VI cuprinde reglementări specifice personalului din sistemul justiției și prevede pentru această categorie de personal, acordarea unui spor de confidențialitate de 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară.
Ca atare, este nelegală dispoziția primei instanțe de acordare a sporului de confidențialitate de 15% și după apariția acestei noi legi de salarizare; începând cu 12.11.2009 acordarea acestui spor urmând fi stabilită conform acestei legi (Legea nr.330/2009).
Restul criticilor aduse de pârâții recurenți sunt nefondate, deoarece:
Cu referire la recursul pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA, este de reținut că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantei formulată împotriva acestei instituții, dat fiind atribuțiile acesteia de ordonator secundar de credite în sistemul judiciar (art. 44 din Legea nr.304/2004) și de păstrare și gestionare a carnetelor de muncă ale personalului auxiliar de specialitate, potrivit Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
În ce privește recursul pârâtului Ministerul justiției și Libertăților, care vizează fondul pricinii, criticile sunt nefondate:
Astfel, prin Decizia nr. 46/15.12.2008 J admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor <LLNK 12004 303 11 202 99 48>art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la <LLNK 12005 05704202 16 63>art. 16 alin. (1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților, și ale <LLNK 12004 567 10 202 78 40>art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la <LLNK 12005 05704212 9 28>art. 9 din Codul d eontologic al acestora, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă Deciziile J pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanța inferioară, în ce privește dezlegarea dată problemelor de drept dezlegate; scopul acestui recurs fiind acela de a asigura previzibilitatea dreptului și uniformitatea în aplicarea acestuia.
Aplicând la speța dedusă judecății norma legală în spiritul interpretării date de instanța supremă, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul celor invocate de recurentul C, ci dimpotrivă a îndeplinit atribuțiile de aplicare a legii consfințite de art.124 din Constituția României și art.2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Cu referire la deciziile Curții Constituționale este de menționat faptul că acestea nu produc nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de J în exercitarea atribuțiilor conferite de art.329 Cod procedură civilă. Efectele deciziei Curții Constituționale nu pot viza decât actele, acțiunile ce urmează a fi înfăptuite în viitor de către autoritățile implicate în conflictul de natură constituțională. Ca atare, decizia nr. 838/27.05.2009 invocată de recurent nu înlătură efectele Deciziei nr. 46/2008 pronunțată de în
În acest sens, Curtea Constituțională reține expres în conținutul considerentelor sale că " potrivit competențelor sale expres și limitativ prev. de art.146 din Constituție și din Legea nr.47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Față de cele ce preced, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin.1 coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 81 din Legea nr.168/1997 va admite ca fondate, recursurile cu care a fost investită de pârâți, va modifica sentința atacată în limitele reținute mai sus, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - pe care urmează să o admită ca fiind întemeiată și ca atare va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanții în contradictoriu cu acest pârât - și perioada până la care va fi acordat a sporului de confidențialitate de 15 % în favoarea reclamantei, ca fiind cuprinsă între data de 1.03.2008 și data de 12.11.2009, când a intrat în vigoare Legea unică a salarizării nr.330/2009.
Vor fi menținute, în rest, dispozițiile sentinței atacate.
Minuta deciziei civile nr.123/2010
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA de APEL ALBA IULIA și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin S împotriva sentinței civile nr. 750/ 1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință:
Modifică, în parte, sentința atacată, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și perioada până la care va fi acordat sporul de confidențialitate de 15 % în favoarea reclamantei și rejudecând în aceste limite:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Sibiu, și pe cale de consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Stabilește obligația de plată a sporului de confidențialitate de 15 % în favoarea reclamantei, ca fiind cuprinsă între data de 1.03.2008 și data de 12.11.2009, când a intrat în vigoare Legea unică a salarizării nr.330/2009.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
8 ex./ 2.02. 2010
Jud. fond. /
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Mirela Pop
