Pretentii civile. Speta. Decizia 124/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 124/2010
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 943/5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru pârâții recurenți și reclamanta intimată asistată de avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul pârâților recurenți susține recursul, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii promovată de reclamantă. Apreciază că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local față de obiectul cererii de chemare în judecată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul reclamantei intimate pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Având în vedere atribuțiile Consiliului Local conferite prin Legea administrației publice locale nr.215/2001, in mod corect instanța de fond a respins această excepție. Cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 595 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr.7179/107/ reclamanta a chemat în judecată pârâții Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se anuleze dispoziția nr.469/3.11.2009, nr.100/19.02.2009 și dispoziția nr.316/28.08.2008 ambele emise de pârâtul Primarul comunei;
- să fie obligați pârâții să o reintegreze pe reclamantă pe postul de inspector de specialitate cu atribuții de asistență socială la Primăria comunei, cu J de normă și cu un program zilnic de lucru între orele 12-16;
- să fie obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale care i se cuvin, începând cu data de 3.11.2008 și până la reintegrarea efectivă pe post;
- să fie obligați pârâții să plătească, pentru reclamantă, toate contribuțiile aferente calității sale de salariat, la bugetul consolidat al statului;
- să fie obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale a arătat că, în urma unui concurs la care a participat, a încheiat cu pârâții un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, pe postul de asistent social, în care s-a stipulat că durata muncii este de 4 ore iar programul de lucru al reclamantei este între orele 12-16.
Programul de lucru a fost stabilit în acel interval orar, în considerarea faptului că reclamanta este învățătoare la școala din comună, stabilindu-se de către părți ca activitatea de asistent social să o desfășoare după terminarea cursurilor.
A mai susținut că, prin dispozițiile atacate, pârâții au dispus, în mod nelegal, modificarea unilaterală a programului de lucru, fapt ce a dus la suprapunerea celor două activități, respectiv cea didactică cu cea de asistent social, iar ulterior la desfacerea disciplinară a contractului de muncă, pe considerentul că aceasta nu s-a prezentat la locul de muncă.
Reclamanta a mai arătat că ambele decizii sunt șicanatorii și au fost emise în scop de răzbunare deoarece soțul acesteia are calitatea lui de consilier local reprezentând un alt partid politic decât cel din care face parte primarul comunei. Acesta din urmă, a inițiat un proiect de hotărâre prin care propus transformarea postului de inspector de specialitate gradul III, cu J de normă, în inspector de specialitate gradul III, cu normă întreagă, proiect care a fost aprobat și care a determinat după sine modificarea unilaterală a contractului de muncă al reclamantei.
În drept, a invocat art.281 și urm. Codul muncii
Prin întâmpinările depuse, ambii pârâți au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamantă.
În apărare, pârâții au susținut, sub un prim aspect, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al comunei, față de împrejurarea că sunt atacate două dispoziții emise de primarul comunei.
Pe fondul cauzei, au arătat că prin Hotărârea nr.36/2008 emisă de Consiliul Local s- dispus transformarea postului de inspector de specialitate gradul III cu J de normă, în cel de inspector gradul III cu normă întreagă și că în baza acestei hotărâri, pârâtul Primarul comunei a dispus modificarea programului de lucru al asistentului social, din cadrul aparatului de specialitate, după cum urmează, de luni până joi, între orele 8-16 iar vineri, între orele 8-15.
Au mai arătat că această modificare nu reprezintă o încălcare a prevederilor art.115 alin.1 și 3 Codul muncii și că reclamanta, deși avea această posibilitate, nu a formulat o cerere prin care să solicite, către angajator, stabilirea unui program de lucru personalizat.
Prin sentința civilă nr.943/5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba sub dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul local al comunei.
Pe fond, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Primarul comunei și Consiliul Local al comunei și pe cale de consecință:
- s-au anulat dispozițiile nr.469/3.11.2008, nr.100/19.02.2009 și nr.316/28.08.2008 emise de către Primarul comunei;
- pârâtul Primarul comunei a fost obligat să o reîncadreze pe reclamantă, pe postul de inspector de specialitate, cu atribuții de asistență socială, în cadrul Primăriei, cu program zilnic de lucru, între orele 12,00 - 16,00;
- să fie obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale care i se cuvin, începând cu data de 3.11.2008 și până la reintegrarea efectivă pe post;
- pârâții au fost obligați să plătească pentru reclamantă toate contribuțiile aferente calității de salariat,datorate de angajator la bugetul consolidat la statului;
- pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 595 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Consiliul local al comunei, că este nefondată deoarece chiar dacă sunt contestate dispozițiile emise de primar, potrivit dispozițiilor cuprinse în art.36 alin.2 lit. a și alin.3 lit. b din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, pârâtul Consiliul local are atribuții cu privire la funcționarea aparatului de specialitate al primarului, inclusiv cele legate de înființarea sau desființarea de posturi cu normă întreagă sau cu J de normă sau cele referitoare la bugetul local.
Pe fondul pricinii a reținut că, în baza contractului individual de muncă nr.1/5.01.2004, reclamanta a fost angajată în cadrul Primăriei comunei, pe postul de asistent social, cu un program de 4 ore ( J de normă) care urmă să se desfășoare în intervalul orar 12,00 -16,00.
Prin Hotărârea nr.36/7.07.2008, pârâtul Consiliul local al comunei a aprobat transformarea postului de inspector de specialitate de gradul III cu J de normă, în post cu normă întreagă.
În baza acestei hotărâri, primarul comunei a emis decizia nr.316/2008, prin care s-a dispus modificarea programului de lucru al reclamantei, din intervalul 12,00 - 16,00, cât fusese stabilit inițial, în intervalul orar 8,00 - 16,00 ( de luni până joi) și 8,00 - 15,00 ( vinerea).
Din adresele depuse la dosar (15-20), rezultă că reclamanta a fost notificată, în mai multe rânduri, să respecte noul programul de lucru stabilit prin Hotărârea nr.36/2008 a Consiliului local al comunei și a fost convocată la discuții cu privire la acest aspect, instanța de fond reținând însă că toate aceste convocări au fost făcute în intervalul 8,00-12,00, când reclamanta își desfășura activitatea de învățător la școala din localitate.
Prin dispoziția nr.469/3.11.2008, pârâtul Primarul comunei a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei, în temeiul art.264 alin.1 lit. f Codul muncii, decizie care a fost ulterior modificată și completată prin dispoziția nr.100/19.02.2009 deoarece la data emiterii primei decizii, respectiv la 3.11.2008, reclamanta se afla în concediu medical.
Raportat la această stare de fapt și la probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut, referitor la dispoziția nr.316/28.08.2008, că modificarea unilaterală a timpului de muncă la reclamantei, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.41 alin.1-3 din Codul muncii, respectiv fără acordul ambelor părți, și că prin urmare această modificare a unuia din elementele esențiale ale contractului individual de muncă este nelegală, impunându-se desființarea actului emis de către pârât, respectiv a dispoziției nr.316/28.08.2008, întemeiat pe prevederile art.41 și art.102 din Codul muncii.
Ca o consecință a anulării acestei dispoziții, instanța de fond a apreciat că se impune și anularea dispozițiilor nr.469/3.11.2008 modificată și completată prin nr.100/19.02.2009, prin care s-a dispus de către angajator, desfacerea disciplinară contractului individual de muncă al reclamantei, potrivit principiului conform căruia actul subsecvent urmează soarta actului principal(resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis).
În plus, s-a reținut că anularea dispoziției de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei se impune și pentru faptul că angajatorul nu a respectat dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii, care prevăd, sub sancțiunea nulității, care sunt elementele pe care o astfel de decizie trebuie să le cuprindă.
În cauză, s-a reținut că dispoziția nr.469/2008 nu cuprinde motivele de fapt care au dus la luarea acestei măsuri cu caracter disciplinar.
Totodată, s-a constatat că, în privința reclamantei, comisia de cercetare disciplinară a fost constituită în baza unei dispoziții verbale a primarului și nu baza unei dispoziții scrise, și că reclamanta a fost convocată într-un interval orar în care pârâții știau că aceasta nu se poate prezenta, aceasta fiind învățătoare și aflându-se la școală între orele 8,00-12,00.
Și pe fond, măsura a fost apreciată de ca fiind netemeinică, instanța reținând că reclamanta nu se face vinovată de încălcarea programului de lucru și că în fapt, contractul individual de muncă la reclamantei nici nu fusese modificat, aceasta desfășurându-și zilnic programul ca asistent social, între orele 12,00-16,00, conform contractului individual de muncă încheiat inițial, sub nr.1/5.01.2004.
În consecință, s-a apreciat că atât dispoziția nr.469/3.11.2008 cât și dispoziția nr.100/19.02.2009, de modificare și completare a dispoziției nr.469/2008, se impune a fi desființate. Mai mult, s-a reținut că în ce privește dispoziția nr.100/2009 aceasta este nulă și față de împrejurarea că nu a fost efectuată în prealabil cercetarea disciplinară prealabilă și că viciile de fond și de formă ale dispoziției nr.469/2008, despre existența cărora avertizase și Instituția Prefectului prin adresa nr.20122/2008, nu pot fi îndreptate printr-o dispoziție de modificare și completare cum este cea cu nr.100/19.2.2009.
Ca o consecință a desființării acestor dispoziții, instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară atât în ce privește reintegrarea pe post a reclamantei cât și plata drepturilor salariale și a obligațiilor către stat care revin în sarcina angajatorului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâții Primarul comunei și Consiliul local al comunei, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat că instanța de fond a respins, în mod greșit, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al comunei, având în vedere că prin cererea introductivă de instanță sunt atacate dispoziții emise de către pârâtul Primarul comunei.
Ori, pârâtul Consiliul local al comunei emite, în virtutea atribuțiilor conferite prin lege, hotărâri și nu dispoziții, astfel că instanța de fond trebuia să rețină că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză și să admită excepția invocată.
Pe fond, au susținut că primul capăt de cerere având ca obiect anularea deciziei nr.410/27.10.2008 a rămas fără obiect, dispoziția ne mai producând efecte deoarece la data emiterii ei, reclamanta s-a aflat în concediu medical astfel că a fost revocată prin decizia nr.412/30.10.2008.
În ce privește soluția de anulare a dispoziției nr.316/28.08.2008, recurenții au arătat că este nelegală deoarece primarul comunei nu a făcut altceva decât să aplice, în virtutea atribuțiilor conferite lui prin Legea nr.215/2001, Hotărârea nr.36/2008 a Consiliul Local al comunei și că prin urmare nu se poate reține că ar fi fost încălcate prevederile art.115 pct.1 și 3 din Codul muncii.
Totodată, au susținut că dispoziția nr.316/2008 este legală și prin prisma dispozițiilor art.102pct.2 Codul muncii care prevede faptul că într-un contract individual de muncă dacă nu sunt precizate toate elementele prevăzute la pct.1, contractul sec onsideră încheiat pe normă întreagă.
În consecință, față de împrejurarea că reclamanta avea obligația să respecte programul de 8 ore stabilit de către recurenți, prin dispoziția nr.316/2008, iar aceasta nu și-a îndeplinit această obligație, instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu i se poate reține nici o abatere disciplinară.
Sub un ultim aspect, a susținut că deși art.41 alin.1 Codul muncii prevede necesitatea acordului părților, pentru modificarea clauzelor din contractul individual de muncă, recurenții apreciază că angajatorul are totuși posibilitatea să modifice unilateral conținutul lui atunci când considerente de ordin tehnic, organizatoric sau de norme ori volum de muncă cer acest lucru.
În drept, a invocat art.304 pct.7 - 9 Cod proc.civ. art.274 Cod proc.civ. și art.102 și 141 Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.308 Cod proc.civ. intimata reclamantă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâți, arătând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a prevederilor art.141 din Codul muncii și a prevederilor cuprinse în Legea nr.215/2001.
Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurenți, a arătat că prima instanța a apreciat corect că este nefondată raportat la dispozițiile art.36 din lege, care reglementează atribuțiile ce revin consiliilor locale, și la prevederile art.19 și art.31 alin.1 din același act normativ.
În ce privește cea de-a doua critică adusă soluției pronunțate, intimata reclamantă a susținut că este nefondată deoarece prin acțiunea introductivă de instanță a atacat dispozițiile nr.469/3.11.2008. nr.100/19.02.2009 și nr.316/28.08.2008, nicidecum dispoziția nr.410/2008 sau nr.412/2008
Cea de-a trei critică, vizând nelegalitatea anulării dispoziției nr.316 din 28.08.2008, a fost apreciată de asemenea ca fiind neîntemeiată, reclamanta arătând că prin contractul individual de muncă încheiat de părți și înregistrat sub nr.1/5.01.2004 care a stabilit că programul de lucru al acesteia este între orele 12,00 - 16,00, având în vedere că între orele 8,00 - 12,00, aceasta își desfășoară activitatea de învățător la școala din localitate.
Acest contract a fost încheiat între părți cu respectarea dispozițiilor art.101/1 și art.102 din Codul muncii și cu respectarea prevederilor art.35 din același cod, referitoare la cumulul de funcții.
În plus, orice modificare ulterioară a acestui contract trebuia să se materializeze într-un act adițional la contract, act care nu a fost încheiat în cauză.
Hotărârea nr.316/2008, invocată de către recurenți în apărare, contravin prevederilor art.5 alin.2 și art.8 din Codul muncii iar prin modificarea dispusă reclamanta intimată a fost pusă în imposibilitatea de putea să-și mai desfășoare activitatea ca învățătoare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma acestor critici și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefundat din considerentele care vor fi expuse în continuare:
Referitor la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al comunei, se constată că susținerile recurenților nu pot fi primite deoarece consiliile locale au atribuții, conform art.36 alin.2 lit. b din Legea nr.215/2001, cu privire la organizarea și funcționarea aparatului de specialitate la primarului, și aprobă, în conformitate cu dispozițiile art.36 alin.3 lit. b din aceeași lege, înființarea, organizarea și statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului.
Prin urmare, instanța de fond a reținut, în mod temeinic și legal, că deși obiectul acțiunii îl reprezintă dispoziții emise de către primarul localității, pârâtul Consiliul local al comunei are atribuții cu privire la funcționarea aparatului de specialitate al primarului, inclusiv în ce privește desființarea sau înființarea unor posturi cu normă întreagă sau cu J de normă precum și atribuții referitoare la bugetul local și la salarizarea membrilor aparatului de specialitate din care a făcut parte și reclamanta.
În ce privește fondul pricinii se constată următoarele:
Între părți s-a încheiat, la data de 5.01.2004, contractul individual de muncă pe durată nedetermniatănr.1/2004, în temeiul căruia reclamanta s-a angajat ca asistent social în cadrul Primăriei comunei, începând cu data de 5.01.2004, stabilindu-se că durata timpului de lucru este de 4 ore (J de normă) iar repartizarea programului de lucru se face între orele 12,00 -16,00 ( 11-12).
Repartizarea timpului de lucru s-a făcut între orele 12,00 - 16,00 în considerarea faptului că reclamanta este învățătoare la școala din localitate, iar programul acesteia ca și cadru didactic se desfășoară între orele 8,00 - 12,00.
Potrivit art.17 (1) Codul muncii,"Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana care solicită angajarea ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice.
(2) Informarea prevăzută la alin. (1) va cuprinde, după caz, cel puțin următoarele elemente:
a) identitatea părților;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) atribuțiile postului;
e) riscurile specifice postului;
f) data de la care contractul urmează să își producă efectele;
g) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;
h) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
i) condițiile de acordare a preavizului de către părțile contractante și durata acestuia;
j) salariul pe bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul;
k) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână;
l) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condițiile de muncă ale salariatului;
m) durata perioadei de probă.
(3) Elementele din informarea prevăzută la alin. (2) trebuie să se regăsească și în conținutul contractului individual de muncă.
(4)Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (2) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoștințării în scris a salariatului, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil."
Potrivit art. 41 - (1) din Codul muncii, "Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
(2) Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condițiile de muncă;
e) salariul;
f) timpul de muncă și timpul de odihnă."
Având în vedere aceste dispoziții legale și văzând probele administrate în cauză, se constată că instanța de fond a apreciat corect că recurenții au procedat, în mod nelegal, la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantei, în cauză nefiind încheiat ulterior emiterii Hotărârii nr.36/2008 a Consiliului local și dispoziției nr.316/28.08.2008 a Primarului, nici un act adițional modificator la contractul individual de muncă nr.1/5.01.2004.
Susținerile recurenților potrivit cărora cu titlu de excepție, angajatorul poate modifica unilateral, în anumite situații, elemente ale contractului individual de muncă, urmează să fie înlăturate deoarece acele în cauză nu ne aflăm în nici una din situațiile de excepție, reglementate de art.48 Codul muncii.
Faptul că în cauză a fost adoptată Hotărârea nr.36/2008 de către Consiliul local și că primarul este obligat, în virtutea legii, să pună în aplicare această hotărâre nu poate constitui o justificare pentru luarea unei asemenea măsuri deoarece art.8 alin. 1 din Codul muncii prevede că "relațiile de muncă se bazează pe principiul bunei-credințe și al consensualității"iar la alin.2, se stabilește că, pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
În consecință, câtă vreme măsura modificării programului de lucru al reclamantei s-a luat în mod unilateral de către recurenți iar contractul individual de muncă nr.1/5.01.2004 nu a fost modificat ulterior, printr-un act adițional care să prevadă noul timp de lucru și care să fie semnat de părțile raportului de muncă, reclamanta a procedat corect desfășurându-și activitatea în baza contractului de muncă încheiat inițial, respectiv între orele 12,00 -16,00, deci după încheierea orelor de curs.
De asemenea urmează să fie înlăturate criticile recurenților referitoare la decizia nr.410/2008 revocată prin decizia nr.412/2008 deoarece obiectul acțiunii nu l-au reprezentat aceste dispoziții ci dispozițiile nr.469/2008, nr.100/2008 și nr.316/2008 emise de către Primarul comunei.
Referitor la măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantei, instanța de fond a reținut corect că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art.268 și urm. Codul muncii, deoarece comisia de cercetare disciplinară a fost constituită în baza unui ordin verbal al primarului, iar convocarea reclamantei s-a făcut prin adresele de la dosar, pentru ore la care aceasta nu se putea prezenta, fiind la școală, respectiv între orele 8, 00 - 12,00.
Mai mult decât atât recurenții știau că reclamanta intimata nu are cum să respecte programul de la 8,00 la 16,00, câtă vreme aceasta nu-și dăduse demisia din postul de învățătoare, iar derularea raporturilor de muncă dintre părți din anul 2004 până în anul 2008, când au intervenit aceste modificări, s-a făcut în bune condiții, pârâții cunoscând și acceptând situația și programul de lucru din contractul de muncă nr.1/5.01.2004, care prevedea o J de normă.
Modificarea acestui contract din contract de muncă cu J de normă în contract de muncă cu normă întreagă nu se putea face în mod unilateral și fără prealabila consultare reclamantei deoarece pârâții știau exact care este situația reclamantei.
În raport de cele ce preced se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâții Primarul Comunei - și recursul pârâtului Consiliul Local al Comunei.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primarul Comunei - și recursul pârâtului Consiliul Local al Comunei împotriva sentinței civile nr. 943/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de 595 lei cu titlu cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
5 ex./24.02. 2010
Jud. fond. /
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Carmen Fiț