Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1396/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.1396
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 9 noiembrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Daniela PărăuJUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- -- JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- -- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.590 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
Față de lipsa părților la primul apel nominal, se lasă cauza pentru al doilea apel nominal.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, dosarul este la al treilea termen de judecată și că procedura este completă.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat și față și de faptul că intimații-reclamanți nu au făcut dovada că s-a depus cerere de strămutare a cauzei, constată recursul în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.592/2009, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Neamța fost admisă acțiunea, a fost respinsă ca nefondată excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, -, -, -, -, -, -, -, -, -, și și pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Bacău, cu sediul în mun. B,-, jud. B, Tribunalul Bacău, cu sediul în B,-, jud. B, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6-13 la OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre aceștia, respectiv prin aplicarea următorilor coeficienți de multiplicare;
- 19,00- pentru asistenții judiciari;
- 20,00 - pentru judecătorii cu grad de tribunal;
- 20,50 - pentru președintele de secție de tribunal;
- 21,00 - pentru vicepreședinte de tribunal;
- 21,50 - pentru președinte de tribunal;
- 21,50 - pentru judecătorii cu grad de curte de apel,
începând cu data de 10.04.2006, la zi și în continuare, în raport de data dobândirii gradului ori a funcției deținute, despăgubiri ce vor fi acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la momentul achitării efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele acordate cu titlu de despăgubiri prin prezenta hotărâre.
În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr- din 05.11.2007 reclamanții:, G, -, -, -, -, -, -, -, -, -, și în calitate de judecători și respectiv asistenți judiciari la Tribunalul Bacău, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor să se constatate că sunt discriminați în raport de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6 - 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a OUG27/2006 (respectiv 10.04.2006), până la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a cărei legalitate a fost recunoscută prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, s-a constatat că prevederile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004, au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
În baza acestei hotărâri, în expunerea de motive preliminară din nr.OUG 27/2006 s-a justificat necesitatea unei salarizări adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor, măsură prevăzută și în Capitolul VI pct. 3.3 din "Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007", pentru eliminarea tuturor inegalităților existente în sistemul de salarizare a magistraților determinat de acordarea unor sporuri numai în favoarea unor procurori și judecători în detrimentul altora.
Au mai arătat că actualul sistem de salarizare, concretizat inițial prin adoptarea nr.OUG 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminare directă, o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile și, contrar criteriilor stabilite prin dispozițiile art. 2 din aceste acte normative. Se sporește astfel în mod nejustificat importanța activității desfășurate de procurorii din aceste structuri, prin salarizarea lor potrivit criteriilor 6 - 13 de la lit. A din Anexa I, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, în baza unui coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15. Reclamanții consideră că diferența nu este motivată în nici un fel cu obiectivitate, dacă se are în vedere faptul că potrivit art. 11 alin. 2 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul acestor structuri beneficiază și de alte drepturi, expres stabilite prin alte acte normative, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
Au mai precizat că modalitatea lor de salarizare, în raport de procurorii din cadrul și, încalcă prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între magistrați, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În baza art. 21 alin.3 din OUG nr.137/2000 au solicitat citarea în cauză pentru opozabilitate a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În final, reclamanții au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, iar în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă au solicitat judecata în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare, în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor formulate motivat de faptul că drepturile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor magistraților, ci numai unor categorii expres și limitativ prevăzute de lege, cu excluderea reclamanților.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 19.12.2007 (filele 69-72) pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, netemeinicia cererii deoarece:
- întrucât și sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea procurorilor din cadrul acestora trebuie să fie identică cu a procurorilor din această instituție;
- acordarea coeficienților de multiplicare pentru acești procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului parchetului unde funcționează, iar stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul și, este legitimă și justificată obiectiv;
- nu poate fi reținut un tratament diferențiat și nelegal între procurorii celor două structuri și reclamanți, întrucât aceste categorii nu se află în situații analoge sau comparabile;
- reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece în baza acestui act normativ se poate cenzura modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie drepturi, și nu examina soluțiile legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în întâmpinarea depusă, a invocat numai pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate avea calitatea de pârât într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 întrucât, atunci când se invocă încălcarea principiului nediscriminării, nu poate avea în instanță decât calitatea de expert și de instituție abilitată și învestită în aplicarea legislației în materie pe teritoriul României. Față de cererea formulată de către magistrații de la Tribunalul Bacău, de abținere de la judecata prezentei cauze, Curtea de Apel Bacău, prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 13.02.2008, a încuviințat cererea și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Neamț.
Drept urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.6010/110 în data de 27.02.2008.
În cauză s-a emis adresă către Tribunalul Bacău prin care i se solicita să comunice relații cu privire la activitatea desfășurată de la reclamanți în perioada vizată.
La termenul din data de 13.06.2008, instanța a respins motivat, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin adresa nr- din 06.05.2008, Tribunalul Bacăua comunicat perioadele în care reclamanții au lucrat efectiv (fila 87).
Prin încheierea pronunțată în data de 20 iunie 2008, instanța a dispus înaintarea dosarului spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău, motivat de dispozițiile art.II alin.1 și 2 din OUG nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acesteia sub nr-.
Pentru termenul de judecată din data de 29.09.2008 reclamanții au depus precizări și completări la acțiune, solicitând să se constate discriminarea în raport de prevederile art.11 alin.1 și 2 raportat la prevederile art.3 și 4 din OUG nr.27/2006 și în raport de dispozițiile art.5 alin.1,2,3 și 4 din Codul muncii și dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României.
La data de 02.02.2009, în temeiul art.114 alin.5 raportat la 114 alin.4 Cod procedură civilă, s-a dispus suspendarea soluționării cauzei.
Prin cererea înregistrată la data de 4.02.2009, reclamantul, în calitate și de mandatar pentru ceilalți reclamanți, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând totodată în temeiul Deciziei nr.105 a Curții Constituționale, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei spre competentă soluționare Tribunalului Neamț.
La data de 23.02.2009, instanța a admis cererea de repunere pe rol a cauzei și a invocat din oficiu excepția de necompetență materială în raport de decizia nr. 104 din 20 ian. 2009 Curții Constituționale.
Prin sentința civilă nr. 47 din 23.02.2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată și a fost admisă, iar excepțiile invocate au fost respinse ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au calitatea de judecători și respectiv asistenți judiciari la Tribunalul Bacău, salarizarea acestora realizându-se în baza prevederilor Legii nr. 45/2007 care a aprobat cu modificări nr.OUG 27/2006. Acest act normativ, deși a urmărit eliminarea diferenței injuste de tratament salarial existent în sistemul de retribuire anterior, constatată prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - ce crease o inegalitate evidentă între categoriile de magistrați cu pregătire și responsabilități identice, ca urmare a acordării selective a sporului de 30 - 40% pentru instrumentarea infracțiunilor de corupție - a instituit o nouă inegalitate de tratament între magistrați, prin salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și
Ori, potrivit art. 73 și 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, remunerația lor fiind stabilită, conform art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii stabilite.
Aceste elemente, care sunt unitare și interdependente, fără o existență și aplicabilitate de sine stătătoare și izolată, au fost însă disociate atunci când s-a stabilit modalitatea de salarizare a procurorilor din cadrul și, în sensul că în privința acestora s-a dat eficiență numai criteriului referitor la nivelul parchetului în cadrul cărora funcționează.
Însă acesta din urmă își pierde orice relevanță necorelat cu vechimea în magistratură, ce reprezintă condițiasine qua nonpentru promovarea sau numirea într-o funcție de execuție la un parchet de un anumit nivel. Astfel, de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este necesară o vechime minimă de cel puțin 8 ani, conform art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004.
Reiese că vechimea în magistratură se află într-o corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Totuși, în cazul procurorilor din structurile și, a fost eliminată în mod privilegiat legătura obligatorie dintre criteriul nivelului parchetului și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor. Aceasta întrucât ei sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă necesară de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004, corespunzătoare acestui nivel, fiindu-le necesară o vechime de doar 6 ani, conform art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004.
Ca urmare a acestui fapt, potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul și sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, fiind numiți, potrivit art. 75 alin. 3 și art. 87 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv al procurorului general al Parchetului Național Anticorupție (în prezent ), în baza unui simplu interviu.
S-au instituit astfel două derogări de la principiile care reglementează salarizarea magistraților, deoarece art. 73 și 74 din Legea nr. 303/2004 republicată, dispune că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, iar art. 43 alin. 1 din lege stabilește că promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național.
Pe de altă parte, apartenența procurorilor și la aceste structuri este una temporară, conform art. 75 alin. 11 și art. 87 alin. 9 din Legea nr. 304/2004, deoarece la data încetării activității în cadrul structurilor menționate revin la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, potrivit legii, aspect ce conduce la concluzia că nu dobândesc în mod real și definitiv gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În plus, potrivit art. 5 alin. 1 din nr.OUG 43/2002 și art. 4 alin. 3 din Legea nr. 508/2004, nu toți procurorii din cadrul și funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci și în structuri teritoriale analoge celorlalte instanțe și parchete, iar competența de judecată în primă instanță a cauzelor instrumentate de procurorii din aceste structuri revine, de regulă, tribunalelor. Prin urmare este sporită în mod nejustificat importanța și calitatea activității desfășurate de procurorii din cadrul și a, în favoarea cărora s-a stabilit un coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal, prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
Mai mult decât atât, urmărirea penală este fundamentată în mare parte pe activitatea și controlul exercitat de judecătorii care, în lumina dispozițiilor legale de procedură interne și ale art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului corespund noțiunii detribunal independent,autorizează efectuarea de percheziții, interceptări telefonice, dispun luarea măsurilor preventive (arestarea, obligația de a nu părăsi localitatea, țara ), activitatea de judecată fiind guvernată, între altele, și de principiul nemijlocirii, conform căruia toate probele administrate în cadrul urmăririi penale sunt readministrate în fața instanței de judecată.
În aceste condiții, instanța apreciază că este discriminatorie asimilarea procurorilor din cadrul și CO. în ceea ce privește salarizarea, cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul reclamanților, întrucât este normal ca atât magistrații procurori care efectuează urmărirea penală cât și magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/2007, cu forța obligatorie dispusă de art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, că "Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.În aceeași decizie instanța supremă a mai arătat că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", și că "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Reiese că este discriminatorie diferențierea tratamentului salarial al magistraților motivat de implicarea unora dintre ei în soluționarea cauzelor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism și de apartenența acestora la o anumită structură.
Prin urmare, discriminarea directă conținută de art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și de art. 24 din Legea nr. 508/2004, între reclamanți și procurorii din cadrul și, constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005, a fost în realitate înlocuită cu o alta, conținută de prevederile incriminate ale nr.OUG 27/2006, sub forma stabilirii unui coeficient de ierarhizare mult superior în favoarea procurorilor din structurile menționate. Astfel obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, ce revine tuturor magistraților, produce efecte juridice diferențiate în ce privește salarizarea.
Acordarea unei importanțe vădit superioare activității îndeplinite de procurorii din cadrul și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit prin adoptarea nr.OUG 27/2006, și anume reducerea fenomenului de corupție.
Salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și CO., numiți temporar în aceste structuri în vederea instrumentării cauzelor privind faptele de corupție, criminalitate organizată și terorism, se face așadar în mod incorect prin asimilarea lor cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Instanța a reținut că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași obiective și elemente tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art. 5 alin. 1,2, 3 și 4 din codul muncii întrucât li s-a restrâns exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală în condiții de pregătire profesională și competență materială identice. Aceasta deoarece, pentru a instrumenta cauze privind infracțiuni de corupție, criminalitate organizată și terorism, procurorii din structurile de mai sus nu trebuie să îndeplinească alte condiții privitoare la calificare, vârstă, vechime, specializări, decât reclamanții.
Instanța a mai apreciat că necesitatea intensificării neîntârziate a reducerii fenomenului de corupție, ca obiectiv urmărit prin adoptarea noului sistem de salarizare a magistraților, se asigură nu numai prin activitatea de urmărire penală. Dimpotrivă, judecata este cea care finalizează și stopează fenomenul infracțional de criminalitate organizată, terorism sau de corupție, astfel că, instituirea unor criterii diferite de salarizare a procurorilor și, comparativ cu reclamanții, produce o discriminare directă.
Sunt eludate criteriile reținute prin art. 2 din nr.OUG 27/2006, și anume: "locul", "rolul", "răspunderea", "complexitatea", "riscurile funcției", "incompatibilitățile și interdicțiile" și garanțiile oferite de art. 5 - 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la noțiunile de "instanță independentă", "judecător sau alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare", "tribunal", precum și cele ale art. 126 alin. 1 din Constituție care dispun că"Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
Reiese că deși scopul urmărit de noile reglementări privind salarizarea magistraților este unul legitim, întrucât s-a urmărit reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție, metoda lui de atingere nu este una adecvată. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cel reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției vor fi înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Constatarea discriminării cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 și anularea situației astfel create în ceea ce îi privește pe reclamanți, nu poate fi realizată decât prin aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa I lit. A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre ei, respectiv: 19,00 pentru asistenții judiciari, 20,00 pentru judecătorii cu grad de tribunal, 20,50 pentru președintele de secție de tribunal, 21,00 pentru vicepreședintele de tribunal, 21,50 pentru președintele de tribunal și 21,50 pentru judecătorii cu grad de curte de apel.
Aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare de mai sus se va face începând cu 10.04.2006, când a intrat în vigoare nr.OUG 27/2006, despăgubirile reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele stabilite ca o consecință a înlăturării discriminării urmând a fi plătite de la această dată, la zi și în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, în raport de data dobândirii gradului ori a funcției deținute de fiecare dintre ei.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților despăgubirilor acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Împotriva sentinței au promovat recurs pârâtele Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat nelegalitatea hotărârii invocând în esență următoarele:
- instanța a depășit limitele puterii judecătorești consacrând un drept salarial în alt cuantum decât cel prevăzut de actul normativ de salarizare aplicabile magistraților; a mai invocat recurentul decizia Curții Constituționale din 27.05.2009, prin care s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentantă de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, puterea executivă și legislativă, pe de altă parte;
- instanța de fond a procedat la o greșită interpretare a legii, respectiv a art.75, art.83 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare, din interpretarea cărora rezultă că încadrarea procurorilor la DNA și DIICOT se realizează ca urmare a numirii și nu promovării, că activitatea acestora în cadrul structurilor speciale este temporară, nu permanentă, drepturile salariale aferente fiind acordate numai pentru perioada neîndeplinirii funcției la aceste instituții, în acest context a arătat recurentul, după încetarea activității în cadrul DNA și DIICOT, procurorii, care revin în vechile posturi, sunt salarizați conform atribuțiilor aferente acestora și nu potrivit funcției deținute în cadrul DNA și DIICOT;
- instanța a ignorat deciziile 818 - 821, 1325/2008 ale Curții Constituționale prin care dispozițiilor nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale;
- în mod greșit, instanța de fond a reținut că au fost încălcate prevederile art.14 din CEDO, întrucât pentru a se reține o discriminare, tratamentul diferențiat trebuie să fie aplicat în situații similare sau analoage.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4, 9 Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat nelegalitatea hotărârii atacate invocând greșita reținere în speță a calității sale procesuale pasive.
Din analiza actelor și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Referitor la recursul promovat de Ministerul Justiției și Libertăților apreciază că acesta este netemeinic.
Prin acțiunea introductivă intimații-reclamanți judecători, respectiv asistenți-judiciari la Tribunalul Bacău, au solicitat să se constate discriminarea lor în raport de procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul DNA, DIICOT, sub aspectul salarizării, discriminare constatată de prevederile art.11 al.1, 2 din nr.OUG27/2006, aprobat prin Legea nr.45/2007, acordarea de despăgubiri, conform Anexei I pct. 6-13, cu efectul anulării situației de discriminare, începând cu 10.04.2006, la zi și pentru viitor, în variantă actualizată cu indicele de inflație, acordarea dobânzii aferente despăgubirilor, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, obligarea Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor aferente dispozițiilor.
În argumentarea acțiunii intimații-reclamanți au învederat în drept prevederile art.11, al. 1,2, art. 3, art.4 din nr.OUG27/2006 art.1 al.2 pct.1, art.27 din nr.OG137/2000, republicată, mențiunile Anexei I lit. A, pct. 6-13 OUG nr.27/2006.
În fapt, prin acțiune s-a învederat că, prin dispozițiile normative ale nr.OUG27/2006 s-a instituit un tratament discriminatoriu sub aspectul salarizării între judecători, asistenți judiciari ce își desfășoară activitatea în cadrul instanței (în speță, tribunale, și procurorii cu grad similar, ce lucrează în cadrul DNA și DIICOT, ce sunt salarizați la nivelul procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Salarizarea magistraților este reglementată prin nr.OUG27/2006, aprobată prin Legea nr.145/2007, care la art.11 prevede, în mod expres că procurorii ce își desfășoară activitatea în cadrul DNA și DIICOT, sunt remunerați potrivit criteriilor 6-13 de la lit. A din anexă la actul normativ anterior menționat.
Prin deciziile nr.818-821/2008 a Curții Constituționale, și-a statuat că dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (text normativ ce a constituit temeiul juridic al acțiunii) sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde interesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Decizia fiind obligatorie, conform dispozițiilor art.31 al.1 din Legea nr.47/1992, în lipsa unei prevederi legale, instanța de fond, nu putea obliga recurentul Ministerul Justiției și Libertăților și intimații-pârâți Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, la o altă modalitate de salarizare a intimaților-reclamanți decât cea prevăzută expres de actele normative specifice de salarizare.
Se reține, totodată, că neacordarea intimaților au aceleași drepturi salariale( în speță, coeficienți de multiplicare) a coeficienților de multiplicare prevăzuți cu salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, nu contravine art.14 din CEDO întrucât "totodată, nu se poate reține existența unei situații discriminatorii nici în raport de dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, întrucât, jurisprudența în materie a CEDO a statuat constat că tratamentul diferențiat devine discriminator când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în speță, se constată că intimații-reclamanți nu se află într-o situație analogă personalului în raport de care invocă discriminarea.
Mai mult, în contextul în care, după încetarea activității în cadrul DNA, respectiv DIICOT, procurorii reîntorși în funcțiile deținute anterior sunt renumerați conform acestei funcții, acordarea intimaților-reclamanți, cu titlu permanent a coeficienților de multiplicare revendicați prin acțiunea, ar reprezenta, ea însăși o discriminare.
Referitor la recursul promovat de Ministerul Finanțelor Publice sub aspectul calității procesual pasive reține că acesta este nefondat Potrivit art.1 din OUG22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată prin art.15 din HG83/2005, instanțele judecătorești sunt recunoscute ca instituții publice în sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, sens în care stipulează și art.118 din Legea 304/2004 privind reorganizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. De asemenea, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art.19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are în principal ca atribuții "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege a rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul justiției și Libertăților, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Finanțelor Publice în temeiul textelor normative anterior menționate.
Având în vedere cele anterior menționate, instanța în temeiul art.312 ind.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul Ministerului Finanțelor Publice, va admite recursul Ministerului Justiției și Libertăților, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea, urmând a menține dispozitivul hotărârii primei instanțe cu privire la respingerea excepției calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge ca nefondat recursul Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.590 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Admite recursul Ministerului Justiției și Libertăților.
Modifică în parte sentința nr.592/C/2009 a Tribunalului Neamț în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepția calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /4.12.
Tehn.- / 42 ex./7.12.2009./com.tuturor părților
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
