Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1401/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.1401
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 9 noiembrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Daniela PărăuJUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- -- JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- -- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1090 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
Față de lipsa părților la primul apel nominal, se lasă cauza pentru al doilea apel nominal.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, dosarul este la primul termen de judecată, prin compartimentul arhivă s-a depus la data de 6.11.2009 note scrise din partea intimaților-reclamanți, recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că procedura este completă.
Instanța constată că în cauză au fost promovate două recursuri:
- recursul promovat de Ministerul Justiției și Libertăților, declarat și motivat în termen, semnat și legal scutit de plata taxelor de timbru;
- recursul promovat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, declarat și motivat în termen, semnat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat și față și de faptul că s-a solicitat prin cererile de recurs judecarea în lipsă a cauzei, constată recursul în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.38/2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor Publice, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, - toți cu domiciliul ales la sediul Curții de Apel Bacău,-, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiției si Libertăților si Ministerul Finanțelor Publice B, au fost obligate pârâtele Curtea de Apel Bacău si Ministerul Justiției să calculeze si să le plătească reclamanților despăgubiri materiale echivalente cu sporul de confidențialitate de 15% din salariul de baza brut lunar, începând cu data de 01.01.2006 la zi si pentru viitor actualizat cu indicele de inflație la data plătii.
A fost obligată Curtea de Apel Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul economiei si Finanțelor să asigure fondurile necesare pentru plata sumelor solicitate.
În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat în esență că prin cererea înregistrată sub nr.12 din 07.01.2009 la Curtea de Apel Bacău, reclamanții:,au chemat în judecată pârâții: Curtea de Apel Bacau, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice- pentru asigurarea fondurilor pentru drepturile solicitate, pentru ca prin hotărâre judecătorească să le fie calculat și plătit sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu ianuarie 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, dar și pentru viitor, în valoare actualizată cu rata inflației, precum și completarea corespunzătoare a carnetului de muncă.
Motivând în fapt acțiunea, reclamanții au arătat că sunt încadrați la Curtea de Apel Bacău în funcțiile de informaticieni, grefier documentarist, respectiv grefier statician și că sporul de confidențialitate se acordă mai multor categorii de funcționari sau de personal, prin acte normative speciale, creându-se o situație discriminatorie față de categoria personalului auxiliar al instanțelor judecătorești care, la rândul lor gestionează și manipulează informații clasificate.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât situația reclamanților nu este comparabilă cu aceea a diferitelor categorii de salariați care primesc sporul de confidențialitate.
A mai arătat că prin decizia nr. 819 din 03.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că art. 2 alin 1 și alin. 11, precum și dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale și că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului iar instanță de judecată nu poate să adauge la lege.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
Pârâta Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că intre ei și reclamanți nu există nici nu report juridic și că Ministerul Finanțelor Publice răspunde doar de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite.
Prin sentința civilă nr. 38 din 16.02.2009 instanța, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Bacău, unde a fost înregistrat sub nr-.
Examinând cauza sub aspectul excepției invocate și pe fond, instanța a constatat următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Finanțelor Publice nu este incidentă în cauză și urmează a fi respinsă întrucât potrivit Legii nr.500/2002, a G nr.208/2005 și a G nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
În scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost adoptate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art.3 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici, cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, s-a prevăzut ca "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 al. l din OG nr.6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți in Legea nr.444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
In aceeași ordine de idei, prin art.20 al.3 din Legea nr.656/2002, privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Este evident că, cel puțin în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute expres în Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranța Națională.
Însăși nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art.30 al.3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil si similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
Mai mult decât atât, o bună parte din funcționarii publici cu statut special din sistemul de ordine publică și siguranță națională gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea procurorilor în cadrul urmăririi penale efectuate în diferite cauze penale (exemplu ofițeri specializați din cadrul Ministerului Administrației și Internelor).
Constată că personalul auxiliar de specialitate care manipulează și gestionează astfel de informații nu beneficiază de spor de confidențialitate.
Conform art.16 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii sau discriminări.
Prin decizia nr.447 din 15 septembrie 2005, Curtea Constituțională a statuat că numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de sporurile sau de adaosurile prevăzute să beneficieze toi salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, a naturii și volumului de activitate desfășurată, a importanței și riscului muncii lor și în privința oricăror elemente specifice.
Prin art.23 din declarația Universală a Drepturilor Omului este garantat dreptul tuturor oamenilor fără nicio discriminare la un salariu egal pentru muncă egală, principiu consacrat de altfel și în plan național prin dispozițiile OG nr.137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002 și art.5 și 6 din Legea nr.53/2003 Codul muncii.
În conformitate cu art.78 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de la lângă acestea - sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției - cu privire la procesele aflate în curs de soluționare.
În sensul argumentărilor prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă instanța supremă a pronunțat decizia din data de 15.XII.2008, prin care s-a admis recursul și, drept efect, a recunoscut personalului care lucrează în sistemul justiției dreptul la plată a sporului de confidențialitate.
Față de cele arătate, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată este întemeiată în parte, reclamanții având vocație la acordarea sporului de până la 15% din salariul de bază, doar de la data intrării în vigoare a Legii nr.444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006, respectiv 01.01.2006.
Pentru o justă despăgubire, sumele vor fi acordate în valoare actualizată cu rata inflației.
Conform art.8 din Decretul nr.92/1976, pârâta Curtea de Apel Bacăua fost i obligată să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților.
Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat la alocarea sumelor necesare plății drepturilor menționate, deoarece potrivit Legii nr.500/2002, a G nr.208/2005 și a G nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de alocare a acestor sume rezultă și din dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Cererea de chemare în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost respinsă față de împrejurarea că a fost chemat în judecată pe cale principală în calitate de pârât.
Împotriva hotărârii au promovat recurs Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat nelegalitatea hotărârii invocând:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând un drept neprevăzut în Lege; de altfel, a arătat recurentul, însăși Curtea Constituțională, prin decizia pronunțată la 27.05.2009 a constatat existența unui astfel de conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și cea legislativă și executivă, pe de altă parte, astfel că decizia nr.46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constitui temei juridic pentru admiterea acțiunii;
- hotărârea este lipsită de temei legal și în raport de dispozițiile nr.OG137/2000 republicată privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, invocate de intimații-reclamanți, în condițiile în care dispozițiile Ordonanței au fost declarate neconstituționale prin deciziile nr.818-821, 1325/2008 ale Curții Constituționale, mai mult, în legile speciale de salarizare. Sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază nu este prevăzut pentru personalul auxiliar.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4,9 Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat nelegalitatea hotărârii sub aspectul reținerii, în speță, a calității sale procesuale pasive.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.3 pct.9 cod procedură civilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
1)Referitor la recursul promovat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertățilorinstanța apreciază că aceasta este nefondat.
Astfel, prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 al.1 din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, raportat la art.16 al.1,2 din Codul deontologic al magistraților și ale art.78 al.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă aceasta modificată și completată, raportat la art.9 Codul deontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Decizia este obligatorie potrivit dispozițiilor art.322 al.3 Cod procedură civilă, astfel că instanța de fond a procedat în mod legal admițând acțiunea-reclamanților, personalul auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Bacău.
În ce privește decizia Curții Constituționale invocată de recurent, privind constatarea existenței unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească reprezentantă de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, autoritatea legislativă și executivă, pe de altă parte, în raport de care nu se poate da eficiență deciziei nr.46/2008, cum susține recurentul, aceasta est lipsită de relevanță, în speță, în condițiile în care, decizia Curții Constituționale a fost pronunțată la 27.05.2009, ulterior deciziei 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar potrivit art.15 din Constituția României, aceasta nu poate retroactiva.
Referitor la motivul de recurs privind deciziile nr.818-821/2008, 1325/2008 ale Curții Constituționale prin care dispozițiile nr.OG137/2000 republicată au fost declarate neconstituționale, aceasta urmează a fi înlăturat, în considerarea caracterului obligatoriu a deciziei în criteriul legii anterior menționat.
Pe de altă parte, este de reținut în speță, faptul că motivul invocat de recurent excede argumentației instanței de fond, care a admis acțiunea pe un alt temei juridic decât cel arătat de recurent.
Referitor la recursul pârâtului, Ministerul Finanțelor Publice care a invocat, în esență, lipsa calității procesuale pasive în cauză, se reține că și aceasta este nefondat.
Potrivit art.1 din OUG22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată prin art.15 din HG83/2005, instanțele judecătorești sunt recunoscute ca instituții publice în sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, sens în care stipulează și art.118 din Legea 304/2004 privind reorganizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. De asemenea, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art.19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are în principal ca atribuții "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege a rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul justiției și Libertăților, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Finanțelor Publice în temeiul textelor normative anterior menționate.
Având în vedere cele anterior arătate, constatând în raport de motivele invocate că, în speță, nu se impune modificarea sentinței atacate, prima instanță procedând la o corectă aplicare a legii, în temeiul art.312 ind.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACERSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge ambele recursuri ca nefondate promovate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1090 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec,rec.- /4.12.2009.
Tehn.- / 10 ex./7.12.2009/com.tuturor părților.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
