Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1528/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1528
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S,cu sediul în S,-, județul S șiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava,prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr.839din13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice B, precum și reclamanții intimați, G, -, a, -, a, G,
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava la data de 31.10.2008 sub nr-, reclamanții, -, a -, G, G, a, -, -, -, -, a, -, - - -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice B, Direcția Generală a Finanțelor Publice S, chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut pentru perioada 1.10.200 - 1.09.2004; la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul brut pentru perioada 1.02.2007 - la zi și pe viitor cu reactualizarea sumelor cuvenite în funcție de indicele de inflație. De asemenea să oblige pârâtul Ministerul Finanțelor să includă în bugetul anual sumele solicitate iar ceilalți pârâți să efectueze cuvenitele mențiuni în cărțile de muncă ale reclamanților.
Au susținut reclamanții că prin Decizia nr. 21/10.03.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, invocând considerentele acestei decizii obligatorii conform art. 329 alin. 3 din codul d e procedură civilă" fiind evocate și dispozițiile art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, Protocolul nr. 12 la această convenție, art. 16 din Constituția României.
Au mai arătat reclamanții că pentru drepturile solicitate anterior datei de 1.07.2005, nu a intervenit prescripția extinctivă întrucât potrivit dispozițiilor - art. 166 din Legea nr. 53/2003 dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, dar acest termen se întrerupe în cazul în care a intervenit o recunoaștere din partea debitorului. S-a motivat că deși dreptul magistraților la acordarea sporului de 50% a fost considerat de Ministerul Justiției și ceilalți ordonatori de credite ca fiind abrogat prin dispozițiile art. I pct. 32 și 42, din nr.OG 83/2000, prin decizia 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 83/2000 a fost neconstituțională, astfel încât termenul de prescripție nu a început să curgă decât de la data publicării acestei hotărâri.
Pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinarea formulată au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
De asemenea pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a înțeles să invoce excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la drepturile aferente perioadei 1.10.2000 - 1.09.2004 și pe cea a inadmisibilității acțiunii cu privire la drepturile ulterioare datei de 1.02.2007.
Prin încheierea nr. 14 din 22.-, Curtea de Apel Suceavaa trimis spre competentă soluționare prezenta cauză tribunalului, având în vedere Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale a României.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 29.01.2009 sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 839 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată; respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei, ca nefondată; respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile aferente perioadei 1.10.2000 - 1.09.2004 și pe cea a inadmisibilității acțiunii cu privire la drepturile ulterioare datei de 1.02.2007, invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; admisă în parte acțiunea; au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% pentru perioadele 1.10.2000 - 1.09.2004, 1.02.2007 - 1.03.2009, actualizat cu indicele de inflație calculat de la data scadenței și până la achitarea efectivă; a fost admisă cererea de chemare în garanție; obligat pârâtul Ministerul Economiei să includă în bugetul anual sumele solicitate și au fost obligați pârâții la care reclamanții își desfășoară activitatea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată s-a stabilit că magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară conform art. 1 din Protocolul I la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare. Mai mult, în perioada respectivă, drepturile salariale ale magistraților au fost majorate Astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost nelegală.
Potrivit art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Astfel instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a face aplicarea acestui din urmă text legal.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală iar rațiunea acordării sporului de stres subzistă,tribunalul apreciază că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, astfel încât pârâții urmează a fi obligați la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzută de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada specificată în acțiune.
Se constată că prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 444/2008 instanța supremă, soluționând recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", această decizie fiind obligatorie conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Arată recurentul că responsabilitatea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine ordonatorului de credite, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, iar nu Ministerului Finanțelor Publice.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de următoarele:
În cauză este dată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru plata drepturilor aferente perioadei 1.2000 - 31.2005.
Efectele deciziei nr. 21 din 10.III.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008 încetează după date de 3.II.2007 când a intrat în vigoare nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care prin art. 30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr. 50/1996, deci și art. 47.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Sporurile acordate de instanța de fond reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin hotărârea atacată.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din sporul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune, să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres nu poate fi imputată reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
Față de aceste considerente reține Curtea că în cauză nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
OG nr. 8/2007 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea (art. 1 din nr.OG 8/2007).
Astfel, acest act normativ nu-și găsește aplicarea în cazul tuturor reclamanților, nu se aplică acelei categorii profesionale pe care parte din aceștia o reprezintă.
În altă ordine de idei trebuie reținute următoarele:
Art. 73 alin. 3 lit. a din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemenea, reține Curtea că potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Or, prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, lege organică iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum mai sus s-a arătat.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a salariului nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care drepturile pretinse erau datorate și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în acesta.
Față de aceste considerente, reține Curtea că în mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâților la înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiși Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr.839din13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2 / 23.12.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Sas Laura
