Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1653
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Frunză
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 953 din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 15 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți, în solidar, la plata actualizată unei despăgubiri egale cu sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, calculată la salariul brut lunar, începând cu 1 octombrie 2000 - 1 august 2004 și de la 01.01.2007 pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG9/2000, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni cu privire la sporul acordat, în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, a arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG 83 /2000. Însă, această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și, potrivit art. 144 din Constituția României, nu ar fi putut să modifice un act normativ organic, fiind încălcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000.
Pe de altă parte, conform art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, iar în temeiul art. 53 din același act fundamental, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice etc. Prin urmare, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și, ca urmare, aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Susținerile reclamantei au fost întemeiate pe Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, aceasta a arătat că, în prezent, există grefieri din cadrul aceleiași instanțe care beneficiază de acest spor, întrucât le-a fost recunoscut prin hotărâre irevocabilă și pentru viitor, încât se consideră discriminată față de aceștia, întrucât au funcții identice și lucrează la același angajator.
La termenul de judecată 1 iulie 2009, reclamanta a declarat în scris că renunță la judecata pretențiilor privind despăgubirile aferente intervalului 1 octombrie 2000 - 1 august 2004 și 1 ianuarie 2007 - 28 februarie 2009, încât instanța - în temeiul art. 246 Cod procedură civilă - a lua act de voința părților în acest sens.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 475/2009 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.10.2000 - 1.08.2004.
Soluționând această excepție cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța a constatat că, într-adevăr, prin sentința respectivă, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani au fost obligați să plătească reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitate neuropsihică de 50% pentru intervalele 1 octombrie 2000 - 1 august 2004 și 1 ianuarie 2007 - 28 februarie 2009. Totodată, s- respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect plata sporului de 50% pentru perioada ulterioară datei de 28 februarie 2009.
Este de observat însă că, în cauza pendinte, reclamanta a renunțat la pretențiile anterioare datei de 1 martie 2009, astfel încât, nu se mai pune problema verificării autorității de lucru judecat.
În privința celor ulterioare datei de 1 martie 2009, instanța a constatat că obiectul celor două cauze este diferit, întrucât, prin sentința 475/2009, s- dispus cu privire la obligația de plată a sporului ca atare, pe când, în prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea la plata unor despăgubiri echivalente cu acest spor.
Prin urmare, temeiurile juridice, cât și cauza, sunt diferite, în speță invocându-se o altă situație de fapt și anume aceea a discriminării salariale, precum și dispoziții legale diferite, respectiv cele privind interzicerea discriminării.
Întrucât reclamanta a renunțat la judecata pretențiilor aferente perioadei 1.10.2000 - 1.08.2004, excepția prescripției dreptului la acțiune a rămas fără obiect.
De asemenea, prin întâmpinare, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat, pe fond, respingerea acțiunii, întrucât, în primul rând, prevederile art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și exclusiv. În al doilea rând, prin adoptarea OG83/2000, a fost modificat sistemul de salarizare din organele autorității judecătorești, în vederea creșterii drepturilor salariale ale personalului din justiție.
S-a mai învederat că, potrivit art. 1088 din Codul Civil, se poate acorda numai dobânda stabilită de lege, dar, în cauza de față, acest articol nu-și găsește aplicabilitatea, întrucât nu a existat nici o obligație a Ministerului Justiției față de reclamantă privind acordarea drepturilor salariale.
Și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, nefiind angajatorul reclamantei, și a solicitat respingerea acțiunii și ca nefondată, drepturile salariale solicitate în cauză fiind datorate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Nefiind titularul obligației de plată a drepturilor salariale ce formează obiectul prezentei cauze, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința nr. 953 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioadele 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 28.02.2009.
S-a respins, ca fiind rămasă fără obiect, excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 1.10.2000 - 1.08.2004, excepție invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților
S-a respins, ca fiind rămasă fără obiect, excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligați pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani să plătească reclamantei o despăgubire egală cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, pentru timpul efectiv lucrat în perioada 1.03.2009 - 1.07.2009 și în continuare, suma urmând a fi actualizată în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000, de la data de 12.06.2009 până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Botoșani să efectueze, în carnetul de muncă al reclamantei, mențiunile de mai sus, referitoare la sporul de 50% acordat prin hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani, iar prin hotărâri judecătorești i s- recunoscut dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru intervalul 1 octombrie 2000 - 1 martie 2009.
Dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Or, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată de instanța supremă problemelor puse în discuție este obligatorie pentru instanță.
Cu privire la cererea de acordare în continuare a acestui spor, instanța constatat că cererea este admisibilă, în baza art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea Deciziei nr. 21/2008 dată la recursul în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest fapt, de notorietate, rezultă și din modul de emitere al Ordinelor Ministrului Justiției cu privire la plata acestui spor începând cu luna martie 2009.
În acest sens, prin Decizia nr. 28 din 9 martie 2009 Președintelui Curții de APEL SUCEAVA, s-a dispus că, începând cu 1 martie 2009, întreg personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitate neuropsihică, în baza Deciziei nr. 28/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ulterior, însă, prin Decizia nr. 41 din 9 aprilie 2009, Președintele Curții de APEL SUCEAVAa anulat Decizia nr. 28, stabilind achitarea acestui spor de la 1 martie 2009 doar personalului auxiliar de specialitate care "deține hotărâri judecătorești prin care li se recunoaște plata pentru viitor sau în continuare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică".
În preambulul acestei decizii se menționa că, măsura a fost luată datorită dispoziției ministrului în acest sens, care a fost adusă la cunoștință prin adresa 40623/2009 din 9 aprilie 2009. În cuprinsul acestei adrese se arată că, prin Ordinele 1165, 1167 și 1168 din 2009, s-a dispus, începând cu 1 martie 2009, achitarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitate neuropsihică pentru judecătorii, asistenți judiciari și personalul din serviciul probațiune care dețin hotărâri judecătorești executorii, prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a acestui spor.
De aceea, ministrul, prin adresa respectivă "a adresat rugămintea", transmisă către curțile de apel "de a se dispune măsurile ce se impun, în vederea emiterii deciziilor de salarizare pentru personalul din sistemul justiției, pentru care curțile au această competență", respectiv personalului auxiliar de specialitate.
În concluzie, în baza acestei decizii, în prezent beneficiază de sporul de 50% doar acel personal auxiliar care are cunoscut dreptul respectiv prin hotărâri judecătorești și pentru viitor.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții de respingere a acțiunii reclamantei, care nu se află în situația de a avea hotărâri judecătorești și pentru viitor, s-ar ajunge la menținerea unei stări de discriminare în cadrul aceleiași categorii socioprofesionale, respectiv a persoanelor care s-au încadrat în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate, care să justifice înlăturarea acestui spor.
Deci, în prezent, în sistemul judiciar există, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li se recunoaște acest drept. În acest fel, se încalcă prevederile dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, ale art. 5 alin 1 și 3 din Codul muncii și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la egalitatea de tratament și nediscriminare.
Prin urmare, instanța a admis cererea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani la plata unor despăgubiri egale cu diferențele salariale rezultate prin luarea în considerare a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50%, spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada efectiv lucrată în intervalele 1.03.2009 - 1.07.2009 și în continuare.
În privința daunelor produse prin întârzierea în plată, acestea au fost reparate, prin actualizarea cu indicele de inflație, în baza art. 161 pct. 4 Codul muncii, cât și a principiului general arătat de art. 78 alin. 1 din același act normativ.
În baza art. 1088 Cod Civil, cei trei pârâți au fost obligați și la plata dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000, începând cu data introducerii acțiunii.
După cum se observă, nu este vorba despre o dublă reparare a prejudiciului, cum susține pârâtul, ci este vorba despre îndeplinirea exactă a obligației de plată (îndeplinire ce se poate realiza prin acordarea drepturilor salariale care să asigure aceeași putere de cumpărare la momentul scadenței lor) și, separat, despre repararea prejudiciului cauzat prin lipsirea reclamantei de folosința acestor sume de bani (realizată prin acordarea dobânzii legale, în conformitate cu art. 1088 alin. 2 Cod civil, numai de la momentul introducerii acțiunii, iar nu așa cum a cerut reclamanta, de la momentul scadenței).
Pe cale de consecință, instanța a obligat pârâtul Tribunalul Botoșani ca, în conformitate cu art. 64 alin. 1 lit. a din Hotărârea CSM 387/2005, să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamatei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive, recurentul susține că, prima instanță în mod greșit a respins excepția autorității de lucru judecat, deși erau îndeplinite condițiile impuse de art. 1201 din Codul civil.
Detaliind, recurentul susține că, prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr-, înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani, aceeași reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, plata sporului de 50% prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996, atât pentru perioada 01.02.2000 și până la 01.08.2004, dar și de la 01.02.2007 în continuare, până la data încetării stării de discriminare.
Prin sentința civilă nr. 475 din 07.04.2009 a Tribunalului Botoșani, pretențiile reclamantei au fost admise în parte, fiind respins, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% pentru perioada ulterioară datei de 28.02.2009.
Față de cele menționate, pretinde recurenta că, obiectul celor două cereri este identic, întrucât în literatura de specialitate s-a apreciat că există identitate de obiect, chiar și atunci când este formulat diferit, dacă scopul urmărit este același, în cazul de față obținerea unui titlu executoriu pentru plata sporului de 50% pentru viitor.
Cât privește identitatea de cauză, recurentul susține că, aceasta implică existența unei identități de fapte și de reguli de drept aplicabile acestor fapte, condiții care sunt în mod clar îndeplinite, întrucât, cauza cererilor de chemare în judecată invocată ca atare în ambele litigii rezidă din neacordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, ca urmare a abrogării nelegale a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Din acest punct de vedere, consideră recurentul că, nu poate fi primit nici punctul de vedere exprimat de instanța de fond privind generarea unei pretinse discriminări prin neacordarea acestui spor pe viitor, întrucât, aplicarea arbitrară a dispozițiilor legii nu ține de principiul nediscriminării, ci de cel al legalității și temeiniciei soluției adoptate în baza acestui text.
Prin cel de-al doilea motiv, recurentul susține că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
Prin cel de-al treilea motiv este criticată soluția adoptată prin sentința recurată, privind acordarea pe viitor a unor drepturi salariale.
Recurentul critică soluția primei instanțe sub aspectul obligării debitorului la plata către creditor a debitului principal, actualizat în funcție de cursul monedei naționale, precum și la plata dobânzii aferente, arătând că s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.
Un alt motiv de recurs invocat în cauză este cel al depășirii puterii judecătorești de către instanța de fond, dovadă în acest sens fiind decizia nr. 838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Puterea de lucru judecat este reglementată în art. 1201 cod civil ca o prezumție legală, absolută irefragabilă și în art. 166 Cod civil, ca o excepție de fond peremptorie și absolută.
Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să existe triplă identitate de părți, de obiect și de cauză.
Prin cauză se desemnează situația de fapt calificată juridic.
Această concepție se desprinde pornind de la faptul că art. 112 Cod procedură civilă prevede că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, trebuie să se arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Or, în speță, se invocă o altă situație de fapt - a discriminării salariale și dispozițiile ce interzic orice fel de discriminare.
Față de aceste considerente, reține Curtea că, în mod corect a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
Referitor la critica formulată în recurs, privind extinderea limitelor efectelor deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, instanța reține că, prin acțiune s-a solicitat verificarea legalității modului de calcul și al plății drepturilor salariale la care era îndreptățită reclamanta, în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, s-a solicitat astfel să se constate că angajatorii direcți, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA, ordonatori secundari și terțiari de credite, cât și cei indirecți, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, fac o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din domeniul justiției.
Dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/2008, este în continuare respinsă de recurent, care susține că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat.
Chiar dacă decizia dată în interesul legii a fost pronunțată de instanța supremă la data de 10.03.2008, pârâtul recurent a invocat abrogarea temeiului juridic al acțiunii de la data de 1.02.2007, aspect ce nu poate fi reținut de instanță, în condițiile în care recursul în interesul legii este pronunțat ulterior datei la care se invocă a fi operat abrogarea.
În ceea ce privește decizia Curții Constituționale din 27 mai 2009, invocată de recurentul Ministerul Justiției, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
atribuției prevăzute de art. 146 lit. e din Constituție, cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională arată, în cuprinsul deciziei mai sus menționate, că aceasta nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor pronunțate deja de Înalta Curte de Casație și Justiție, în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 Cod procedură civilă.
Curtea a statuat, și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, ce sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.10.2008).
Cât privește motivul de recurs referitor la cumulul indicelui de inflație cu dobânda legală, Curtea apreciază că este întemeiat, din următoarele considerente:
Un eventual cumul al dobânzii legale cu inflația ar fi fost admisibil în perioada anterioară intrării în vigoare a nr.OG 9/2000, când inexistența unei rate legale a dobânzii ar fi putut lăsa loc arbitrariului, însă, în prezent, în susținerea acestei teze nu mai pot fi găsite argumente, întrucât, în principiu, dobânda legală cuprinde și rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății. Așa fiind, actualizarea creanței în funcție de rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății.
Așa fiind, actualizarea creanței în funcție de rata inflației nu poate fi cumulată cu dobânda legală, atunci când aceasta include și rata inflației. Altminteri, ar însemna să se repare de două ori același prejudiciu.
Față de considerentele expuse, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă, în sensul că, drepturile salariale acordate pârâtei vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, de la data scadenței până la data de 11.06.2009 inclusiv, precum și dobânda legală prevăzută de OG9/2000, de la data de 12.06.2009, până la data plății efective.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr. 953 din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani să plătească reclamantei o despăgubire egală cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar pentru timpul efectiv lucrat în perioada 01.03.2009 - 01.07.2009 și în continuare, suma urmând a fi actualizată în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței până la data de 11.06.2009 inclusiv (în loc de până la data plății efective), precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 de la data de 12.06.2009 până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr.jud.-, aflată în,
semnează președintele instanței,
Red.
Tehnored.
Jud.fond:;
Ex.2; 12.01.2010
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Bratu Ileana, Frunză
