Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1642/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1642
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Frunză
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții: G, -, și, toți cu domiciliul ales la Primăria comunei, județul B, împotriva sentinței nr. 584 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul recurent, lipsă fiind ceilalți reclamanți recurenți și reprezentanții pârâților intimați Consiliul Local al comunei și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul recurent a depus la dosar o împuternicire neautentificată.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 19.12.2008 pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanții G, -, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al comunei și Primarul comunei, prin care au solicitat acordarea și plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar începând cu anul 2004 și în continuare, sumele urmând a fi actualizate în raport cu rata inflației, cât și înscrierea mențiunilor necesare în carnetele de muncă.
În motivare au arătat că, prin Ordinul Ministrului Administrației nr. 496/2003, s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două sisteme, cel al internelor cu cel al administrației publice.
Astfel, personalul din administrația publică trebuia să beneficieze de o indemnizație de dispozitiv de 25%, potrivit prevederilor art. 9 din ordin.
Au arătat că, prin Ordinul Ministrului au fost reglementate drepturi și în favoarea lor, asigurându-se astfel egalitatea în tratament salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
În plus, organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor este legiferată prin nr.OUG 30/2007 printre atribuțiunile acestei instituții regăsindu-se și cele de sprijinire a autorităților publice locale în aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
În drept, au invocat prevederile Ordinului MAI nr. 496/28.07.2003, Legea nr. 138/1999, Constituția României, Legea nr. 137/2000, nr.OUG 123/2003, Legea nr. 188/1999, nr.OUG 30/2007 și art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Prin încheierea din 4.03.2009 Secția comercială a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Secției civile a Tribunalului Botoșani, spre competentă soluționare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Secției civile - litigii de muncă și asigurări sociale - la data de 26.03.2009 sub nr-.
În conformitate cu prevederile art. 27 din nr.OG 137/2000, în cauză a fost citat, în calitate de expert, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La data de 05.05.2009, instanța a pus în discuție excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile formulate de reclamanți pentru perioada 1.01.2004 - 18.12.2005.
Prin sentința nr. 584 din 05.05.2009, Tribunalul Botoșani - Secția civilă - a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 1.01.2004 - 18.12.2005 și, pe cale de consecință, le-a respins ca prescrise; a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect plata indemnizației de dispozitiv pentru perioada ulterioară datei de 19.12.2005.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune, instanța de fond a reținut că este întemeiată, atâta timp cât acțiunea a fost depusă la 19.12.2008, iar potrivit art. 283 lit. c din Legea nr. 53/2003, drepturile salariale puteau fi cerute în termenul de 3 ani de la nașterea dreptului. Pe cale de consecință, a respins, ca prescrise, pretențiile pentru această perioadă, care au fost formulate după împlinirea termenului prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că acțiunea reclamanților este nefondată pentru restul perioadei, respectiv pentru perioada începând cu 19.12.2005.
Astfel, potrivit Ordinului Ministrului de Interne nr. 275 din 5.06.2002 Anexa 1 punctul 9 indice 1, s-a dispus acordarea indemnizației de dispozitiv și studenților care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV.
Ulterior, Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat prin Ordinul 495/28.07.2003, în sensul că, după punctul 1 s-a introdus punctul 9.2, prin care s-a acordat indemnizația de dispozitiv și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Acest ordin a fost emis în baza Legii nr. 138/1999 și a nr.OUG 163/2002 și ale nr.HG 281/1993, fiind aplicabil doar structurilor aflate în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Conform dispozițiilor Legii nr. 215/2001, unitățile administrativ teritoriale, cât și structurile funcționale ale acestora nu se află în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ci sunt unități de sine stătătoare ce beneficiază de autonomie. Un Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative nu este aplicabil în ceea ce privește unitățile structurilor administrativ teritoriale. De altfel, Legea nr. - privește salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
În ceea ce privește existența unor fapte de discriminare, instanța a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, deoarece cele două categorii de personal din cadrul instituțiilor militare arătate în Legea nr. 138/1999 și cele arătate de Legea nr. 215/2001 nu se găsesc în situații comparabile.
Astfel, în baza dispozițiilor Legii nr. 138/1999, în unitățile militare există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului și de comunicare. De asemenea, există anumite prevederi în ceea ce privește obligația personalului din cadrul unităților militare de a se prezenta la locul de muncă în cazul în care este necesară această prezență, tocmai în acest scop fiind plătită salariaților majorarea salarială de 25% pentru respectarea regulilor de a fi la dispoziția unității militare în timpul și după programul de activitate. Aceste reguli nu se aplică și salariaților din cadrul administrației publice locale, structură care nu este organizată în mod asemănător structurilor militare.
Cum instanța nu a constatat existența unei discriminări, în sensul art. 1 și următoarele din nr.OG 137/2000, acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
Ca urmare a respingerii capătului de cerere principal, a fost respins și capătul de cerere privind înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Motivând recursul, reclamanții au susținut că, față de actele normative enunțate, sentința instanței de fond este nelegală, întrucât,potrivit Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003, care a completat Ordinul nr. 275/2002, se prevede, la pct. 9.2, că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin unificarea Ministerului d e Interne cu cel al Administrației Publice și prin emiterea Ordinelor enunțate s-a urmărit înlăturarea discrepanțelor în ce privește drepturi de natură salarială.
Pe de altă parte, din punct de vedere al atribuțiilor de serviciu, personalul contractual din cadrul Primăriilor, ca și component al Serviciului pentru Situații de Urgență și a Comitetului Local pentru Situații de Urgență și alte structuri, intră în dispozitiv și acționează în cooperare cu structurile profesioniste ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență, astel încât sporul de dispozitiv este pe deplin justificat.
Recursul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor dosarului, se constată că reclamanții, în calitate de angajați ai Primăriei, în calitate de personal contractual,au solicitat acordarea sporului de dispozitiv.
În cauză -au invocat, ca temei legal, dispozițiile Legii nr. 138/1999, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, care prevede plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prevederile acestui act normativ se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii - 1999 - privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, și Ministerului Justiției, așa cum prevede expres art. 3 din Legea nr. 138/1999.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context, a fost emis. nr. 496/2003, prin care se specifică faptul că, pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt însă strict enumerate.
Deși au fost invocate și prevederile art. 9.2 din ordin, potrivit cărora, "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și s-a reținut că legiuitorul nu a făcut distincție între nivelele administrației publice și nici între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice", Curtea observă că un act normativ de punere în aplicare a unei legi, cum este și Ordinul nr. 496/2003, nu poate extinde sfera de aplicare a legii pe care este chemat să o aplice, principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative consacrat de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 24/2000 excluzând fără echivoc această posibilitate.
Rezultă cu claritate, din cuprinsul art. 2, 3 din Legea nr. 138/1999, că sporul de dispozitiv este o remunerație specială, întemeiată pe specificul raporturilor de muncă ale angajaților din instituțiile enumerate la art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus de Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor, personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prev. în art. 1 din Legea nr. 138/1999, ceea ce nu este cazul în speță.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Față de cele reținute, constatându-se că situațiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de salariați determină soluții deosebite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității, se constată că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, în raport de dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât, în temeiul art. 312 al. 1. pr. civ. recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții: G, -, și, împotriva sentinței nr. 584 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr.jud.-, aflată în,
semnează președintele instanței,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
12.01.2010
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Bratu Ileana, Frunză
