Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1703/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1703/R-CM
Ședința publică din 17 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEprinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.331/CM din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți și intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 20.11.2007 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al rii și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat primul pârât la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru următoarele perioade: pentru reclamantul începând cu data de 15.11.2006 la zi, pentru începând cu 06.06.2005 la zi, pentru începând cu 01.01.2006 la zi, pentru începând cu 12.06.2006 la zi, pentru începând cu data de 01.02.2005 la zi, pentru începând cu 01.02.2005 la zi, pentru începând cu 01.02.2005 la zi, sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin art. 7 din Legea nr. 50/1996 s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aceste sume fiind atribuite cu titlu de spor salarial calculat separat de celelalte drepturi ale magistraților.
Urmare a apariției nr.OUG 177/2002, în calculul indemnizațiilor lunare primite de judecători și procurori nu s-a mai avut în vedere sporul de 50%, justificarea înlăturării acestuia reprezentând-o art. 50 din nr.OUG 177/2002, care preciza că pe data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă art. 1/1 din Legea nr. 50/1996, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea magistraților prevăzute de Legea nr. 50/1996.
De la data de 01.01.2003 magistrații nu au mai primit acest spor, deși art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat expres nici prin nr.OUG 27/2006.
Or, potrivit art. 61 din Legea nr. 24/2000 în vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuiau determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative prin menținerea tuturor datelor de identificare ale acestora.
Au mai susținut reclamanții că Legea nr. 24/2000 permite existența evenimentelor legislative implicite, dar potrivit art. 63 alin. 3 evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale.
Ulterior, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin nr.OG 83/2000.
În opinia reclamanților, această abrogare nu a produs efecte juridice, fiind dispusă printr-o ordonanță în condițiile în care potrivit art. 72 alin. 3 lit. h) din Constituția României, ne aflăm în domeniul legii organice.
La data de 27.12.2007 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenientele și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al rii și Ministerul Finanțelor Publice, prin care au solicitat obligarea primului pârât la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru următoarele perioade: pentru intervenienta începând cu 01.02.2005 și pentru începând cu 01.02.2005 până la 01.01.2006, sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plăților, cu aceeași motivare ca și a reclamanților.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
Prin încheierea din 26.03.2008 instanța, din oficiu, a pus în discuție necesitatea disjungerii acțiunii formulată de reclamanta, cu domiciliul în județul H și a acțiunii formulate de reclamanții, precum și a intervenientelor în interes propriu și, domiciliați în
S-a dispus disjungerea acțiunii și formarea dosarelor nr-, respectiv dosar nr-, în care s-a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței.
Prin sentința civilă nr. 331/CM/1.04.2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pe pârâtul Consiliul Superior al rii să plătească acestuia drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 15.11.2006 - 1.04.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce celuilalt pârât fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
S-a reținut că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum se arată în întâmpinarea Ministerului Justiției, art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamant, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamantul a fost lipsit de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
S-a constatat că din cuprinsul nr.OG 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul a reținut că există conflict între art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art. 48 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul a reținut că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamant.
Pentru aceste considerente a fost admisă acțiunea conform celor deja arătate mai sus, actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective fiind dispusă în temeiul art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâții Consiliul Superior al rii și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Primul dintre recurenți critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea că pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 al legii a fost abrogat expres, dispărând astfel temeiul juridic al acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică.
Primul motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este acela potrivit căruia hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Partea solicită în același timp examinarea hotărârii sub toate aspectele vizând legalitatea și temeinicia potrivit art. 3041Cod procedură civilă.
Argumentele criticilor sunt următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 48 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice poate fi citat în justiție numai atunci când reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în orice alte situații în care participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice și unde legea nu a stabilit alte organe în acest sens.
Se susține că este eronată concluzia instanței că s-a impus introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice în calitate de pârât, făcându-se o gravă eroare atunci când s-a considerat că Ministerul Finanțelor Publice poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de art. 19-35 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002.
Ministrul finanțelor publice și ministrul justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului în speța de față o are Ministerul Justiției, între reclamant și această instituție intervenind raporturile de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 din nr.HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, ministrul justiției este ordonator principal de credite.
Iar Ministerul Justiției, conform art. 4 pct. X3 din nr.HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea acestuia, cu modificările și completările ulterioare, are următoarele atribuții: fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa și a unităților subordonate, repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și controlează modul de folosire a acestora.
Pe cale de consecință, se arată că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât raportul juridic dedus judecății se leagă între reclamant și ceilalți pârâți.
Obligarea Ministerului Finanțelor Publice la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Justiției prin lege este inadmisibilă deoarece legea bugetului de stat prin care s-au aprobat creditele bugetare ordonatorilor principali de credite conform destinațiilor bugetare stabilite este legea organică care poate fi modificată potrivit legii, Ministerul Finanțelor Publice neavând atribuții legate de modificările acesteia.
Sarcina sa este de a "monitoriza" respectarea legii de către ordonatorii principali de credite conform dispozițiilor legii bugetare.
Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat se poate face numai pe bază de lege, fiind o problemă de legiferare.
Totodată, se arată că nu se poate da curs unei asemenea cereri de către instanța de fond deoarece admițându-se o astfel de acțiune, aceasta ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, singura în măsură să stabilească astfel de drepturi fiind puterea legislativă care este abilitată să adopte și să creeze legi, puterea judecătorească fiind cea care le aplică.
În drept, recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25.06.2008 dosarul a fost scos de pe rol și înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza art. II alin. 3 din nr.OUG 75/2008.
La rândul său, instanța supremă a luat în considerare Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale publicată în Of. nr. 73/06.02.2009, prin care prevederile art. I și II din nr.OUG 75/2008 privitoare la competența soluționării cererilor de plată a drepturilor de natură salarială formulate de personalul din sistemul justiției au fost declarate neconstituționale.
Ca urmare, prin decizia nr. 4689/7.04.2009 a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de APEL PITEȘTI.
Recursul declarat de Consiliul Superior al rii nu este fondat.
Prin Decizia nr. XXI/2008, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție și prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 147 alin. (1) raportat la art. 126 alin. (1) din Constituție.
Prin aceeași decizie, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Efectul supraviețuirii normei care a reglementat sporul în discuție dispozițiilor de abrogare neconstituționale constă în aceea că dreptul consacrat inițial se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele prevăzute de lege.
Reclamantul are calitatea de judecător, iar față de cele reținute mai sus și de dispozițiile art. 329 alin.(3) Cod procedură civilă, soluția instanței de fond de admitere a pretențiilor formulate este legală și temeinică.
Recursul Ministerului Finanțelor Publice nu este fondat.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice în cauza având drept obiect cererea de obligare la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale către ministerele de resort, derivă nu numai din rolul de coordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare a bugetului de stat, așa cum corect a reținut și instanța de fond în baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Această calitate se desprinde din interpretarea regulilor privind cheltuielile bugetare enumerate în art. 14 din lege.
Textul prevede la alin. (2) că nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul de stat și nici angajată și efectuată din acest buget, dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială.
Cheltuielile bugetare au potrivit alin. (1) din acest articol destinație precisă și limitată, ele sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
Dacă urmărim procedura de lucru în stabilirea limitelor privind micșorarea veniturilor și majorarea cheltuielilor bugetare de la art. 15 din lege, observăm că Ministerul Finanțelor Publice elaborează alături de ordonatorii principali de credite - ministerele de resort - fișa financiară, care se atașează la expunerea de motive sau la nota de fundamentare, după caz, ca document necesar pentru dezbaterea proiectului. În această fișă se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat.
Această fișă financiară se înaintează legislativului pentru a fi avută în vedere la dezbaterea proiectului legii bugetare anuale sau a celui de rectificare a bugetului.
Prin urmare, rolul Ministerului Finanțelor Publice nu se limitează la transmiterea proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite spre dezbatere parlamentului și la verificarea efectuării cheltuielilor publice în limitele și cu respectarea destinației aprobate prin lege, așa cum se susține în cererea de recurs.
Ministerul Finanțelor Publice se implică în elaborarea acestor proiecte de buget câtă vreme nicio propunere de cheltuieli nu poate fi făcută fără bază legală, adică fără o precizare a mijloacelor necesare acoperirii acestor cheltuieli, precizare care se face în fișa financiară menționată mai sus.
Rezultă că obligând pârâtul la alocarea de fonduri necesare efectuării plății drepturilor bănești solicitate, instanța a avut în vedere atribuțiile prevăzute de lege în întocmirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare a bugetului și nu a vizat strict adoptarea legilor bugetare de către legislativ, astfel că nu se poate reține depășirea limitelor puterii judecătorești sau inadmisibilitatea cererii.
Întrucât nu se regăsesc cu privire la soluția criticată motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, recursurile pârâților Consiliul Superior al rii și Ministerul Finanțelor Publice vor fi respinse în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, nr. 141 B, sector 6 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești, b-dul. - nr. 118, județul A, împotriva sentinței civile nr. 331/CM din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în, str. -, -.26,.A,.17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./25.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
