Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 417/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 417
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău Sorina Ciobanu
- - -
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 61/08.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că recurentul a depus la dosar - prin compartimentul registratură - o cerere de acordare termen în vederea pregătirii apărării, după care;
Curtea constată că dosarul este la primul termen de judecată după ce s-a dispus scoaterea de pe rol de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță la care nu s-au efectuat consemnări și acte procedurale; constată recursul declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxelor de timbru. Constată că intimații nu au fost citați cu o copie după recursul formulat.
Recurentul arată că cererea de recurs a fost comunicată intimaților conform mențiunilor de pe dovezile de îndeplinire a procedurilor de citare.
Recurentul arată că înțelege renunță la cererea pentru acordarea unui nou termen, solicitând a se judeca la prezentul termen.
Recurentul depune la dosar practică judiciară respectiv decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința civilă nr. 5/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, decizia civilă nr. 296/2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, sentințele civile nr. 190/2008 și 32/2008 pronunțate de aceiași instanță, sentința civilă nr. 104 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, sentința civilă nr. 41 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, notă. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și /sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul recurenților.
Recurentul arată că prima instanță, în mod greșit, a reținut că s-a invocat discriminarea. Invocă discriminarea abia acum față de hotărârile obținute de colegii din țară. Solicită admiterea recursului și obligarea pârâților la acordarea drepturilor începând cu 2005 la zi și pentru viitor.
Recurentul arată că în ședință din 23.03.2009 opinia majoritară a fost aceea de admitere a acțiunilor asistenților judiciari, conform notei depuse la dosar. Solicită admiterea recursurilor și acordarea drepturilor solicitate.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 61/2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU, sub incidența nr.OUG 75/2008, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău, cu opinia separată a asistenților judiciari și în sensul admiterii acțiunii precizate.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că:
Prin cererea înregistrată sub nr.1795 din 27.03.2008 la Tribunalul Bacău, reclamanții și au chemat în judecată pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BACĂU și TRIBUNALUL BACĂU pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 27.03.2005 la zi și pentru viitor. -
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat următoarele:
Începând cu data de 30 iunie 2000 reclamanții au funcționat ca magistrați consultanți și asistenți judiciari la Tribunalul Bacău, fiind asimilați magistraților.
Încă de la numirea în funcție salarizarea s-a făcut în temeiul dispozițiilor Legii nr.50/1996 cu modificările ulterioare, iar apoi aceasta a fost reglementată prin aceleași acte normative ca și pentru magistrați (OUG Nr.177/2002, OUG nr.127/2006) fiind aplicabile aceleași incompatibilități și sancțiuni ca și magistraților, deci beneficiază de aceleași drepturi salariale și sporuri, mai puțin sporul de fidelitate (stabilitate în funcție).-
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. -Prin art. I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996, a fost abrogat expres. -
Procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe. -
Astfel potrivit art. 108 alin.3 din Constituție - ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori prin art.1 pct. Q 1 din.125/2000 Guvernul a abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată. Cu toate acestea prin OG. Nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996 deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56 - 562 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar,deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Mai mult decât atât, condițiile caracterizate de legiuitor la data adoptării Legii nr.50/1996 ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, au în vedere anumite criterii de referință care nu s-au schimbat ci dimpotrivă s-au acutizat întrucât în prezent atât judecătorii cât și personalul asimilat ori auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea în condiții ce duc chiar la creșterea celor doi factori de risc și ca atare, acordarea sporului de 50% este legală iar acțiunea formulată întemeiată.
Prin concluziile scrise depuse la termenul din 17.09.2008 reclamanții și-au precizat temeiul în fapt și în drept al acțiunii pe următoarele considerente:
Prin decizia nr.21 din 10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 și a constatat că aceste dispoziții se aplică judecătorilor, procurorilor, magistrați asistenți precum și personalului auxiliar de specialitate. -
În această enumerare nu sunt cuprinși și asistenții judiciari însă,ICCJ nu a fost investită cu verificarea aplicabilității acelui articol și față de categoria profesională a asistenților judiciari.
Rezultă deci, că acest recurs nu este opozabil reclamanților.
Pe de altă parte, din dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au beneficiat implicit și asistenții judiciari întrucât salarizarea lor s-a făcut prin raportare la judecători de 2 ani vechime, iar la acordarea acestui spor au fost avute în vedere condițiile de muncă, condiții comune tuturor salariaților din sistem. Potrivit aceluiași raționament asistenții judiciari au beneficiat și de sporul de 15% pentru condiții deosebite, vătămătoare, grele și periculoase, spor ce se acordă întregului personal din sistem. -
Prin OUG nr.20/2002 asistenților judiciari le-a fost recunoscută ca vechime în magistratură perioada în care au funcționat ca asistenți judiciari și magistrați consultanți, or potrivit art.58 din Legea nr.50/1996- Drepturile prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr.92/1992, republicată.
Mai mult decât atât, art. II din OUG nr.20/2002 prevede ca " magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare ".
Acțiunea este legal scutită de plata taxei de timbru. -
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat acțiunea nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Situația de discriminare invocată, nu poate fi reținută ca existentă raportat la modul în care este definită noțiunea de discriminare și jurisprudența CEDO.-
Astfel, diferența de tratament constituie discriminare în sensul art.14 din CEDO doar atunci când vizează distincții între situații analoage și comparabile, care nu au o justificare rezonabilă întemeiată pe criterii obiective. Nu se poate reține o astfel de discriminare în cadrul prezentei acțiuni, având în vedere funcțiile diferite și atribuțiile specifice ale magistraților și asistenților judiciari. -
Totodată, în raport de legislația națională, discriminarea invocată trebuie apreciată și în considerarea deciziei nr.818/3.07.2008 a Curții Constituționale. -
2. Astfel cum este reglementată de Legea nr.304/2004 funcția de asistent judiciar nu poate fi considerată similară celei de magistrat existând condiții diferite de numire și atribuții diferite.
În ce privește salarizarea, OUG nr.27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției stabilește pentru asistenții judiciari o indemnizație de încadrare brută lunară la nivelul coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru judecători și procurori cu vechime de peste 3 ani, de 2-3 ani, 1- 2 ani, sau 0-1 an, în raport de vechimea în funcții juridice.
Această raportare a îndemnizației de încadrare brută lunară la coeficienții menționați nu poate constitui temei al interpretării celor două funcții ca fiind similare.
De altfel, atât Legea nr.304/2004 stabilește la definirea funcției de asistent judiciar, care dintre dispozițiile și reglementările existente în ce privește funcția de magistrat sunt aplicabile și celui de asistent judiciar, cât și OUG nr.27/2006 prevede, în ce privește salarizarea care dintre sporurile stabilite și acordate magistraților se acordă și asistenților judiciari. -
Astfel,la art.16 alin.2 din OUG nr.27/2006 se prevede că aceștia beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de art.41,5, 8, 18,24 și 25 din același act normativ. -
Având în vedere caracterul deferit al acestor funcții, atât ca atribuții cât și ca răspundere, reținut în acest sens și prin considerentele deciziei nr.322 din 20.XI.2001 a Curții Constituționale, conform cărora asistenții judiciari nu pot îndeplini, în activitatea lor la instanțele de judecată, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile Constituției decât o activitate de asistență la soluționarea de către judecători a cauzelor privind conflictele în litigiile de muncă, cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Constituție exclusiv judecătorului, legiuitorul a înțeles să salarizeze diferit aceste funcții și a stabilit expres și limitativ sporurile și drepturile salariale de care beneficiază asistenții judiciari în raport de cele acordate magistraților. -
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că nu este întemeiată cererea formulată de reclamanții asistenți judiciară pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, motiv pentru care a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs reclamanții care au criticat nelegalitatea acesteia, invocând, în esență:
- în mod greșit, instanța de fond și-a motivat hotărârea pe dispozițiile nr.OUG 137/2000 privind combaterea discriminării și ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în condițiile în care aceste dispoziții nu au fost invocate ca temei al acțiunii;
- prima instanță a ignorat dispozițiile normative pe care și-au fundamentat acțiunea, respectiv art. II din OUG nr. 20/2002, dispoziții care le deschide vocația la acordarea sporului solicitat.
Au mai invocat recurenții dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, art. 115 din Legea nr. 304/2004, Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Recurenții-reclamanți îndeplinesc funcția de magistrați-asistenți și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Bacău, începând cu data de 30.06.2000.
La numirea în funcție salarizarea acestora a fost efectuată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 50/1996, cu modificările ulterioare, salarizare ce făcut obiectul unor reglementări ulterioare ( OUG nr. 177/2002, OUG NR. 127/2006).
Atât în temeiul Legii nr. 92/1992, cu modificările și completările ulterioare - Legea nr. 50/1996 - cât și al Legii nr. 304/2004, republicată, asistenții judiciari au fost asimilați magistraților ca vechime în magistratură și mod de salarizare.
În contextul asimilării condiției de magistrat, asistenților judiciari le sunt aplicabile obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor prevăzute la art. 111 din Legea nr. 304/2004, republicată, iar potrivit art. 55 al aceluiași act normativ, aceștia fac parte din completele de judecată pentru soluționarea conflictelor de muncă.
Se reține, totodată, că, potrivit art. II din OUG nr. 20/2002, magistrații consultanți ( asistenții judiciari ) beneficiază în raport cu vechimea în specialitate juridică de drepturi de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 47 al Legii nr. 50/1996 prevede pentru magistrați sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, textul normativ fiind ulterior abrogat prin OUG nr. 83/2000.
Prin decizia în interesul legii, nr. 21/2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul anterior menționat și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pe cale de consecință, în condițiile asimilării magistraților consultanți ( asistenți judiciari) statutului socio-profesional al magistraților, drepturile consacrate legislativ prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, și recunoscute și prin decizia nr. 21/2008, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, se cuvine și recurenților-reclamanți.
Având în vedere cele anterior arătate, constatând întemeiate motivele invocate, instanța, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 3121Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite acțiunea, va obliga pârâții ordonatori secundari, respectiv terțiar de credite, să plătească recurenților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 27.03.2005 - la zi și pentru viitor, pe toată perioada îndeplinirii funcției de asistent judiciar ( magistrat consultant).
Suma datorată conform prezentei decizii se va datora în variantă actualizată cu indicele de inflație de la data plății, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de recurenți pentru neplata la termen a debitului, neputându-se imputa în sarcina creditorului obligației de plată prejudiciul creat prin devalorizarea monedei naționale generată de procesul inflaționist ( în acest sens și dispozițiile art.371 al.3 Cod procedură civilă )
De asemenea, în considerarea dispozițiilor Legii nr. 500/2000 privind finanțele publice, art. 1 din OUG 22/2002, cu modificările ulterioare, va fi obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor pretinse în cauză de recurenții-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 61/08.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată și pe cale de consecință:
Admite acțiunea. Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 27.03.2005 la zi și pentru viitor pe toată perioada îndeplinirii funcției de asistent judiciar, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data plății.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce bugetului Ministerului Justiției sumele necesare achitării drepturilor salariale în cauză.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. /
red.dec.
tehnored. / 2 ex.
12 mai 2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău Sorina Ciobanu
