Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 416/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 416
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău Sorina Ciobanu
- - -
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 71/08.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constată că dosarul este la primul termen de judecată după scoaterea de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție; nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 71/08.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, s-a respins ca prescrisă acțiunea civilă având ca obiect " calcul drepturi salariale ", formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-/30.07.2008 la Curtea de APEL BACĂU, reclamanții au chemat în judecată pe Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând a se constata:
- discriminarea lor cauzată de prevederile art.8 raportat la art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, să se anuleze situația creată și să se dispună restabilirea situației anterioare, prin acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu data de 1.10.2000 și până la 1.05.2004, actualizate cu indicele inflației de la data executării efective.
Totodată au solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele lor de muncă și a Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare plății.
Din oficiu, instanța a pus în discuție excepția prescripției acțiunii cu privire la care a reținut următoarele:
Astfel, potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge, prin prescripție, dacă nu există alte prevederi derogatorii.
De asemenea, legea specială, Codul Muncii, prevede la art.283 alin.1 lit.c că cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Deși acțiunea s-a dorit a fi motivată pe constatarea existenței unei discriminări, în realitate și în esență, așa cum se precizează în conținutul acesteia, obiectul îl constituie acordarea despăgubirilor bănești constând în sporul de 50%, pe perioada 1.10.2004 și până la 1.05.2004.
Ca atare, s-a reținut că drepturile reclamanților s-au născut la data intrării în vigoare a actului normativ, respectiv nr.OG83/2000, situație față de care nu poate fi primită apărarea că prin decizia în interesul legii din 10.03.2008, nr.XXI ar fi fost repuși în termenul de a pretinde recunoașterea acestor drepturi.
Este de evidențiat că normele privind prescripția sunt imperative, în speță neexistând vreo cauză de întrerupere sau suspendare.
Scopul și rațiunea deciziilor în interesul legii sunt definite de art.329 Cod procedură civilă, și anume acelea de a unifica practica neunitară care duce la pronunțarea unor soluții diferite în cauze identice de către instanțele judecătorești, astfel că acestea nu adaugă la lege și nu acordă mai multe drepturi decât însăși legea o face.
Drept consecință, acțiunea fiind promovată la 30 februarie 2008, în raport de art.166 alin.1 din Codul Muncii și art.3 din Decretul nr.167/1958, pentru perioada solicitată în acțiune, dreptul a apărut ca prescris, instanța pronunțându-se în sensul acestor considerente.
Ca o consecință a respingerii acțiunii principale, în temeiul art.63 alin.1 Cod procedură civilă, s- respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, recurs promovat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-. Ulterior, ca urmare a prevederilor deciziei Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009, dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Curții de APEL BACĂU, unde a fost înregistrat sub nr-.
S-a susținut de către recurenți că în mod greșit prima instanță a respins ca prescrisă acțiunea atâta timp cât prin decizia în interesul legii nr. XXI/20.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost repuși în dreptul de a solicita recunoașterea drepturilor solicitate, după apariția O: nr. 83/2000. Invocă aceștia că faptul că dispozițiile O:G: nr. 83/2000 au continuat să-și producă efectele a fost recunoscut de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recursul este nefondat.
Astfel, în speță sunt incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă conform cărora " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
În speță, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul cunoscut sau trebuia să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, care a înlăturat sporul de 50% pentru magistrați și l-a reglementat în favoarea controlorilor financiari.
Prin prisma acestor considerente nu poate fi primită susținerea recurenților conform cu care ar fi fost repuși în termenul de a pretinde recunoașterea acestor drepturi odată cu pronunțarea deciziei în interesul legii nr. XXI/10.03.2008.
În raport cu data introducerii acțiunii și în considerarea prevederilor legale sus-menționate, Curtea concluzionează că în mod corect prima instanță a respins ca prescrisă acțiunea.
Pentru considerentele sus-arătate și în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 71/08.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău Sorina Ciobanu
pt.
aflată în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
red.sent./
red.rec.
tehnored. /2 ex.
16.04.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău Sorina Ciobanu
