Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 515
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr. 148 din 25 XI 2008 Curții de Apel Iași, intimați fiind:- -, -, -, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după trimiterea acestuia de către ICCJ, nu s-a depus întâmpinare, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă. S-a atașat la dosar copia încheierii de ședință din 07 05 2009 din Cameră de Consiliu prin care s-au admis cererile de abținere formulate de doamnele judecător și Cr.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași cu nr-, reclamanții, și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor trei pârâți la stabilirea si plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării venitului lunar al fiecăruia, prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007, cât și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație precum si la efectuarea mențiunilor corespunzătoare in carnetele de munca ca si obligarea ultimului parat la alocarea sumelor necesare plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au citat dispozițiile art. 23 alin. 1 și 3 din Legea nr. 19/2000 și art. 183 din aceeași lege și au arătat că art. 23 alin. 3 fost modificat prin art. 2 din Legea nr. 250/2007, în sensul că baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar.
Această modificare are următoarele consecințe: a fost înlocuită limitarea bazei de calcul, astfel încât aceasta poate depăși plafonul de maximum 5 ori salariul mediu lunar pe economie; implicit, au rămas fără obiect de aplicare prevederile art. 183 alin. 3 din lege, fapt ce a determinat abrogarea sa expresă ulterioară prin art. 11 din OUG nr. 91/2007.
Potrivit art. 57 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole sau aliniate și în redactarea lor într-o nouă formulare.
Potrivit art. 60 din aceeași lege, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.
Prin Legea nr. 250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000, care au rămas în vigoare.
Ca urmare, în respectarea interdicției de a "nu diminua venitul net al acestuia", se impunea ca, inițial, să se calculeze și majorarea drepturilor salariale cu suma reprezentând diferența între contribuția datorată anterior și cea datorată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007, după care această majorare să fie reținută pentru acoperirea noului cuantum al contribuției de asigurări sociale, conform art. 183 alin. 2 și metodologiei stabilite atât prin alin. 4 al aceluiași articol, cât și Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. Numai în acest mod ar fi fost respectate dispozițiile legale care interzic diminuarea venitului net, prin raportarea tot la actul de bază.
Prevederile art. 183 din Legea nr. 19/2000 sunt cuprinse în Capitolul 9 "Dispoziții tranzitorii", iar conform art. 52 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări, care urmează să fie înlocuite cu noul act administrativ. Acesta trebuie să asigure corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să evite conflictul între normele succesive.
Dispozițiile cuprinse în aliniatele 1, 2 și 4 ale art. 183 din Legea nr. 19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr. 250/2007, astfel că ele vor continua să fie active și să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului lunar.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care, menționând actele normative care reglementează organizarea și funcționarea sa, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând totodată respingerea si pe fond a acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A motivat pârâtul că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Contribuția la asigurările sociale de stat are natura juridică a unei obligații financiar-bugetare. Astfel că, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege, conform art.5 pr.fiscală.
În acest sens a fost dată și circulara nr.96272 din 15.08.2007 a Ministerului Justiției. Prin aceasta s-a statuat asupra obligativității respectării actelor normative în vigoare în ceea ce privește modul de calcul, de reținere și de virare a impozitelor și contribuțiilor salariale.
A mai motivat pârâtul că modalitatea de determinare a CAS-ului este în acord cu dispozițiile art.23 al.3 din Legea 19/2000, așa cum a fost modificat prin Legea 250/2007 și principiul contributivității.
Prin sentința nr. 148 din 25.11.2008, Curtea de Apel Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul I, Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor.
A disjuns si declinat în favoarea Judecătoriei Hîrlău capătul de cerere privind înscrierea mențiunilor in carnetul de munca.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor este neîntemeiată. Potrivit art. 49 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. De asemenea, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește proiectul bugetului de stat și cele de rectificare bugetară, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Mai mult, conform prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Ca atare, nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepția invocată de acesta urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt judecători in cadrul Judecătoriei Hîrlău.
La data de 1 aprilie 2001 intrat în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. I, art. 18 alin. 1 și art. 21 alin. 2 din acest act normativ, reclamanții datorează contribuții individuale de asigurări sociale, în cota stabilită prin legea bugetului de asigurări sociale, cotă care este de 9,5%, indiferent de condițiile de muncă.
În ceea ce privește baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, aceasta este reglementată de art. 23 din Legea nr. 19/2000.
În forma inițială, art. 23 alin. 1 lit. a prevedea că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. II.
1 al art. 23 fost modificat de pct. 10 al art. I din OG nr. 91/2007, în sensul că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, în situația asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I și II.
Tot în forma inițială, art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevedea că baza de calcul prevăzută la alin. 1 nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut.
Art. 23 alin. 3 fost modificat prin art. 1 pct. 7 din OUG nr. 9/2003, în sensul că baza de calcul prevăzută la alin. 1 nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
Prin Legea nr. 250/2007, art. I pct. 3, art. 23 alin. 3 fost modificat din nou, în sensul că baza de calcul prevăzută la alin. 1 este venitul brut realizat lunar.
Din enumerarea acestor prevederi legale, s-a constatat că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale a suferit modificări, fiind plafonată inițial, la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, la de 3 ori salariul mediu brut, iar ulterior, în anul 2003, acest plafon a crescut la de 5 ori salariul mediu brut, pentru ca, în anul 2007, acest plafon să fie înlăturat, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale fiind egală cu venitul brut realizat lunar de asigurat.
Susțin reclamanții că, această ultimă modificare, a avut drept consecință, pe lângă cea de înlocuire a bazei de calcul, și rămânerea fără obiect de aplicare a prevederilor art. 183 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 183 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, la data intrării in vigoare a prezentei legi, contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II si VI, nu va diminua venitul net al acestora.
2 prevede că aplicarea prevederilor alin. 1 pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II si VI se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia conform prezentei legi.
3 prevede că, pentru asigurații care realizează venituri salariale lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie, majorarea prevăzuta la alin. 2 se aplică la acest plafon.
4 prevede că aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportata de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern.
Față de susținerile reclamanților, s-a constatat că art. 183 din Legea nr. 19/2000 conține dispoziții tranzitorii, aplicabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, care a introdus plata, de către asigurați, a contribuției individuale de asigurări sociale.
În acest sens, alin. 1 al art. 183 prevede în mod expres că, la data intrării în vigoare a legii, contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați nu va diminua venitul net al acestora, iar aliniatele următoare prevăd modul în care se va realiza acest obiectiv.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 24/2000, invocate chiar de reclamanți, dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări, care urmează să fie înlocuită de noul act normativ. Ele trebuie să asigure, pe o perioada determinată, corelarea celor doua reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
Așadar, dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000 au fost în vigoare pe o perioadă determinată, în care a fost pusă în aplicare noua legislație a pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, care a înlocuit vechea legislație.
În vederea aplicării acestor dispoziții tranzitorii, avându-se în vedere doar baza de calcul plafonată la de 3 ori salariul mediu brut, prevăzut în forma inițială a legii, Guvernul a și adoptat HG nr. 403/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000, abrogată în anul 2005, care prevedea, la art. 2 alin. 4, că procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a indemnizației, corespunzător tranșelor menționate la alin. 2, se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000.
De altfel, baza de calcul a mai suferit o modificare în anul 2003, în sensul plafonării la de 5 ori salariul mediu brut, însă dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000 nu mai erau aplicabile, așa cum nu erau aplicabile nici la data modificării bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale operate prin Legea nr. 250/2007.
De asemenea, nu se poate reține, așa cum susțin reclamanții, că dispozițiile art. 183 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 19/2000, dar nu și ale alin. 3, care fac trimitere, în mod expres, la plafonul inițial prevăzut de lege, de 3 salarii medii brute, sunt în vigoare, deoarece nu au fost modificate, completate sau abrogate prin Legea nr. 250/2007. Aceste dispoziții tranzitorii, chiar dacă nu au fost modificate, completate sau abrogate, s-au aplicat pe o perioadă determinată, în care prevederile vechii legislații a pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale au fost înlocuite cu prevederile Legii nr. 19/2000, care au instituit plata contribuției individuale de asigurări sociale.
În consecință, constatând că nu a existat o majorare a drepturilor salariale ale reclamanților începând cu luna august 2007, acțiunea formulată de aceștia împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iașia fost respinsă ca neîntemeiată.
In temeiul disp.art.166 si 296 al.2 din Codul muncii precum si ale art.8 din Decretul 92/1976, s-a disjuns cererea privind efectuarea mențiunilor în carnetul de munca și s-a declinat competenta de soluționare a acesteia in favoarea Judecătoriei Hîrlău.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Intimații nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de aceștia nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 148 din 25 XI 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 05 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./04 06 2009
Curtea de Apel Iași - Judec.
Judec.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Carmen Bancu, Smaranda Pipernea
