Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 725/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.725
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1210 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, pârâții intimați Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Suceava, cât și reclamanții intimați G, și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, văzând lipsa părților cât și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prev.art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 21 mai 2008 reclamanții G, - au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata actualizată în raport de indicele de inflație calculat la data plății în favoarea fiecărui reclamant, sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.02.2007 și în continuare pentru reclamanții G, și începând cu data de 01.09.2007 pentru reclamanta - și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plății la care vor fi obligați primii doi pârâți.
În motivarea acțiunii arată reclamanții că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și că, ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Mai menționează că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției solicită respingerea acțiunii ca nefondată întrucât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Așadar, ar fi neîntemeiate susținerile reclamantelor cu privire la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996.
În plus, abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de pârâții Ministerul Justiției și ceilalți ordonatori secundari de credite.
Prin sentința civilă nr. 1210 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Suceavaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, în sensul obligării pârâtului să plătească acestora sporul solicitat pentru perioada 1 februarie 2007 - 19 iunie 2008, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății.
S-a reținut, în motivare, că Ministerul Economiei și Finanțelor este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară, justificând astfel calitatea procesuală pasivă în cauză. Pe fondul cauzei instanța a avut în vedere că abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 prin OG nr. 83/2000 s-a făcut cu încălcarea normelor constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea guvernului de a emite ordonanțe.
S-a mai arătat că sporul solicitat de reclamanți este un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, de care aceștia au fost privați fără justificare legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S, în calitate de reprezentant legal al pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de recurent.
În dezvoltarea motivelor s-a arătat că Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine doar obligația de monitorizare a cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul de stat, iar obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine Ordonatorului de credite bugetare - Ministerul Justiției. În ceea ce privește obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la includerea în buget a fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate, se arată că, potrivit art. 4 alin. 1 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, ordonatorilor principali de credite le revine obligația de a dispune toate măsurile ce se impun pentru asigurarea efectuării acestor plăți, în speță Ministerului Justiției.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Este adevărat că, potrivit art. 4 alin. 1 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii, ordonatorul principal de credite, în speță Ministerul Justiției, are obligația să dispună toate măsurile ce se impun pentru asigurarea efectuării unor astfel de plăți, însă, în lipsa aprobării legii de rectificare a bugetului cu sumele necesare și în lipsa alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care ar fi obligat prin sentința ce se va pronunța.
Legitimarea procesuală activă sau pasivă nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată, iar prin prisma celor reținute anterior instanța constată că pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să-i fie opozabilă prezenta hotărâre, fiind justificată calitatea da de parte în proces.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât prin reprezentant.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1210 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pt. grefier plecat la
altă instanță semnează
prim grefier
Red.
Tehnored.
2ex/19.06.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
