Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 770/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 770
Ședința publică de la 13 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTORI: Daniela Părău, Sorina Ciobanu Liliana Ciobanu
- - -
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanții, -, I, -, -, și - împotriva sentinței civile nr. 75/13.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă;
- intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa solicitat judecata în lipsă conform filei 41 dosar.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.75/13.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității pasive a Ministerului Economiei si Finantelor. S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii și s-a respins acțiunea față de acest pârât. S-a respins excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la capătul de cerere vizând obligarea angajatorului de a efectua mențiuni în cartea de muncă.
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 02.2005-12.06.2005 și s-a respins acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, I, -, -, și - în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă, Ministerul Economiei și Finanțelor, vizând perioada ulterioară datei de 12.06.2005 si celelalte capete de cerere.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cu opinia parțial separată a domnului asistent judiciar.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată sub nr.1713/103/10.06.2008 la Tribunalul Neamț reclamanții:, -, I, -, -, și - au chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței de judecată să dispună:
1. obligarea pârâților să calculeze și să le plătească drepturile reprezentând sporul de lucru pe calculator, respectiv de 15% din salariul de bază brut pentru perioada februarie 2005 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
2. obligarea angajatorului să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să le acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă începând cu luna iunie 2005;
3. obligarea pârâtului Ministerul Economiei și finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate;
4. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul, Ministerul Economiei și finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de faptul că sigurul competent în a întreprinde toate demersurile legale pentru rectificare bugetului este Ministerul Public.
Pârâtul, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că acesta este instituția abilitată și învestită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, neavând competența de a "da" ceva reclamanților.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat și el întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție a invocat: excepția necompetenței materiale a instanței față de prevederile art.I din nr.OUG75/11.06.2008; excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada februarie 2005-12.06.2005 față de art.1 alin.1din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă; excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere având ca obiect efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă în raport de prevederile art.8 din Decretul nr.92/1976.
Cât privește fondul cauzei pârâtul a invocat în esență faptul că admiterea acțiunii ar echivala cu adăugarea de către instanță la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, ceea ce ar însemna ca instanța să depășească atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Totodată acest pârât a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin încheierea din 25.07.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre competentă soluționare în primă instanță Curții de APEL BACĂU - Secția Civilă.
La Curtea de APEL BACĂUa fost înregistrată sub același număr, la 04.09.2008.
La 18.09.2008 pârâtul Parchetul de pe lângă J și-a completat apărările de fond invocând decizia nr.821 din 03.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a art.2 alin.1 și alin.11 și art.27 din nr.OG137/2000.
Analizând susținerile și apărările pârâților, Curtea a constatat că cererea reclamanților este nefondată pentru drepturile de natură salarială solicitate pentru perioada de după 12.06.2005 pentru considerentele ce succed.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că acesta face o confuzie între obligația de alocare a sumelor solicitate prin acțiune și obligațiile care îi revin în procedura administrativ-fiscală.
Prima își are izvorul în dispozițiile legale care prevăd că Ministerul Economiei și Finanțelor este administratorul bugetului de stat. Aspectele invocate de pârât care fac referire la necesitatea existenței unei hotărâri de guvern sau lege de rectificare bugetară sunt irelevante deoarece problema de rectificare a bugetului de stat este ulterioară stabilirii creanțelor, făcând parte din faza de executare a titlului executoriu.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală pasivă deoarece el nu este parte în raportul juridic dedus judecății, reclamanții neformulând nici o pretenție concretă de la acesta.
Capătul de cerere vizând obligarea angajatorului la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă are în mod evident caracter accesoriu față de primul capăt de cerere, or, art.17 Cod procedură civilă prevede că "cererile accesorii sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Rezultă deci că tot Curtea de Apel are competență materială să soluționeze și acest capăt accesoriu.
Referitor la excepția dreptului material la acțiune pentru perioada februarie 2005-12.06.2005, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată față de prevederile art.295 alin.2 raportat la art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii care prevăd că termenul de prescripție pentru acordarea de drepturi salariale este de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune (în speță ivirea cazului de discriminare periodic-lunar) și data introducerii acțiunii.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este nefondată deoarece acesta are calitate de parte în dosar, recte pârâtul fiind chemat în judecată de către reclamanți.
Cât privește fondul cauzei pentru perioada de după 12.06.2005 (data formulării acțiunii), Curtea a constatat că în cauză își găsește aplicabilitatea decizia nr.821/03.07.2008 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.1,3 și 11 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, deoarece pe de o parte prin acțiune reclamanții au solicitat acordareade drepturi salariale, aplicarea unor dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept în raport cu care aceștia se consideră discriminați, iar pe de altă parte causadebendi(temeiul juridic) principal al acțiunii îl constituie art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 republicată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, recurs promovat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-. Ulterior, avându-se în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr.104/20.01.2009 s-a dispus trimiterea dosarului spre competentă soluționare Curții de APEL BACĂU unde a fost înregistrat sub nr-.
În motivarea recursului se arată în esență că acțiunea este admisibilă cu respectarea termenului de prescripție - atâta timp cât altor salariați din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție li se plătește acest spor. În raport cu aceștia, recurenții se consideră discriminați apreciind că efectuează aceeași muncă și în aceleași condiții.
Au mai susținut că prin acordarea sporului de condiții grele nu se elimină dreptul și la alte sporuri, acestea putând fi cumulate.
În legătură cu dreptul la cele 3 zile suplimentare la concediu au invocat suprasolicitarea în fața calculatorului și dispozițiile din Codul muncii.
Intimații Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor legale, în urma unei analize corecte a situației de fapt și de drept.
Curtea examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.304 și 312 Cod procedură civilă constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Informatizarea instanțelor făcută de Ministerul Justiției a fost una în avantajul personalului (magistrați, personalul auxiliar) cu scopul vădit de a ușura atât accesul la legislație cât și activitatea aferentă actului de justiție.
Acțiunea reclamanților "privește" însă situația din perspectiva unei situații dezavantajoase.
Legea de salarizare a categoriei din care fac parte reclamanții în perioada vizată de litigiu - respectiv Legea 50/1996 republ, cu modif. și OG.8/2007 - nu a reglementat un spor pentru prestarea unei activități în sistem informatic nici sub aspectul îndreptățirii și nici al cuantumului; prin urmare acordarea sporului solicitat nu are temei legal.
Ori, conform principiului separației puterilor în stat, instanțele judecătorești nu se pot substitui autorității legislative acordând drepturi, așa cum s-a solicitat în cauză.
Mai mult, prin prisma unei eventuale situații discriminatorii prin neacordarea sporului decât anumitor categorii profesionale, se constată că:
- nu s-a dovedit existența unui tratament diferit în cadrul sistemului judiciar (între salariați aflați în situații identice sau măcar analoage )în sensul acordării sporului de calculator doar pentru o parte a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești; ori sarcina probei într-o astfel de situație revine reclamanților conf. art. 1169.civil, neaplicându-se regula din art. 287 Codul muncii.
- în raport de alte categorii profesionale, nu s-a dovedit analogia situațiilor sub aspectul specificului profesiei și a justificării instituirii dreptului respectiv.
În acest moment al analizei trebuie menționat că atât în baza Legii 50/96 ( republ. cu modif. ) cât și în baza OG8/2007 reclamanții au beneficiat și beneficiază în continuare de sporul de 15 % pentru condiții demuncă grele, vătămătoare sau periculoase, ceea ce implică și lucrul cu calculatorul ( condiții vătămătoare), iar o nouă plată a sporului de 15 % ( pentru calculator) ar echivala cu o dublă plată.
Că acest spor remunerează și lucrul la calculator este, de altfel, recunoscut și de reclamante care, în susținerea solicitării de suplimentare a concediului cu încă trei zile, fac trimitere la art. 142.muncii ( conf. căruiasalariații care lucreazăîn condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare).
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor legale menționate va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, I, -, -, și - împotriva sentinței civile nr. 75/13.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți: Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Sorina Ciobanu Liliana Ciobanu
pt.
aflată în
Președinte instanță,
GREFIER,
red.sent. /
red.dec. /22.07.
tehnored. / 2 ex. /24.07.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu Liliana Ciobanu
