Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 883/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 883
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții:-ia-, -, -, -, G, C -, -, HG-, -, -, -, -, -, -și-,toți cu domiciliul ales la Judecătoria Suceava, B-dul - cel M, nr. 62, județul S, împotriva sentinței nr.1036din22 mai 2008pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru pârâtul intimat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați: Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reprezentantul chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâtul intimat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURT EA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 928/86/26.02.2008, reclamanții: -ia, -, -, G, C -, -, -, -, -, -, -, -, HG-, -, -, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în funcție de evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG123/2003;
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei conform OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei conform OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei conform OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în intervalul pentru care au formulat această acțiune, au avut calitatea de judecători, respectiv procurori stagiari, la diferite instanțe și parchete, însă în prezent au calitatea de judecători la Judecătoria Suceava. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OG134/1999, începând cu luna septemebrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Potrivit art. 11din OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. 1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art. 2 alin. 1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din nr.OG 9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit OUG24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "idemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 alin. 1).
Conform anexei 1 la.OUG 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei.
Prevederea din Anexa Ia O. 27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit OG3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, susținând că dispozițiile legale care prevedeau că indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă au fost modificate și abrogate.
Același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2004 - decembrie 2004.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă.
Ceilalți pârâți, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 1036 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a espins excepția necompetenței materiale a instanței și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a respins acțiunea reclamanților pentru plata drepturilor aferente perioadei octombrie 2004 - decembrie 2004 ca fiind prescrisă și ca nefondată acțiunea pentru plata celorlalte drepturi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, asupra excepției prescripției dreptului la acțiune a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 283 lit. "c" din Codul muncii, cererile privind acordarea unor despăgubiri către salariat se prescriu în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum reclamanții solicită plata diferențelor salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică începând cu luna octombrie 2004, iar cererea de chemare în judecată a fost adresată instanței la data de 26.02.2008, excepția prescripției este întemeiată în ce privește pretențiile reclamanților pentru perioada octombrie 2004 - decembrie 2004.
Asupra excepției invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a reținut că aceasta nu este dată în cauză, câtă vreme, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
În ce privește excepția necompetenței materiale a instanței, s-a constatat că, potrivit art. 284 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, așa încât această excepție nu este dată.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților au fost abrogate dispozițiile art. 11,precum și celelate dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilată, potrivit legii, acestora, din Legea 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
Art. 11din Legea 50/1996 prevedea că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
De asemenea, art. 2 alin. 1 din OUG177/2002 dispunea că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Prin Legea nr. 347/2003 pentru aprobarea OUG177/2002 alin. 1 al art. 2 din OUG177/2002 a fost modificat, în sensul că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1.
Prin OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției au fost abrogate OUG177/2002, prevederile referitoare la salariazarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale magistraților asistenți cuprinse în Legea nr. 56/1996 și dispozițiile privind salarizarea președinetelui, vicepreședintelui, președințelor de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea 154/1998 precum și orice alte dispoziții contrare (art. 41 din /2006).
În consecință, dispozițiile legale care prevedeau că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă au fost abrogate.
Art. 74 alin. 2 din Legea 303/2004, privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege, iar salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
Actul normativ special prin care au fost stabilite drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor este OUG27/2006, aprobată prin Legea 45/2007.
De asemenea, principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, în cadrul democrației constituționale, consacrat de Constituția României, nu implică o salarizare egală a reprezentanților acestor trei puteri.
Potrivit OUG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronic necontagioasă, infecție, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice (art. 2 alin. 1).
Or, reglementarea în mod diferit a drepturilor salariale pentru diferite categorii socio-profesionale nu reprezintă o formă de discriminare în înțelesul mai sus arătat.
Față de aceste considerente și în temeiul dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, reiterând susținerile din cererea de chemare în judecată și arătând, în esență, că magistrații, care sunt numiți de Procurorul României, la propunerea, se află într-o situație similară cu demnitarii, așa cum rezultă din disp. art. 3 din Legea 154/1998, potrivit cărora, funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat direct, prin alegeri organizate sau indirect, prin numire, potrivit legii.
între actuala reglementare cu privire la salariile magistraților (280 lei valoarea de referință sectorială) și cea a organelor puterii legislative și executive (405 lei stabiliți prin OG10/2007) este evidentă, inechitabilă și neconstituțională.
Analizând recursul, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondat.
Așa cum a motivat și prima instanță în considerentele hotărârii atacate, drepturile salariale ale judecătorilor și majorările periodice aplicabile acestora au fost stabilite prin OUG27/2006, aprobată prin Legea 45/2007, act normativ special, prin care au fost abrogate dispozițiile legale anterioare care prevedeau că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorității legislativă și executivă.
Faptul că legiuitorul a reglementat diferit drepturile salariale ale unor categorii socio-profesionale diferite, nu constituie o formă de discriminare în înțelesul art. 2 al. 1 din OUG137/2000, acordarea valorilor solicitate fiind de competența exclusivă a puterii legislative.
Neexistând temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică din cadrul autorităților legislative și executive și cum nu poate fi vorba de o discriminare pe vreunul din criteriile prev. de art. 2 alin. 1 din OG137/2000, reluate și în art. 154 alin. 3 Codul muncii, întemeiat instanța de fond a respins acțiunea reclamanților.
Față de cele reținute, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții: -ia-, -, -, -, G, C -, -, HG-, -, -, -, -, -, - și -, împotriva sentinței nr. 1036 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr.jud.-, pensionat
și jud.-,aflată în,
semnează președintele instanței
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
16.07.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Nicolae, Rață Gabriela
