Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 942/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 942
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâțiiCurtea de Apel Iași, cu sediul în municipiul I,-, județul I,Consiliul Superior alMagistraturii, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 141 B, sector 6,Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 1351 din19 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția civilă și litigii de muncă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâtului intimat Tribunalul Iași, precum și reclamanții intimați, -, - și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - secția civil și litigii de muncă, sub nr-, reclamanții -, -, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea primilor 3 pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 9 iulie 2004 și până la data de 1 februarie 2007 și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar și că ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
Au mai menționat că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată, susținând că art. 47 din Legea nr. 50/1996, învederat de reclamanți în susținerea pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată a fost abrogat total și explicit prin art. 1 pct. 52 din nr.OG 83/2000.
Am mai arătat pârâtul că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Tribunalul Iași - secția civil și litigii de muncă, prin sentința nr. 1351 din 19 iulie 2007 a admis acțiunea; au fost obligați pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 9 iulie 2004 - 1 februarie 2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin hotărârea pronunțată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să o deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ministerul Justiției a invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin nr.OG 83/2000 de modificare a Legii nr. 50/1996.
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art. 42 al nr.OG 83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.c 54 pct. 2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poate fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Iași, Consiliul Superior al Magistraturii B, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Ministerul Justiției
Recurenta Curtea de Apel Iașia arătat că nu are calitate procesuală pasivă în ce o privește pe reclamanta - întrucât în perioadele 12 aprilie 2004 - 12 octombrie 2004 și 12 februarie 2006 - 12 februarie 2007 această parte a fost detașată la Ministerul Afacerilor Externe, respectiv la Consiliul Superior al Magistraturii.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
În dovedirea cererii de recurs a depus recurenta la dosar în copie carnetul de muncă al reclamantei - (fila 4-11 dosar nr-).
Recurentul Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că dispozițiile Legii nr. 50/1996 au fost abrogate de un act normativ cu aceeași forță juridică și în actele normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor nu mai este prevăzută acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică încă din anul 2002.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat cu respectarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, astfel încât pretențiile intimaților reclamanți sunt neîntemeiate.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor Baa rătat că nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă.
A arătat recurentul că în calitate de ordonator principal de credite nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Mai arată recurentul că Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fonduri în vederea efectuării plăților pretinse.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În baza art. 45 din Codul muncii, coroborate cu dispozițiile art. 58 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă din dispoziția Consiliului Superior al Magistraturii, la o altă instituție, în scopul executării unor lucrări în interesul acesteia.
Cu privire la drepturile cuvenite salariatului detașat, art. 47 din Codul muncii prevede că acestea se acordă de instituția la care s-a dispus detașarea.
Însă art. 58 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 dispune că în perioada detașării, judecătorii sau procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este detașat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară și celelalte drepturi bănești.
Astfel, în perioada 12 aprilie 2004 - 12 octombrie 2004 când reclamanta - a fost detașată la Ministerul Afacerilor Externe, partea și-a păstrat calitatea de judecător.
În ce privește perioada în care reclamanta a fost detașată la Consiliul Superior al Magistraturii, reține Curtea că și pentru această perioadă partea și-a păstrat calitatea de judecător, așa cum impune art. 58 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, astfel încât instituția la care s-a dispus detașarea trebuie să fie obligată la plata diferențelor de drepturi salariale aferente acestei perioade.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 din același act normativ urmează ca instanța să admită recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Iași și să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va obliga pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamantei - sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 13 februarie 2006 - 1 februarie 2007.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una din cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1006, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 alin. 3 din Codul d procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecare este obligatorie pentru instanță.
Față de aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța va respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtaCurtea de Apel Iași, împotriva sentinței nr.1351din 19 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția civilă și litigii de muncă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă sus menționată, în sensul că:
Obligă pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamantei - sporul de risc și suprasolicitare în cuantum de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 13.II.2006 - 1.II.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Superior al Magistraturii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
-
Tehnored.
Ex. 2 / 8.07.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Timofte Cristina
