Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 977/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 977
Ședința publică din 07 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier C -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.840 din data de 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit: reprezentantul pârâtului recurent, reclamanta intimată, precum și reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- la data de 26.02.2009, reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției si Tribunalul Suceava, a solicitat obligarea acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% lunar, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 1.07.2000 până la data de 1.03.2005 și de la data de 21.04.2008 până la data pronunțării, precum și în continuare, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Suceava la înscrierea în carnetul de munca a mențiunilor corespunzătoare acordării acestor drepturi de natura salarială.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea ca asistent judiciar la Tribunalul Suceava din 01.07.2000, fiind salarizată in baza Legii 50/1996, OUG 177/2002, OUG 20/2002 și OUG 27/2006.
Prin sentința nr.859/21.04.2008 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr-, i s-a admis acțiunea,iar pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava au fost obligați să îi plătească despăgubirile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.03.2005 - 21.04.2008, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
Prin art.47 din Legea nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică atât magistrații, cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În mod similar, prin Legea nr.56/1996 privind salarizarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție, a magistraților asistenți și a celorlalte categorii de personal, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit prin art.231că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilită și pentru personalul de execuție de specialitate, conform Legii nr.126/2000 de aprobare a nr.OG55/1997.
La emiterea nr.OG83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care s-a dispus și abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 au fost încălcate nu numai dispozițiile legale din legea fundamentală și legea de abilitare nr.125/2000 dar și dispozițiile legale stabilite prin legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative obligatorii conform art.3 la elaborarea proiectelor de lege la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu astfel de atribuții, dar și a dispozițiilor art.4 referitoare la ierarhia actelor normative fără a se putea depăși limitele de competență instituite printr-un act normativ și nici nu se poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă care, admițând recursul în interesul legii, referitor la aplicarea dispozițiilor art.33 din legea nr.50/1996,în raport cu prevederile art.1 pct.32 din nr.OG 83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 din nr.OUG160/2000 cu privire la acordarea sporului de vechime a hotărât ca acesta nu a fost abrogat, argumentând că "stabilirea indemnizației lunare ca unică formă de remunerare nu poate înlătura un drept cu caracter general dobândit prin vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă stabilite prin Legea nr.24/2000.
Înlăturarea acestui drept ar contraveni și dispozițiilor art.49 (actualul art.53 din Constituția revizuită) privind cazurile în care poate fi restrânsă acordarea unui drept, dar și prevederile art.1 din protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale cât și protocoalele adiționale prin Legea nr.30/1994 iar conform art.11 corelat cu art.20 din Constituția României atât Convenția cât și jurisprudența Curții Europene fac parte din dreptul intern. Ori prin eliminarea acordării unui spor stabilit prin lege, printr-un act normativ de nivel inferior unei legi organice, cu încălcarea normelor de tehnică legislativă, situație constatată printr-o decizie de speță a instanței supreme, respectiv decizia XXXVI din 7 mai 2007 publicată în nr.715/23.10.2007, în condițiile în care atât activitatea magistraților cât și a personalului auxiliar se desfășoară în condiții de risc și suprasolicitare, sunt încălcate prevederile art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenție, așa încât eliminarea menționată nu este justificată în mod legal, obiectiv sau rezonabil, fiind contrară legislației interne și internaționale.
Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. XXI din 10 martie 2008 admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuând că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturile personalului din organele autorității judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul și auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin legea nr.334/2001.
Având în vedere faptul că potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, soluțiile se pronunță numai în interesul legii, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, apreciem că se impune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune,iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ei ca neîntemeiata.
Prin sentința nr.840 din 13 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și, admițând acțiunea, a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară, aferente perioadei 1.07.2000 - 1.03.2005 și 22.04.2008 - 13.04.2009, precum și plata pe viitor cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor, reactualizate în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății.
Totodată, a obligat pârâtul Tribunalul Suceava să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei mențiunile corespunzătoare acordării acestui spor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul reclamantei la acțiune nu este prescris, întrucât până la pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei în interesul legii, prin care s-a statuat că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se acordă și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aceasta nu a avut posibilitatea reală de a acționa, neputându-i fi imputate neglijența sau pasivitatea.
Pe fondul pricinii, prima instanță a reținut că reclamanta, având funcția de asistent judiciar, a fost salarizată în conformitate cu dispozițiile art.2 din OUG nr.179/1995.
În raport de dispozițiile art.3 din OUG nr.179/1995, potrivit cărora asistenții judiciari sunt remunerați cu coeficienții de ierarhizare ai salariului de bază prevăzut pentru judecători stagiari I-II și de condițiile de muncă similare celorlalți salariați din sistem, rezultă că și aceștia beneficiază de sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în acest sens fiind și considerentele deciziei nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal Ministerul Justiției și Libertăților, arătând că prima instanță a ignorat dispozițiile legale care reglementează instituția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în sens material, că asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată beneficiarii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, nefiind enumerați în textele de lege citate.
Criticile formulate se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.2 alin.3 din OUG nr.20/2002, magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridic, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii, de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Asistenții judiciari au fost asimilați judecătorilor prin dispozițiile art.7 alin.8 din Legea nr.92/1992, modificată prin OUG nr.133/2000, aplicându-li-se, conform art.111 alin.2 din Legea nr.304/2004, dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor.
Un argument în plus privind egalitatea de tratament a acestei categorii de personal cu ceilalți salariați din organele judecătorești îl constituie și dispozițiile art.111 alin.3 din Legea nr.304/2004, privind similitudinea de reglementare a drepturilor privind concediul de odihnă, asistența medicală, gratuitatea transportului etc.
În raport de cronologia modificărilor legislative privind statutul acestei categorii de personal, împrejurarea că prin Decizia nr.21/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii nu a fost enumerată expres nu echivalează cu o excludere de la beneficiul sporului în discuție. Curtea, în limitele învestirii, s-a pronunțat asupra interpretării dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, în formă redată prin actul de sesizare.
De altfel, instanța supremă s-a pronunțat și ca instanță de recurs, în sensul acordării acestui drept asistenților judiciari (prin decizia nr.5782/13.10.2008, pronunțată în dosarul nr-).
Cât privește critica privind modul de interpretare și aplicare de către prima instanță a dispozițiilor legale privind prescripția extinctivă a dreptului reclamantei la acțiune, Curtea o constată neîntemeiată.
Cum corect a reținut Tribunalul, posibilitatea reală, efectivă a reclamantei de a acționa în vederea realizării dreptului pretins s-a născut la pronunțarea recursului în interesul legii de către ÎCCJ.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul sancționator este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă intenție și posibilitatea reală de a acționa, anume de a se adresa organelor autorității judecătorești pe baza previzibilității actului de justiție.
Or, față de dispozițiile OG nr.83/2000 nu îi pot fi imputate reclamantei pasivitatea ori neglijența de a acționa în perioada dată.
Așa fiind, Curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele indicate de pârât și nici motive de casare ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.840 din data de 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex.10.07.2009
Jud fond
Asistenți judiciari
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Plăcintă Dochița
