Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 978/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 978
Ședința publică din 7 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier C -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B, sector 5,- și de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva sentinței civile nr.1214 din data de 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit: reprezentantul pârâților recurenți, reprezentantul pârâților intimați Ministerul Justiției și Libertăților, și Tribunalul Suceava, precum și reclamanții intimați, G, C, a,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - Secția civilă și înregistrată la data de 13 mai 2008 reclamanții, G, C, a, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a se dispune obligarea pârâților, în solidar, la plata actualizată în raport de indicele de inflație calculat la data plății în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% lunar prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.02.2007 și în continuare, cu actualizarea în funcție de rata inflației și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților acestor sume.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, că ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Mai menționează că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca nefondată, întrucât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Așadar, ar fi neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996.
În plus, abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Prin sentința nr. 1135 din 5 iunie 2008 Tribunalului Suceava - Secția civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, C, a, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar pentru perioada 1.02.2007 - 5.06.2008, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de ex. conform art. 1 pct. Q 3 din aceeași Lege 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Analizând prevederile privind tehnica legislativa in concret ale art. 56 "Evenimentele legislative " - care arata că:" (1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.", se constata ca abrogarea nu a fost dispusa in mod legal.
Pe de alta parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun in sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, doar pentru o cauza de utilitate publică.
Din cuprinsul OG83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publica a lipsirii magistraților si personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc si suprasolicitare. Mai mult, in perioada respectiva drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel ca abrogarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica apare cu atât mai mult lipsita de utilitate publica.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, daca exista neconcordanta între pactele si tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor in care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Astfel instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 si art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, urmând a da preponderența si a face aplicarea acestui din urma text legal.
Împotriva sentinței nr. 1135 din 5.06.2008 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs.
Recurentul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, în ceea ce îl privește, ca inadmisibilă.
În motivarea acestui motiv de recurs, a susținut că în toate legile bugetare anuale (legi care prevăd și autorizează pentru fiecare an bugetar veniturile și cheltuielile bugetare), precum și în legile de rectificare a bugetului statului, este prevăzută obligația pentru ordonatorii de credite de a stabili salariile de bază, criteriile, sumele necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare drepturilor bănești cuvenite.
Sumele astfel stabilite sunt cuprinse în capitolul "cheltuieli" în Legea bugetului și se repartizează conform destinațiilor prevăzute.
Obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite bugetare - Ministerul Justiției - ordonator principal de credite, precum și ordonatorilor secundari.
Aceste instituții au obligația de a stabili cheltuielile de personal ce vor fi cuprinse în legea bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând nicio răspundere în acest sens.
În speță, obiectul dedus judecății îl reprezintă obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, raportul juridic fiind unul tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator principal de credite, acestuia nerevenindu-i, potrivit legii, decât obligația de aprobare a statelor întocmite de ordonatorii de credite.
Art. 6 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, prevede: "legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legile de rectificare, elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar.
Examinând recursul de față, curtea îl constată neîntemeiat.
Astfel, referitor la calitatea procesuală pasivă a în cauză, este de reținut că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 2008/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitatea de a achita sumele la care ar fi obligat prin sentință.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva sentinței civile nr.1214 din data de 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Gh.
Judec. fond: Gh.
Tehnored., 2 ex, 13.07.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Plăcintă Dochița
