Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 986/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 986
Ședința publică din 07 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier C -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, cu sediul în B, str. - -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.740 din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanții intimați -, -, - lilioara, -, -, G, -, și -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr-, reclamanții -, -, - lilioara, -, -, G, -, - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 -31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006- 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007- 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007- 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială utilizată la calculul salariilor pentru perioadele de mai sus.
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
În fapt, reclamanții au arătat că în perioada 1.01.2005 - 31.12.2007 au avut calitatea de judecători la Judecătoria Botoșani, iar stabilirea salariilor personalului din justiție pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, a fost prevăzută prin acte normative cât și recunoscută (în privința personalului din cadrul parchetelor) prin sentințele nr. 500/2002 nr. 4/2003 ale Tribunalului Botoșani, irevocabile.
Pretențiile deduse judecății au fost recunoscute pentru perioade anterioare celei arătate în acțiune prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința nr. 500/2002 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin decizia nr. 1332 /2003 a Curții de Apel Iași și sentința nr. 4/2003 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin decizia nr. 1267/R/2003 a Curții de Apel Galați.
Totodată, au precizat că atât dispozițiile art. 1 alin.1 din OG 134/1999 cât și cele ale art. 11din OG nr. 83/2000 și art. 2 alin.1 din OUG nr. 177 /2002 au stabilit în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă".
În schimb, prin OUG nr. 27/2006, intrată în vigoare la 1 aprilie 2006 s-a prevăzut stabilirea indemnizației " pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă ", iar anexa 1 stabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei.
Procedându-se astfel, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Aceasta întrucât, potrivit OG nr. 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
Drept urmare, prin OUG nr. 27/2006 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin.4 din Constituție, care include și componenta salarizării.
În mod similar OUG nr. 27/2006, se procedează și prin OG nr. 8/2007, întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG nr. 10/2007.
Reclamanții au susținut că prevederile OUG nr. 27/2006 și ale OG nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor, conform cărora " drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat, rezultată din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, s-a apreciat că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului OG nr. 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind OUG nr. 123/2003,OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată
A arătat că începând cu intrarea în vigoare a Lg.347/2003, care a modificat art. 2 din OUG 177/2002, nu ar mai exista temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
În plus, prin actele normative ulterioare, respectiv OG 23/2005, OUG 27/2006 și OG 8/2007, salariile personalului din autoritatea judecătorească nu au fost diminuate față de cele avute până la intrarea în vigoare a Legii 347/2003, ci au fost majorate prin creșterile salariale prevăzute.
Pe când persoanele care ocupă funcții publice alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive nu beneficiază decât de o indemnizație fixă în care nu se includ premii sau sporuri, magistraților și personalului auxiliar din instanțe li se acordă atât premii cât și diferite sporuri.
Totodată, pârâtul Ministerul Justiției a apreciat că în speță nu poate fi vorba de existența vreunei discriminări, întrucât reclamanții fac parte dintr-o categorie profesională diferită, iar actele normative ce reglementează salarizarea acestora sunt diferite de cele care au în vedere funcțiile de demnitate publică din cadrul celorlalte două autorități ale statului.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că această instituție nu poate fi citată în calitate de pârât ci de expert în domeniul nediscriminării, conform competențelor ce i-au fost acordate prin OG nr. 137/2000.
Și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că fiind vorba despre plata unor drepturi salariale, această obligație revine angajatorului, respectiv Tribunalului Botoșani și Ministerului Justiției.
La solicitarea instanței, întemeiată pe disp. art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, pârâtul Tribunalul Botoșania comunicat funcțiile și intervalele de timp ulterioare datei de 1 ianuarie 2005, în care reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul Judecătoriei Botoșani precum și valoarea de referință sectorială pe baza cărora au fost calculate indemnizațiile acestora.
Prin sentința nr.740 din 7 mai 2008, Tribunalul Botoșania respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și a admis acțiunea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B nu a fost chemat în judecată pentru a fi obligat la plata diferențelor salariale solicitate, ci în calitate de expert în combaterea discriminării, în urma realizării atribuțiilor prevăzute de art.9 din nr.OG137/2000.
De asemenea, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în judecată în considerarea atribuțiilor ce îi revin privind elaborarea proiectelor legilor bugetului de stat și de aprobare a contului general anual de execuție.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut, în esență, că dispozițiile legale din art. 11al Legii 50/1996 au fost abrogate prin dispozițiile art. 50 din nr.OUG 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003.
În conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de lege, salarizarea stabilindu-se prin lege specială.
Actul normativ cu caracter special prin care sunt stabilite drepturile salariale ale magistraților este nr.OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, care nu face referire la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
În sensul dispozițiilor nr.OUG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, reglementarea în mod diferit a drepturilor salariale pentru diferite categorii socio-profesionale nu constituie act de discriminare.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanții legali.
În dezvoltarea motivelor, Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor OUG nr.177/2002, modificată prin Legea nr.347/2003, a OG nr.23/2005, modificată prin Legea nr.100/2005, OUG nr.27/2006 și OG nr.8/2007.
La rândul său, Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale, reiterând argumentele de la prima instanță.
Criticile se încadrează în motivul de nelegalitate prev. de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate de pârâți și în limitele prev de disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În temeiul art.2 din OUG nr.177/2002 indemnizațiile magistraților indemnizațiile magistraților au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Prin Legea nr. 347/2003, de aprobare a acestei ordonanțe, art. 2 fost modificat, în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la ordonanță". Aceeași reglementare se regăsește și în art. 3 din nr.OUG 27/2006, care face referire la valoarea de referință sectorială și la coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ce constituie parte integrantă din actul normativ.
Prin dispozițiile art. 50 din nr.OUG 177/2002 au fost abrogate dispozițiile art. 11și cele referitoare la salarizare și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, din Legea nr. 50/1996, iar prin nr.OUG 27/2006 au fost abrogate din nr.OUG 177/2002 prevederile referitoare la salarizarea magistraților din Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așadar, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, de aprobare și modificare a nr.OUG 177/2002 nu mai există temei legal pentru stabilirea indemnizațiilor personalului din justiție pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică din cadrul autorităților legislativă și executivă.
De altfel, prin dispozițiile art. 15 din nr.OUG 24/2000 au fost abrogate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 154/1998, astfel că din anul 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, în cadrul celor două autorități vizate beneficiază de o indemnizație fixă.
Prin Legea nr. 303/2004 s-a prevăzut că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege specială, acest lucru fiind înfăptuit prin actul normativ citat în precedent.
În ce privește constatarea discriminării, Curtea, în raport și de considerentele expuse, urmează a avea în vedere decizia nr. 819/2008 a Curții Constituționale, general obligatorie, potrivit căreia prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de leghe, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa fiind, Curtea, constatând întemeiate criticile formulate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, urmează a admite recursul declarat de acesta și a modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamanților.
În raport de soluția dată fondului pricinii, favorabilă celorlalți pârâți, va fi admis și recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, cu sediul în B, str. - -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.740 din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
3 ex.10.07.2009
Jud fond
Asistenți judiciari
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Plăcintă Dochița
