Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1076/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1076
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - prin Direcția Silvică B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 945 din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantei recurente, precum și pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează și faptul că reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr. 2330/40/21.05.2009, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică B, a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4716 lei, reprezentând prejudiciul produs reclamantei ca urmare a diminuării valorii masei lemnoase înainte de apariția nr.HG 1174/2006 și consemnat în raportul Corpului de control al Regiei Naționale a Pădurilor nr. 1621/02.04.2007.
În fapt, reclamanta a arătat ca prin raportul nr. 12742/FM/16.04.2009 întocmit de comisia de control a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva (pag. 46 litera F), s-a reținut că în urma controlului din 2007 s-a dispus și măsura recuperării sumei de 4716 lei, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a diminuării valorii masei lemnoase înainte de apariția HG 1174/2006, de la președintele comisiei de licitație de la acea vreme, ing.. De asemenea, că raportul de control nr. 1621/02.04.2007, ce consemna acest prejudiciu, a fost înregistrat în condica de corespondență a Direcției Silvice B cu nr. de intrare 2147/17.04.2007, dar nu a fost repartizat spre rezolvare nici unui compartiment, fapt ce a dus la nepunerea în aplicare a măsurilor propuse.
Reclamanta a susținut și că pârâtul, în calitate de director al Direcției Silvice B și președinte al Comitetului Director, a încălcat Regulamentul de vânzare a masei lemnoase aprobat prin nr.HG 85/2004, acceptând un preț de vânzare al masei lemnoase mai mic decât prețul de începere al licitației, înainte ca nr.HG 1174/2006 pentru modificarea și completarea regulamentului să permită acest lucru.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 270 și art. 271 din Codul muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei întrucât prin sentința nr. 70 din 12.05.2008 a Curții de Apel Suceava, irevocabilă prin decizia nr. 80 din 13.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus anularea deciziei Regiei Naționale a Pădurilor nr. 132 din 16.04.2007 și a punctului 14 din Hotărârea Regiei Naționale a Pădurilor nr. 5 din 14.05.2007, prin care fusese sancționat cu diminuarea salariului și a indemnizației de conducere cu 10% pe 3 luni, reținându-se totodată inexistența pagubei de 4716 lei ca urmare a aplicabilității deciziei Regiei Naționale a Pădurilor nr. 400 din 22.11.2005.
Prin sentința civilă nr. 945 din 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani - Secția conflicte de muncă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă "se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".
Textul legal citat instituie, cu caracter absolut, competența teritorială a tribunalului d e la domiciliul, respectiv sediul reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică B motivat de faptul că potrivit art. 6 al. 9 din Anexa 1 la nr.HG 229/2009, directorii unităților din structura Romsilva reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități.
Astfel, arată recurenta, cerința prevăzută de art. 284 alin. 4 din Codul muncii este îndeplinită, în privința introducerii cererii la instanța competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are sediul, respectiv la sediul Direcției Silvice
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Art. 284 alin. 2 din Codul muncii stabilește că cererile în materia conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui rază teritorială reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenței teritoriale nu lasă loc unei interpretări sub aspectul unei posibile competențe alternative.
acestor norme de competență teritorială absolută ar atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
Calitatea de reclamantă în cauză o are Regia Națională a Pădurilor Romsilva, cu sediul în B,-, sector 1.
Reclamantul este acea persoană care se adresează organului de jurisdicție cu o cerere prin care se declanșează procesul civil, solicitând stabilirea ori recunoașterea unui drept subiectiv civil al cărui titular pretinde că este, sau realizarea unei situații juridice ocrotite de lege.
Or, așa cum mai sus s-a arătat, această calitate îi aparține Regiei Naționale a Pădurilor și nu Direcția Silvică B care, potrivit nr.HG 229/2009 reprezintă numai interesele Romsilva pe raza teritorială în care este organizată această unitate.
Prin această calitate de reprezentant nu pot fi eludate însă dispozițiile legale ce stabilesc imperativ competența teritorială de soluționare a pricinii în favoarea tribunalului d e la sediul reclamantului.
Curtea nu poate reține nici faptul că în cauză ar fi vorba de o "alegere de domiciliu", respectiv la sediul Direcției Silvice B întrucât domiciliul ales nu constituie un veritabil domiciliu.
Alegerea de domicilii are ca efect determinarea competenței teritoriale a instanței în funcție de domiciliul ales.
În fond, nu semnifică altceva decât o prorogare convențională de competență teritorială, astfel încât, față de dispozițiile art. 16 Cod procedură civilă, ea nu poate opera în acele situații în care competența teritorială are un caracter excepțional.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - prin Direcția Silvică B, împotriva sentinței nr. 945 din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 14.10.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
