Drepturi salariale (banesti). Decizia 1572/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1572/2009-
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții: DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE cu sediul în B, sector 1,--81, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B, sector 5, str. -, nr. 14, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.2 B, jud. B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și ambii cu domiciliul procedural ales la sediul DNA. - Serviciul Teritorial Oradea cu sediul în O,-, jud. B și pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr. 734/LM din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 734/LM din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei si Finanțelor.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și toți cu domiciliul procedural ales în O,-, județul B în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,--14, sector 5, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE cu sediul în B,--81, sector 1, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE la plata în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 01.01.2007 la zi, raportat la perioada în care fiecare dintre reclamanți a desfășurat activitate în cadrul pârâților, cu dobânda legală aferentă.
S-a respins restul pretențiilor formulate de reclamanți.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulata de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
Chematul în garanție a fost obligat să vireze pârâtului fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21/10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444/2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
În lumina acestor considerente instanța a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție la plata în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 01.01.2007 la zi, raportat la perioada în care fiecare dintre reclamanți a desfășurat activitate în cadrul pârâților, cu dobânda legală aferentă. Obligarea pârâților la plata dobânzii legale urmează a se face în temeiul dispozițiilor art. 269 din Codul muncii coroborat cu art. 2 din nr.OG 9/2000.
În ce privește cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere că, potrivit art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004. Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de către reclamanți, nu pot fi plătite decât în măsura în care Ministerul Economiei și Finanțelor va aloca sumele necesare plății acestora.
Așadar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți, ci, avându-se în vedere că acesta, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții.
Întrucât instanța doar acordă despăgubiri, și nu stabilește salarizarea reclamanților, a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că acest minister are calitate procesuală pasivă în cauză, are rolul de a elabora proiectul bugetului de stat și deci obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune, în măsura în care acestea au deplină acoperire legală Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie sa figureze ca pârât în proces, astfel încât hotărârea sa-i fie opozabilă, urmând să-și îndeplinească obligația de a prevedea în proiectul de buget sumele de bani care se impun pentru plata drepturilor bănești pretinse prin acțiuni.
Chiar dacă nu este parte în raporturile juridice de muncă dintre reclamanți și Ministerul Public, Ministerul Economiei Finanțelor răspunde și garantează pentru plata sporurilor către cei îndreptățiți, în virtutea îndatoririi sale de a întocmi proiectul bugetului de stat prin care să prevadă și să aloce resursele financiare necesare achitării respectivelor drepturi salariale, fapt pentru care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admiso, deoarece acesta nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâta - recurentă Direcția Națională Anticorupție, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului se arată că prin decizia Curții Constituționale din 27 mai 2009 s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritățile judecătorești, pe de o parte și puterea executivă și legislativă, pe de altă parte, astfel încât Înalta Curte de Casație și Justiție - pe a cărei decizie în interesul legii se sprijină hotărârea instanței de fond - nu este abilitată să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere că reclamanții reprezintă personal auxiliar, iar în privința acestei categorii doar începând cu 03 februarie 2007 salarizarea s-a raportat la salarizarea personalului auxiliar, în conformitate cu OG8/2007.
În drept invocă dispozițiile art. 304, pct.9 Cod procedură civilă.
Recurs a declarat și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamanților.
Se invocă în motivare excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamanților, pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 03 februarie 2007, întrucât OG8/2007 - prin care salarizarea personalului conex a fost asimilată celei a personalului auxiliar de specialitate a intrat în vigoare doar începând cu 03 februarie 2007.
În al doilea rând se invocă faptul că decizia nr. 21/10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României îi vizează doar pe judecători și personalul auxiliar de specialitate, nefăcându-se nici o referire la personalul conex, ori interpretarea gramaticală a dispozitivului deciziei mai sus evocate trebuia făcută "stricto sensu".
În fine, se mai apreciază că obligarea pârâtului - recurent la plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu dobânda legală, ester nelegală, Ministerul Public ca instituție bugetară neavând posibilitatea să înscrie în bugetul propriu respectivele cheltuieli, fără a avea o bază legală.
În drept, invocă dispozițiile art. 304, pct.8 și 9, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Recurs a declarat și Ministerul Finanțelor Publice solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia și pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în garanție.
Se arată în motivare că recurentul nu se află în raporturi de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților altor instituții.
Mai arată că este inadmisibilă cererea de chemare în garanție, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 60 - 63 Cod procedură civilă, în sensul că nu există o obligație de garanție în sarcina recurentului față de angajații Ministerului Public.
Se invocă în drept art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice se justifică potrivit art. 1 din OUG. 22/2002, aprobată prin Legea 288/2002, întrucât executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit Legii 303/2004, activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de bugetul de stat, dacă nu se autofinanțează, iar Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul de buget anual, de rectificare pentru fiecare an calendaristic.
Ministerul Justiției nu dispune de fonduri proprii, acestea fiindu-i repartizate de la bugetul de stat în baza unei proceduri avizate de Ministerul Finanțelor ori, fără implicarea acestuia din urmă în rectificarea sumelor necesare plății sumelor acordate, hotărârea nu ar putea fi executată.
Chiar dacă între reclamanți și recurentul Ministerul Finanțelor nu există raporturi de muncă, acesta are atribuții de coordonare a acțiunilor ce cad în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și la aplicarea politicilor fiscale - art. 19 alin. 1 din Legea 500/2002 - asigurând fondurile necesare.
Pe cale de consecință, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de acest recurent.
Referitor la celelalte două recursuri este de menționat faptul că problema în discuție - privitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică - a făcut obiectul unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a practicii neunitare constatate la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a recunoscut dreptul magistraților precum și al personalului auxiliar de specialitate la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin.3 Cod procedură civilă.
Referitor la deciziile de neconstituționalitate invocate de recurenți, se impun următoarele precizări.
Așa cum rezultă din probele aflate în dosarul de fond, reclamanții au calitatea de personal conex în cadrul Direcției Naționale Anticorupție O, funcționând în cadrul sectorului bugetar, respectiv în justiție, iar potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și solicitare neuropsihică beneficiau de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, dispoziție legală abrogată prin articolul 11pct. 47 din nr.OG 83/2000. Art. 11din nr.OG 83/2000, prin art. 30 alin. 2 din nr.OUG 177/2002 a fost la rândul său abrogat, însă, la rândul său, nr.OUG 177/2002 a fost abrogată prin art. 41 litera a din nr.OUG 27/2005.
Din cele expuse mai sus, se reține faptul că salariații din justiție au beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 al, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens. Mai mult, conform art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori, din cuprinsul nr.OG 83/2000 ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților, celuilalt personal auxiliar din justiție, de dreptul lor de creanță referitor la sporul în litigiu, ce reprezintă un bun.
Tocmai datorită faptului că, ulterior abrogării, salariile în justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și Conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile. Este cert că, potrivit celor expuse, există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Prin urmare, ceea ce a acordat instanța de fond, nu constituie o adăugare la lege și nici instituirea de norme juridice noi, ci reprezintă despăgubiri egale cu valoarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de care reclamanții au fost privați, nefiind vorba de o depășire a limitelor puterii judecătorești, ci de eliminarea prejudiciului cauzat prin actul normativ de abrogare.
În măsura în care s-ar fi dispus altfel, în sensul că instanțele nu au competență în materie, s-ar fi adus atingere implicit și art. 6 al Convenției Europene, fiind încălcat liberul acces la justiție.
Recursul este fondat doar sub aspectul perioadei vizate, în sensul că urmează a fi exclusă acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 01 ianuarie 2007 - 03 februarie 2007, întrucât nr.OG8/2007 prin care personalul conex a fost asimilat personalului auxiliar de specialitate din punct de vedere al salarizării, a intrat în vigoare începând cu 03 februarie 2007.
Pe cale de consecință, Curtea urmează în baza art. 304 indice 1 și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să admită recursul și să modifice hotărârea atacată, doar sub aspectul mai sus evocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.2 B, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 734/LM din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâții DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE cu sediul în B, sector 1,--81 și respectiv MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B, sector 5, str. -, nr. 14, în contradictoriu cu intimații reclamanți și ambii cu domiciliul procedural ales la sediul DNA. - Serviciul Teritorial Oradea cu sediul în O,-, jud. B și pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr. 734/LM din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că exclude din dispozitiv obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE la plata către reclamanți a sumelor reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 01.01.2007 - 03.02.2007.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /03.12.2009
Jud.fond: -
Dact./05.12.2009
Ex.2
7 com./
1. recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de
2. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.2 B, jud. B,
3. recurenții pârâți DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE cu sediul în B, sector 1,--81
4. MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B, sector 5, str. -, nr. 14,
intimații reclamanți ambii cu domiciliul procedural ales la sediul DNA. - Serviciul Teritorial Oradea cu sediul în O,-, jud. pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3,Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
