Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1574/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1574/2009-

Ședința publică din 17 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător

R - - judecător

- - - judecător

- - - grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul din O,-, - 5,. 4,.9, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 897/LM din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator lipsă, reprezentantul acestuia avocat în baza împuternicirii avocațiale din 17.11.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet avocațial, lipsă fiind intimata Casa Județeană de Pensii

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, că la data de 28.10.2009 prin registratura instanței intimata Casa Județeană de Pensii Bad epus la dosar întâmpinare, după care:

Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar copia cărții de muncă a contestatorului (9 file) și învederează că acesta din urmă a lucrat la Chimică Sinteza în grupele I și II de muncă, timp de peste 29 ani, din care peste 7 ani în grupa I-a de muncă, iar restul în grupa a II-a de muncă. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea contestației, cu obligarea intimatei la recalcularea pensiei contestatorului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, și acordarea retroactivă a drepturilor la pensie din 13 iunie 2006, data intrării în vigoare a Legii 226/2006, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 897/LM din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a espins contestația formulată de contestatorul domiciliat în O,-, -. IV, Ap. 9, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:

Contestatorul fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. -/13.10.1998, drepturile fiindu-i stabilite în baza Legii nr. 3/1977, începând cu data de 01.11.1998.

Prin decizia nr. -/2005, a fost recalculată pensia contestatorului. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004.

Legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorului era Legea 3/1977.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual.

Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiară sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.

Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

Prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.

Curtea a reținut că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare. A stabilit ca interpretarea data de unele instanțe în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.

În ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.

Ca atare, arată Curtea, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005. De asemenea, în considerentele deciziei se menționează ca potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.

Chiar dacă practica constantă a instanței a fost în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile Legea 19/2000 și dispozițiile Legii nr. 226/2006, această practică trebuie în prezent reconsiderată, fata de dispozițiile stabilite prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 329 alin 3 din Cod procedură Civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, astfel încât instanța și-a reconsiderat practica și a dat eficiență deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a considerat că solicitarea privind recalcularea pensiei prin raportare la alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de Legea 3/1977, respectiv de 30 de ani este neîntemeiata.

Cat privește acordarea sporului prevăzut de art. 12 din 3/1977, instanța a constatat că potrivit acestei dispoziții legale, doar persoanele care au o vechime efectivă în muncă de peste 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați, beneficiază pentru fiecare an în plus din primii cinci ani de un spor la pensie de 1 % și pentru fiecare an în plus peste cinci ani de un spor de 0,5 % din retribuția tarifară folosită la calcularea pensiei.

Din buletinul de calcul depus la dosar, rezultă că la calcularea pensiei contestatorului, s-a aplicat sporul stabilit de art. 12 din 3/1977 pentru perioada în care acesta a lucrat efectiv peste cei 30 de ani de munca, astfel încât cererea acesteia apare ca neîntemeiată. In nici un caz nu poate fi aplicat acest spor la perioada considerată vechime în muncă ca urmare a aplicării art. 14 din Legea 3/1977, care reprezintă un beneficiu acordat persoanelor care au desfășurat activitate în grupa I sau II de muncă în considerarea acestui fapt, dispozițiile art. 12 nefiind susceptibile de interpretare. Cum prin acestea se stabilește cu claritate că beneficiază de acest spor doar persoanele care efectiv au desfășurat activitate după împlinirea timpului de muncă necesar pentru pensionare, interpretarea contestatorului reprezintă o adăugare la lege, ce nu a fost primită.

Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.

Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs reclamantul - recurent solicitând casarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației și obligării intimatei să recalculeze pensia cu utilizarea unui stagiu legal de cotizare de 25 de ani, retroactiv începând cu 13 iunie 2006, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.

Se arată în motivare că recurentul a lucrat la Chimică SINTEZA O în grupele I și II vreme de 29 ani, 7 luni și 13 zile, într-o muncă grea, stresantă, cu pericol de intoxicare chimică, cu riscuri majore pentru sănătate, ce-l îndreptățește la aplicarea dispozițiilor art. 3 și 5 din Legea 226/2006, în sensul reținerii unui stagiu complet de cotizare de 25 ani.

Invocă totodată în susținerea recursului, decizia nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General, decizie prin care s-a statuat că pentru pensionarii ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 01 iulie 1971 și 31 martie 2001, se aplică stagiul de cotizare prev. de art. 14 din Legea 3/1977, combinat cu art. 43 și 77 din Legea 19/2000, și anume 20 de ani, respectiv 25 de ani.

În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.9, Cod procedură civilă, art. 3 și 5 din Legea 226/2006.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 226/2006, recurentul neîndeplinind condițiile prevăzute de această lege.

Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Recurentul - reclamant a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. -/13.10.1998, în baza Legii 3/1977, ulterior pensia fiindu-i recalculată prin decizia nr. -/2005, reținându-i-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, conform art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004.

Referitor la criticile formulate de recurent, acestea sunt nefondate, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, întrucât recurentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de textul de lege mai sus evocat, în sensul de a fi desfășurat activitate în grupa I-a de muncă condiții speciale, într-o anumită funcție pe o perioadă mai mare de 25 ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la lege.

Referitor la decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii promovat de Procurorul General, această decizie - contrar susținerilor recurentului a statuat că pentru asigurații care și-au desfășurat activitate în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01 iulie 1977 - 31 martie 2001 nu sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea 19/2000 și anexa 4 la lege, astfel că solicitarea recurentului privind recalcularea pensiei prin raportare la un alt stagiu de cotizare decât cel de 30 de ani prevăzut de Legea 3/1977 este neîntemeiată.

Pe cale de consecință, urmează a fi respins recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul din O,-, - 5,. 4,.9, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 897 din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - R - - - - -

red.dec.- /02.12.2009

jud.fond. -

dact./09.12.2009

Ex.2

2 com./

1. recurentul contestator din O,-, - 5,. 4,.9, Cod poștal -, jud. B,

2. intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B,

Președinte:Pantea Viorel
Judecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1574/2009. Curtea de Apel Oradea