Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1617/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1617
Ședința publică din data de 05 august 2009
PREȘEDINTE: Popescu Vera Andrea
JUDECĂTORI: Popescu Vera Andrea, Pigui Cristina Cristina
- - - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5,Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în-, județul P,Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1079 din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-anți,, a, a, -, a,R -, R, -,toți prin reprezentant,cu domiciliul ales la ribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, intimata-intervenientă, având același reprezentant, cu domiciliul ales la ribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâțiMinisterul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,- și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina a fost declinată de Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.2542 din 5 martie 2009, ca urmare a constatării neconstituționalității disp.art.I și II din OUG nr.75/2008, iar prin motivele de recurs, recurenții-pârâți au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că prin motivele de recurs, recurenții-pârâți au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, anții, a, a, -, a, R -, R, -, -magistrați și, -asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Prahova au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor și cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâții să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, la art.1 alin.1, în cele trei etape astfel:cu 5% începând cu data de 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
S-a mai solicitat ca aceste creșteri salariale să fie actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, anții au arătat că prin OG nr.6,8,10,11 din anul 2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă o funcție de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Au mai susținut anții că prin toate aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția judecătorilor și procurorilor, astfel că prin excluderea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar s-a creat un caz de discriminare învederându-se totodată că aceste indexări au fost deja acordate, inclusiv judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și procurorilor de la Parchetul de pe lângă această instanță.
În drept, au fost invocate disp.art.21 alin.1 din OG nr.137/2000.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată susținându-se că anții nu pot beneficia de creșterile salariale prevăzute de OG 10/2007 deoarece drepturile lor salariale sunt stabilite în temeiul unei legi speciale, ei neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor, astfel cum nici o altă categorie profesională nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a magistraților. S-a mai arătat că nu poate fi vorba de discriminare în sensul prevăzut de OG nr.137/2000, anții nefiind în situații comparabile cu alte categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat, așa cum cere art. 1 alin.3 din OG nr.137/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P P, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, întrucât nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt astfel de ordonatori, sumele de bani fiind alocate conform destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat la rândul său întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât cele trei Ordonanțe ale Guvernului cu nr. 6,8 și 10 din anul 2007 stabilesc creșteri salariale pentru anumite categorii profesionale, expres nominalizate, mai puțin pentru magistrați, dar această situație nu echivalează cu o discriminare în sensul OG nr.137/2000 deoarece prin OG nr.27/2006, modificată și completată prin Legea 45/2007, art.39 prevede că valoarea de referință sectorială se majorează cu 4% începând cu 1.04.2006, cu 5% începând cu 1.09.2006 și nu există prevederi privind anul 2007, ceea ce dovedește că legiuitorul nu a înțeles să aprobe astfel de majorări magistraților.
La data de 21.08.2007 a formulat cerere de intervenție în interes propriu -, solicitând, în contradictoriu cu aceleași părți, precum și cu Tribunalul Prahova, obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG nr.10/2007, în cele trei etape, precum și obligarea acelorași pârâți la plata drepturilor actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la plata efectivă, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate, cu cheltuieli de judecată de la primii patru pârâți, ce au fost indicați.
În motivarea cererii, intervenienta a arătat că și-a desfășurat activitatea ca judecător la udecătoria Ploiești de la 07.06.2004 la 01.03.2007, când a fost promovată la ribunalul Prahova, însușindu-și, în rest, motivele de fapt și de drept ale acțiunii anților.
Tot la data de 21.08.2007, anții au depus la dosar o cerere de întregire a acțiunii inițiale, prin care au arătat că înțeleg să formuleze cererea de chemare în judecată și împotriva pârâtului Tribunalul Prahova, care are calitate de ordonator terțiar de credite, completându-și acțiunea cu un capăt nou de cerere în sensul obligării pârâtului Tribunalul Prahova la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale anților.
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu din 28.08.2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis cererea de abținere a tuturor judecătorilor de la ribunalul Prahova și a asistenților judiciari și în conformitate cu art.30 alin.2 din Codul d e procedură civilă și art.33 din același cod, s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare la ribunalul Buzău, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-.
La termenul din 15.10.2007, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de - și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Tribunalului Prahova.
Pârâtul Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare cu privire la acțiunea anților și cererea de intervenție solicitând respingerea acestora întrucât salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești este reglementată prin legi speciale, iar reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000, diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare a diverselor categorii profesionale având o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1079 din 26 noiembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea completată și cererea de intervenție formulată de intervenienta -, iar pârâții indicați au fost obligați la acordarea creșterii salariale prevăzută de OG nr.10/2007 către anți și intervenientă, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
Prin aceeași sentință, pârâtul Tribunalul Prahovaa fost obligat la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale anților și intervenientei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, privind lipsa calității procesuale pasive, este întemeiată, fiind, în consecință, admisă, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale derivând dintr-un raport de muncă, raport care nu există între anți și acest minister, cu consecința inexistenței vreunei obligații de plată a acestor drepturi.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, în esență, că prin OG nr. 10/31.01.2007 s- stabilit ca în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar, precum și indemnizațiile personalului care îndeplinesc funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
S-a mai arătat că aceste majorări salariale au fost precizate prin OG nr. 27/31.01.2007 în ceea ce-i privește pe controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, precum și prin OG nr. 16/31.01.2007 în ceea ce privește personalul din administrația centrală a E și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și instituțiile culturale românești din străinătate.
De asemenea, s-a reținut că din anexa 2/2 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică reiese că printre persoanele care ocupă funcții de demnitate publică se numără și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cei ai Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții acestuia.
Așa fiind, s- concluzionat că singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite anterior sunt judecătorii din cadrul curților de apel,tribunale și judecătorii, printre aceștia numărându-se și anții din cauză, în calitate de judecători și asistenți judiciari la ribunalul Prahova.
Totodată, s-a arătat că potrivit art.1 din Legea 304/2004, puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești, iar prin modul în care s-a procedat la majorarea salariilor anumitor magistrați, s-a creat o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin aceasta aducându-se atingere principiului egalității de tratament în materie de muncă, salarizare și al egalității în fața legii.
A mai reținut prima instanță că pentru ca o faptă să fie considerată ca fiind faptă de discriminare, aceasta trebuie să întrunească, potrivit legislației privind prevenirea și combaterea discriminării, cumulativ, mai multe condiții, și-anume:fapta să constea într-o deosebire,excludere, restricție sau preferință- în speță, tratamentul diferențiat aplicat a constat în deosebirea ce s-a realizat între magistrații din cadrul sistemului judiciar definit la art.1 și 2 din Legea 304/2004; deosebirea trebuie să aibă la bază unul sau mai multe criterii de discriminare- și în cauză, criteriul ce stă la baza deosebirii este criteriul profesional, tratament diferențiat aplicabil persoanelor aflate în situații analoage sau comparabile.
Așa fiind, constatându-se că distincția făcută de legiuitor nu-și găsește nicio justificare obiectivă și rezonabilă și reținând că sunt încălcate prevederile art.16 alin.1 din Constituție și art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea 30/1994, text care interzice discriminarea, tribunalul a admis acțiunea așa cum a fost completată, precum și cererea de intervenție în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției.
În recursul său, pârâtul Tribunalul Prahova critică hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, susținând că salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal, magistrații beneficiind de o indemnizație lunară și alte sporuri prevăzute de OUG nr.27/2006.
Se mai învederează că prin acțiunea formulată, anții au solicitat să le fie plătite salarii mai mari decât cele de care beneficiază în prezent în temeiul OUG nr.27/2006, dorind să beneficieze și de majorările salariale acordate în anul 2007 altor categorii profesionale.
Or, arată recurentul, nu se poate reține existența unei situații comparabile între activitatea desfășurată de anți și alte categorii de salariați ca element indispensabil pentru stabilirea existenței unei discriminări, diferențierea realizată de legiuitor datorându-se faptului că ne aflăm în prezența unor categorii profesionale diferite cu atribuții și responsabilități diferite, diferența de tratament având o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre diversele categorii profesionale.
Mai susține recurentul că lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie a magistraților, neputându-se compara drepturile și obligațiile unor categorii socio-profesionale diferite, chiar salariații din sistemul judiciar bucurându-se de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor.
De asemenea, se arată că principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate, iar stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie discriminare, admiterea acțiunii ducând la acordarea unor drepturi ce nu sunt prevăzute de lege.
Se mai învederează că anții - și - au promovat în cursul anului 2007 la Curtea de APEL PLOIEȘTI, motiv pentru care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a tribunalului începând cu data promovării, moment de la care anții nu au mai avut raporturi de muncă cu Tribunalul Prahova, care nu mai poate achita acestor anți diferențe salariale rezultând din aplicarea prevederilor OG nr.10/2007.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii și a cererii de intervenție ca neîntemeiate și, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței și admiterea excepției calității procesuale pasive a recurentului față de anții - și -, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa criticat la rândul său sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit a fost admisă acțiunea, întrucât acordarea majorărilor salariale numai pentru anumite categorii de bugetari a fost justificată de elemente specifice activității acestora, fiind o opțiune a legiuitorului, deci o problemă de legiferare.
Mai arată recurentul că numai organul cu inițiativă legislativă are sarcina de a elabora, potrivit HG nr.83/2005, proiecte de acte normative care să reglementeze problema salarizării personalului din justiție, iar admiterea acțiunii ar avea ca urmare obligarea intimaților la plata unor drepturi care nu sunt prevăzute de lege, ceea ce constituie o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești și a principiului separației puterilor în stat.
Se mai susține că prin decizia nr.447/2005, Curtea Constituțională a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază, sarcina judecătorului rezumându-se, în consecință, la a interpreta și aplica legea în vigoare, acesta nefiind îndrituit să modifice sau să completeze un act normativ.
Totodată, se arată că nu poate fi reținută existența unei discriminări în sensul art.2 din OG nr.137/2000 întrucât nu ne aflăm în cazul unor situații identice.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susține recurentul că în mod greșit a fost admisă acțiunea și cererea de intervenție, reținându-se că majorările prevăzute de OG nr.10/2007 li s-au aplicat judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și adjuncților acestuia, în condițiile în care prin art.41 din OUG nr.27/2006 au fost abrogate în mod expres, printre altele, prevederile Legii nr.56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea nr.154/1998, precum și orice alte dispoziții contrare, iar prevederile referitoare la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții acestuia din Legea nr.154/1998 au fost abrogate încă din anul 2000, prin art.9 alin.2 din OG nr.83/2000.
Prin urmare, concluzionează recurentul, începând cu 1.04.2006, salarizarea judecătorilor din cadrul tuturor instanțelor judecătorești, a procurorilor și a personalului de specialitate juridică asimilat acestora este reglementată de același act normativ și nu există discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, așa cum greșit a reținut prima instanță, majorarea prevăzută de OG nr.10/2007 neaplicându-se judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncților acestuia.
De asemenea, se arată că în mod greșit tribunalul a obligat pârâții la plata sumelor pretins a fi datorate, actualizate cu indicele de inflație de la data plății, în condițiile în care anții au beneficiat de aceleași drepturi ca și judecătorii din cadrul tuturor instanțelor judecătorești, inclusiv ale celor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, neputându-se reține în această situație vreo culpă în sarcina Ministerului Justiției privind neacordarea dreptului în discuție.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, precum și judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea din 19.09.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea recursurilor, în temeiul disp.art.II alin.3 din OUG nr.75/2008, iar prin decizia nr.2542 din 05.03.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor la Curtea de APEL PLOIEȘTI reținând că dispozițiile art.I și II din OUG nr.75/2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații nu au formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate potrivit considerentelor ce urmează:
S-a reținut de către prima instanță, ca argument pentru admiterea acțiunii, împrejurarea că există o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, a magistraților, prin aceea că majorările salariale prevăzute de OG nr.10/2007 au fost acordate judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, celor ai Curții Constituționale, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncților acestuia.
Or, salarizarea judecătorilor, a procurorilor- inclusiv a judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și a președintelui acesteia, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncților acestuia- și a altor categorii de personal din sistemul justiției, incluzându-i și pe asistenții judiciari, se realizează în prezent conform OUG nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar dispozițiile din Legea nr.154/1998 referitoare la salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținute de prima instanță ca fiind în vigoare, au fost abrogate expres prin art.41 din OUG nr.27/2006.De asemenea, prevederile referitoare la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții acestuia, cuprinse la nr.crt.11-13 din anexa II/2 la Legea nr.154/1998, au fost abrogate prin art.9 alin.2 din OG nr.83/2000, iar prin art.41 din OUG nr.27/2006 s-au abrogat și orice alte dispoziții contrare.
În ceea ce privește pe judecătorii Curții Constituționale, această instituție nu face parte din autoritatea judecătorească, astfel încât nu se poate reține existența unei discriminări, câtă vreme nu se poate vorbi de situații comparabile.
Nu poate fi reținută nici existența unei discriminări a judecătorilor și asistenților judiciari în raport cu alte categorii de salariați din sistemul bugetar. Astfel, anții și intervenienta au solicitat, practic, achitarea unor diferențe salariale, actualizate, rezultând din aplicarea unor creșteri salariale prevăzute de OG nr.10/2007 pentru alte subiecte de drept, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora.
Prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus-menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din OG nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin deciziile nr.818/3.07.2008, nr.820/3.07.2008 și nr.821/3.07.2008, decizii care sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere obiectul acțiunii anților, astfel cum a fost completată, precum și al cererii de intervenție în interes propriu, motivarea în fapt și temeiul de drept invocate de aceștia în susținerea acțiunii și a cererii de intervenție, rezultă că în mod greșit s-a concluzionat că acțiunea completată, ca și cererea de intervenție, sub toate capetele de cerere, sunt întemeiate, fiind în consecință admise în sensul celor dispuse prin sentința atacată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin motivele ce recurs de recurentul Tribunalul Prahova, în ceea ce îi privește pe anții - și, deși s-a susținut că în cursul anului 2007 aceștia au promovat la Curtea de APEL PLOIEȘTI, nu s-a depus nicio dovadă la dosar privind data de la care a avut loc promovarea acestora, astfel încât excepția respectivă, invocată ca motiv de recurs, nu poate fi primită.
Pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea completată a anților și cererea de intervenție formulată de -, în interes propriu, ca neîntemeiate, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P șiTribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1079 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-anți,, a, a, -, a, R -, R, -,toți prin reprezentant, cu domiciliul ales la ribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, intimata-intervenientă, având același reprezentant, cu domiciliul ales la ribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâțiMinisterul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,- și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,sector 1 și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea completată și cererea de intervenție formulată de -, în interes propriu, ca neîntemeiate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Popescu Vera Andrea, Pigui Cristina Cristina
- - - - - - - -
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. //
9 ex/21.08.2009
nr- Tribunalul Buzău
a,
Președinte:Popescu Vera AndreaJudecători:Popescu Vera Andrea, Pigui Cristina Cristina
