Drepturi salariale (banesti). Decizia 167/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 167/R-CM
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN DGFP, împotriva sentinței civile nr.762/CM din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP A, în baza delegației nr.8895/2008, lipsind recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, intimații-reclamanți și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și de pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP A sunt tardiv introduse la instanță.
Curtea pune în discuție excepția de tardivitate a introducerii la instanță a recursurilor declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și de pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP
Reprezentantul pârâtului-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP A, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția de tardivitate a introducerii recursului la instanță.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.09.2007, reclamanții, G, G, A, A, G, G, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, în calitate de chemat în garanție,solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază, pe perioada 01.10.2004 și până la data pronunțării sentinței, actualizat cu indicele de inflație până la data executării sentinței, proporțional cu timpul efectiv lucrat de fiecare salariat, acordarea premiului de 2 %, suspendat prin OUG 63/2005 pentru perioada 01.07.2005 - 31.12.2005, actualizat cu indicele de inflație până la data executării sentinței, precum și acordarea premiului de 2% lunar pentru perioada 01.10.2004 și până la data pronunțării sentinței, de asemenea actualizat cu indicele de inflație, până la data executării sentinței, proporțional cu timpul efectiv lucrat de fiecare salariat.
S-a mai solicitat obligarea chematului în garanție la asigurarea fondurilor necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a mai susținut că, ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul judiciar, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
S-a mai arătat că, in temeiul art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezida din condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică și care nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat.
La data de 13.11.2007 Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că este coordonator principal de credite așa cum este și Procurorul General al României și nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
A mai susținut că potrivit legii 500/2002 creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
A mai invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, cu motivarea că între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există nici o obligație de garanție iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu ar fi acordat reclamanților drepturilor salariale cuvenite, în situația în care aceste drepturi s-ar fi cuvenit, nu conferă reclamanților nici o garanție legală din partea sa pentru eventualele sume ce ar fi trebuit să le plătească într-un raport de muncă izvorât din contractul individual de muncă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a mai susținut că cererea reclamanților este lipsită de interes, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.60 cod pr.civilă.
Pe fondul cauzei solicitat respingerea acțiunii.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
A invocat în temeiul art.137 și art.158 cod pr.civilă, excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit art.36 alin.2 din OUG 27/2006, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor, procurorilor și asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
Pe fond, în întâmpinare, se arată că textul de lege invocat de reclamanți a fost în vigoare de la data de 24.06.1996 până la 01.11.2000 când a intrat în vigoare OG 83/2000 care a abrogat în mod expres acest text de lege, prin art.1 pct.42.
De asemenea, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus la dosarul cauzei și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună obligarea acestuia să aloce sumele necesare.
Față de capătul de cerere privind acordarea premiului lunar de 2 % care a fost suspendat prin OUG 63/2005 pentru perioada 01.07.2005 - 31.12.2005, se solicită de același pârât respingerea, ca neîntemeiat.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.762/CM din 16.11.2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropshică în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.10.2004 și până la pronunțarea prezentei hotărâri, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale menționate anterior.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 deși așa cum rezulta din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzuta decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisa in temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare.
Art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Întrucât abrogarea motivată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, s- apreciat ca întemeiat capătul de cerere având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar, începând cu 01.10. 2004 și până la pronunțarea prezentei sentințe.
Art. 62 alin.3 din Legea nr. 24/2000 prevede că abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților si personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților si personalului auxiliar au fost majorate astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
În ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul reține că potrivit art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară. In lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Procurorul General al României se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP
Se arată în recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită legii, întrucât:
1. Hotărârea a fost dată cui încălcarea competenței altei instanțe. Nu s-a avut în vedere că potrivit art.36 al.2 din OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea 45/2007, competența soluționării cererilor acestora revine Curții de Apel București.
Cum acordarea sau nu a unui spor ce se aplică la indemnizația de bază este un drept de natură salarială și poate fi contestată în temeiul Legii 45/2007, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București;
2. Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești dispunând în mod nelegal obligarea recurentului la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 1.10.2004 - 16.11.2007, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
În mod greșit s-a reținut că abrogarea dreptului prev. de art.42 din OG.83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece acest act normativ are o forță juridică inferioară Legii 50/1996, fără a se avea în vedere că atât Constituția României, cât și Legea nr.24/2000 republicată nu prevăd o asemenea condiție la abrogare și nici nu lipsește de efecte juridice abrogarea unei norme superioare printr-o normă inferioară.
Prin emiterea OG nr.83/2000 legiuitorul a urmărit punerea în concordanță a unor acte normative privitoare la categoriile magistraților.
3. Pe fondul cauzei, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită legii, fără a se avea în vedere că, prin art.1 pct.42 fin OG.83/2000 fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea. Acest text de lege a fost abrogat în mod expres în anul 2000, înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002 și are un caracter definitiv.
4. Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală, pentru respectiva cheltuială.
Nu s-a avut în vedere că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se face potrivit legii finanțelor publice numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Față de cele arătate se solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor se critică sentința ca nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu s-a avut în vedere că, pe de o parte chemarea în garanție este o acțiune incidentă pe care poate introduce reclamantul sau pârâtul, în procesul civil, împotriva unei alte persoane, pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, temeiul acestei cereri fiind obligația chematului în garanție în baza legii, a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Pe de altă parte, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților avea numai MINISTERUL PUBLIC, iar raporturile de muncă există între reclamanți și pârâți, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Recursurile declarate sunt tardiv introduse.
Așa cum rezultă din procesul verbal de predare și dovezile de comunicare depuse la dosar filele 399 - 400, sentința civilă nr.762/CM din 16.11.2007, atacată, fost comunicată celor doi recurenți la data de 21.12.2007.
Împotriva acestei sentințe pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Baf ormulat recurs, care a fost depus la poștă în B la data de 4.01.2008, conform ștampilei existente pe plicul de la fila 522 din dosar.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, declarat recurs împotriva sentinței, pe care l-a înregistrat la registratura sa la nr.2555 din 17.01.2008 și l-a depus la tribunal la aceeași dată.
Potrivit art.80 din Legea 168 din 12.11.1999 pentru soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs împotriva sentințelor pronunțate în această materie, este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, hotărârea instanței de fond fost comunicată recurenților la data de 21.12.2007, recursul urmând fi formulat în 10 zile, și cum recurenții au depus recursurile la data de 4 ianuarie și respectiv 17 ianuarie 2008, termenul de 10 zile a fost depășit.
Potrivit art.306 al.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prev. de alin.2, existența unor motive de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanță.
Cum în speță nu se constată motive de ordine publică ce ar duce la soluționarea recursurilor, în baza textului de lege sus arătat, acestea apar ca tardiv formulate și urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I
Respinge ca tardiv formulate recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN DGFP, împotriva sentinței civile nr.762/CM din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/27.02.2008
Jud. fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu
