Drepturi salariale (banesti). Decizia 346/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 346/R-CM
Ședința publică din 22 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, G, A, și de pârâtul MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.868/CM din 12 decembrie 2007, precum și recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DGFP, împotriva sentințelor civile nr.868/CM din 12 decembrie 2007 și nr.95/CM din 6 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-reclamanți, G, -, A, G, recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de A și intimații-pârâți Guvernul României, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2007, reclamanții, G, -, A, și G, au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterii salariale prevăzute de nr.OG10/2007 de 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că prin acte normative succesive, respectiv OG nr.6, nr.8, nr.10 și nr.11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
În acest fel, s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat chiar prin acordarea creșterilor salariale în cauză și celor două categorii care au fost exceptate.
Mai mult, prin sentința civilă nr.551/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, le-a fost admisă cererea privind creșterile salariale cu 5%, respectiv cu 2%.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întemeiată pe faptul că această instituție răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, dar și pe faptul că MINISTERUL PUBLIC este ordonator principal de credite, cum este și Ministerul Economiei și Finanțelor. A arătat că este inadmisibilă chemarea sa în garanție.
Pârâtul Guvernul României a invocat prin întâmpinarea formulată excepția necompetenței materiale a instanței în raport de dispozițiile Legii nr.554/2004 și de cele ale art.126 pct.6 din Constituția României. Competența soluționării cauzei aparține instanței de contencios administrativ.
Totodată, a fost invocată excepția lipsei capacității juridice civile, argumentată prin faptul că acest pârât nu are personalitate juridică, putând sta în judecată numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă legalitatea actelor administrative adoptate în exercitarea atribuțiilor și competențelor legale.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că reclamanților nu le-a fost creat nici un prejudiciu și nici nu au fost puși într-o situație discriminatorie față de categoriile invocate prin cererea de chemare în judecată.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, competența urmând a se stabili în conformitate cu dispozițiile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 potrivit dreptului comun.
A susținut că acțiunea este inadmisibilă de vreme ce reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică la care ordonanțele de creșteri salariale fac trimitere.
Afirmația reclamanților în ceea ce privește tratamentul discriminatoriu este, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din nr.OG137/2000.
Prin sentința civilă nr.868/CM/12.12.2007 Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând creșterea salarială a indemnizației de încadrare brută lunară cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 față de nivelul indemnizației din luna septembrie 2007.
Totodată, a obligat pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților menționați anterior fondurile bănești necesare achitării sumelor de mai sus.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Guvernul României, s-a reținut că reclamanții nu au contestat modul de stabilire a creșterilor salariale în cauză, ci au solicitat acordarea acestor drepturi bănești, acțiunea lor întemeindu-se pe dispozițiile art.1 alin.2 și art.281 Codul muncii, situație care atrage competența materială a tribunalului.
Pentru aceleași considerente, dar având în vedere și existența raportului juridic de muncă atipic al reclamanților, instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă și art.291, 295 Codul muncii.
Cu privire la excepția lipsei capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României, tribunalul a apreciat-o ca întemeiată reținând natura colegială a acestuia, dar și faptul că această instituție poate fi chemată în judecată numai în limitele strict determinate de prevederile Constituției României pentru contestarea legalității actelor administrative emise în exercitarea competențelor și atribuțiilor determinate de lege.
Ca neîntemeiată a fost privită și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. S-a arătat în considerentele hotărârii că potrivit art.10 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare.
Așa fiind, instanța a constatat că această instituție are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește alocarea fondurilor necesare acoperirii sumelor pretinse de reclamanți.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut că art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică, în trei etape.
Conform art.1, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Prin sentința civilă nr.551/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, le-a fost admisă reclamanților cererea privind creșterile salariale cu 5%, respectiv cu 2%.
Creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Din examinarea nr.OG10/2007, precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b și c din nr.OG10/2007.
Instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
S-a considerat prin urmare a fi aplicabile prevederile art.4 și art.16 din Constituția României, ale art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care consacră egalitatea în drepturi a persoanelor prin excluderea privilegiilor și a discriminării, precum și ale dispozițiilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic discriminarea. Nu în ultimul rând s-a reținut incidența disp. art. 5 din Codul muncii și ale art. 2 din nr.OG 137/2000.
Actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești operează în baza art.161 pct.4 Codul muncii.
Dispozitivul hotărârii a fost completat prin sentința civilă nr.95/CM/06.02.2008, în sensul că au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească drepturile bănești cuvenite reclamanților, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A reținut pentru aceasta că prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr-, reclamanții au solicitat ca sumele ce urmează a le fi acordate cu titlu de drepturi salariale să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Analizând cuprinsul dispozitivului sentinței, tribunalul a constatat că a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 2811alin. 1 pr.civ.
În ceea ce privește cererea de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor bănești solicitate, tribunalul a privit-o ca întemeiată, din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii. S-a considerat că principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva sentinței civile nr.868/12.12.2007 au formulat recurs, în termen legal, reclamanții și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Reclamanții critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că deși s-a reținut în considerentele hotărârii incidența prevederilor art.161 pct.4 Codul muncii cu privire la actualizarea drepturilor bănești cuvenite, în dispozitivul hotărârii instanța a omis să se pronunțe și cu privire la acest capăt de cerere.
În drept, recursul reclamanților este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041coroborate cu art.312 Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs invocat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este acela potrivit căruia hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Acțiunile întemeiate pe dispozițiile nr.OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare se adresează potrivit art.27 alin.1 instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Pitești.
Pe de altă parte, se arată, hotărârea cuprinde motive contradictorii atunci când se consideră că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă pentru care competența materială de soluționare aparține tribunalului, apoi soluția pe fond este motivată pe dispozițiile nr.OG137/2000, care, așa cum s-a arătat mai sus, atrag competența altei instanțe.
Recurentul apreciază că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece prin acordarea despăgubirilor bănești reprezentând indexările salariale pentru anul 2007 a schimbat sistemul de salarizare a magistraților stabilit prin lege specială - nr.OG27/2006 aprobată prin Legea 45/2007.
Un alt motiv de recurs constă în aceea că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Intimații-reclamanți au solicitat creșterile salariale prevăzute în art.1 din nr.OG6/2007, în condițiile în care nu fac parte din corpul funcționarilor publici și nici nu sunt numiți în temeiul Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
În cauză nu se pune problema discriminării pe criteriile reglementate de art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, modificată și completată sau de art.154 alin.3 Codul muncii.
de salarizarea personalului contractual sau a funcționarilor publici, pentru magistrați sunt prevăzuți alți coeficienți de multiplicare și valoare de referință sectorială.
De altfel, potrivit nr.OUG27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, valoarea de referință sectorială avută în vedere pentru salarizarea magistraților este indexată periodic, iar prin stabilirea unei indemnizații majorate s-a urmărit adaptarea sistemului de retribuire a judecătorilor și procurorilor la noua structură a carierei acestora și la noul sistem de administrare a justiției.
În fine, se arată, instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În acest sens, se face trimitere la dispozițiile art.14 alin.(2) și ale art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3, 4, 7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat, la rândul său, în termen legal, recurs împotriva ambelor sentințe pronunțate în cauză.
Apreciind că acestea au fost pronunțate cu aplicarea greșită a legii, recurentul arată că este eronată opinia reclamanților referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție căci se confundă ministerul cu statul sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea nr.500/2002 - art.19-35.
Raporturile de muncă există între reclamanți și ceilalți pârâți, iar ministrul economiei și finanțelor nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Cererea de chemare în garanție formulată de reclamanți este inadmisibilă față de cele arătate și de faptul că între acest minister și reclamanți nu există nicio obligație de garanție. Simplul fapt că ordonatorul principal de credite, Procurorul General al României, nu ar fi acordat reclamanților drepturile salariale cuvenite nu conferă nici Ministerului Public, nici reclamanților vreo garanție pentru sumele care ar trebui plătite în baza unui contract individual de muncă.
Cererea este și lipsită de interes întrucât nu ar opera dispozițiile art.60 Cod procedură civilă pentru cazul în care reclamanții ar cădea în pretenții.
Un ultim motiv de recurs este acela potrivit căruia obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Public prin lege este inadmisibilă.
Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat este o problemă de legiferare.
Procedând contrar celor arătate, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești adăugând la lege.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința civilă nr.868/CM/12.12.2007 prin prisma criticii formulate de reclamanți, Curtea constată că omisiunea pronunțării asupra unui capăt de cerere având ca obiect actualizarea drepturilor bănești cu indicele de inflație a fost îndreptată prin sentința civilă nr.95/CM/06.02.2008 a Tribunalului Argeș, astfel că recursul a rămas fără obiect, urmând a fi respins în baza art.109 și urm. coroborate cu art.316 Cod procedură civilă.
Recursurile formulate de celelalte părți nu sunt fondate.
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice, este că salariile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege, a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Este însă atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la pronunțarea deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.1 din nr.OUG177/2002, art.28 alin.4 din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind acte de corupție, s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin normele internaționale.
Aceasta înseamnă că în soluționarea cauzei nu au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești.
Pentru aceleași considerente se va reține că instanța competentă, potrivit dreptului comun, să soluționeze un conflict de drepturi decurgând din executarea raporturilor de muncă este cea prevăzută de dispozițiile art.2 alin.1 lit.c) Cod procedură civilă, respectiv tribunalul.
La această instanță se referă dispozițiile art.27 alin.(1) din nr.OG137/2000, cu modificările ulterioare, atunci când trimit la dreptul comun.
Prin urmare, normele imperative care reglementează competența materială a instanțelor nu au fost încălcate prin hotărârea atacată.
De aceea, nu se poate reține motivul potrivit căruia motivarea soluției date cu privire la excepția de necompetență materială a instanței este contradictorie.
Pe fond, tribunalul a considerat incidente în cauză dispozițiile nr.OUG10/2007, respectiv ale art.1 prin care se stabilesc majorări în 3 etape ale salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG29/2000, ale indemnizațiilor personalului care ocupă funcții de demnitate publică și ale celor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică.
Scopul acordării acestor majorări prin lege este acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată.
În analiza situației de comparabilitate, trebuie pornit de la trăsătura caracteristică și comună reclamanților și categoriilor de personal nominalizate în ordonanța de guvern. Astfel, caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile, respectiv indemnizațiile, se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Răspunderea pentru exercitarea funcției, complexitatea situațiilor, interdicțiile specifice, se reflectă în stabilirea indemnizațiilor magistraților în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pentru care sunt specifici coeficienții de multiplicare.
Aceasta nu are legătură cu stabilirea salariilor sau a indemnizațiilor în funcție de creșterea inflației.
Iar pretinsele majorări acordate magistraților potrivit art.38 din nr.OUG27/2006 nu au vizat decât anul 2006. Aceasta deoarece prognoza nu poate acoperi o perioadă îndelungată.
Pe de altă parte, raportându-ne la personalul care ocupă funcții de demnitate publică sau funcții asimilate și pentru care, de asemenea drepturile bănești se stabilesc în funcție de complexitatea atribuțiilor, interdicțiile specifice și sunt necontestat mai mari decât ale altor categorii de personal, majorările au fost acordate atât în anul 2006, cât și în anul 2007.
Creșterea costului alimentelor, al obiectelor de primă necesitate, determină scăderea salariului real pentru toate categoriile profesionale, iar acoperirea acesteia numai pentru anumite categorii de personal nu se poate justifica prin stabilirea unor salarii sau indemnizații de încadrare diferite după funcții, atribuții, interdicții, etc.
Nu este vorba numai despre capacitatea de a suporta creșterea inflației, ci despre necesitatea de a se menține în timp același raport între salariul nominal și cel real.
Or, menținerea acestui raport nu poate opera numai pentru anumite categorii de personal, fără altă justificare decât principiul diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită, care de altfel este un contraargument.
De fapt, aplicând diferit dreptul la indexare se ajunge la încălcarea principiului diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită.
Prin urmare, trebuie reținut că tratamentul aplicat de instituțiile având atribuții în salarizarea reclamantelor este discriminatoriu în sensul art.2 din nr.OG137/2000 și art.5 din Codul muncii, precum și în sensul art.16 din Constituția României revizuită.
Pentru considerentele arătate referitoare la rolul indexării, se va reține că stabilirea despăgubirilor constând în actualizarea cu indicele de inflație reprezintă o corectă aplicare a prevederilor art.161 pct.4 Codul muncii.
Soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor constituie o aplicare corectă a dispozițiilor legale și pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal - bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, așa cum sunt examinate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, fără a fi vorba despre o veritabilă obligație de garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Cum instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei atribuțiile conferite de lege acestui minister cu privire la execuția bugetară rezultă că prin obligarea la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite reclamanților nu au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești.
Întrucât cu privire la cele două sentințe atacate nu se regăsesc condițiile de nelegalitate și netemeinicie reglementate de dispozițiile art.304 pct.3, 4, 7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă recursurile pârâților vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca rămas fără obiect recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, A, G, împotriva sentinței civile nr.868/CM din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.868/CM din 12 decembrie 2007 și de recurentul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentințelor civile nr.868/CM din 12 decembrie 2007 și nr.95/CM din 6 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.05.2008
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
