Drepturi salariale (banesti). Decizia 612/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 612/2009
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - judecător
- - judecător
-grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanții, -, și împotriva sentinței civile nr.1207/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar adeverința emisă de Curtea de APEL ALBA IULIA pentru reclamanții, și.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr - reclamanții, -, și, au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de cel puțin 15% și maxim 30% începând cu data de 10.06.2002 și în continuare, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație; s-a mai solicitat și acordarea dobânzilor legale, precum și obligarea la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
În motivare s-a arătat că prin discriminarea făcută, reclamanții au fost prejudiciați cu sumele solicitate.
S-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 care prevede acordarea sporului pentru anumite categorii de salariați.
S-au mai invocat și prevederile art.15 al.1 din OG 6/2007 prin care s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv cei din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Se ajunge la concluzia că în mod paradoxal magistrații care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale nu beneficiază de spor de confidențialitate, în timp ce persoanele care execută dispozițiile respective, beneficiază.
În drept s-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 Legea nr.182/2002, Hotărârea nr.585/2002, art.13 din OG 57/2000, art.3 din OG 19/2006, art.15 din OG 64/2006, art.13 din OG 10/2007, art.5 din OG 6/2007, art.13 din OUG 123/2003 și Legea nr.303/2004.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA invocă lipsa calității sale procesuale pasive pe considerentul că nu are nici calitatea de angajator și nici de stabilire a indemnizațiilor judecătorilor și deci solicită respingerea acțiunii.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondate, afirmând că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
S-a mai susținut că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul ordonanței nr.137/2000; astfel, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.
Examinând toate dispozițiile legale este evident că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare a cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține situația comparabilă - element necesar pentru putea vorbi de discriminare.
În unele situații acordarea sporului este condiționată de existența unor alocații bugetare; de asemenea, conținutul concret al diferitelor atribuții de serviciu precum și diversele sisteme de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
S-a concluzionat că situațiile diferite în care se află diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
S-a adus ca exemplu în sprijinul celor afirmate și Hotărârea nr.232/2007 a CNCD care a concluzionat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din OG nr.137/2000.
S-a invocat și prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 10.06.2002-04.10.2004.
S-a depus întâmpinare și de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând-o prin aceea că între Ministerul Justiției și acest pârât nu există raporturi obligaționale de garanție sau despăgubiri.
Așadar, în mod greșit își întemeiază reclamanții acțiunea pe prevederile legii nr.50/1996 cât timp prin art.30 lit.a din OG nr.8/2007 este prevăzută în mod expres abrogarea respectivei legi.
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și asupra excepției prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 10.06.2002-04.10.2004 invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor conform art.137 pr.civilă, acțiunea fiind respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției prin întâmpinare, s-a reținut că aceasta este întemeiată, deoarece conform art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar în baza dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
După cum reiese din rezoluția de primire, acțiunea a fost înregistrată la data de 04.10.2007, ceea ce atrage concluzia că a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, privind pretențiile pentru perioada 10.06.2002-04.10.2004.
Ca urmare instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, constatând ca prescrisă cererea privind pretențiile pentru perioada mai sus menționată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de APEL ALBA IULIA, instanța a respins- având în vedere că aceasta are calitatea de ordonator de credite secundar și atribuții privind salarizarea reclamanților.
Prin sentința civilă nr.1207/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 10.06.2002-04.10.2004, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, și împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și împotriva pârâților Ministerului Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanții nu au calitate de cadre militare în activitate, nici de militari angajați pe bază de contract, nefiind angajați ai instituțiilor publice de apărare națională de ordine publică și siguranță, pentru a le fi aplicabile prevederile nr.OG19/2006 și cele ale Legii nr.444/2006.
Atribuțiile lor sunt diferite de cele ale categoriilor profesionale menționate, astfel că între acestea nu există o situație comparabilă pentru a se putea constata o eventuală discriminare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii în integralitate a acțiunii sau casarea cu trimitere spre rejudecare.
În expunerea de motive arată că Hotărârea 232/2007 pe care instanța își bazează hotărârea nu le-a fost comunicată și mai mult n-ar avea incidență în cauză întrucât reclamanții nu au fost părți în cauză adresată CNCD, nu au inițiat-o, nu este publicată și nu îi cunosc conținutul.
Consideră că sporul în discuție li se cuvine în calitate de salariat fiind un drept prevăzut de OG nr.19/2006, OUG nr.123/2003, OG nr.64/2006, OG nr.10/2007, OG nr.6/2007, Legea nr.656/2002, OG nr.137/2000, atât pentru funcționari publici,cât și pentru personalul contractual.
Mai susțin că au solicitat citarea în cauză a CNCD, cerere ignorată de instanță, astfel că hotărârea pronunțată cu lipsă de procedură este nulă.
Invocă totodată discriminarea raportat la Decizia ICCJ XXXVI/2007, art.16 din Constituție, art.6 și 14 din CEDO, criticând în continuare hotărârea atacată pentru aplicarea greșită a legii, nepronunțarea de către instanță pe considerentele discriminatorii și neluarea în considerare a prevederilor legale invocate și a atribuțiilor de serviciu ale reclamanților în calitate de JUDECĂTORI: Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
Susțin apoi că certificatele sau autorizațiile ORNISS se cer numai pentru informațiile naționale clasificate, cu caracter de securitate națională, informații și pentru securitatea industrială, în timp ce sporul de confidențialitate se acordă unei palete mai largi de salariați care include toți salariați bugetari.
Prin întâmpinare (22-23), pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Ministerul Justiției și Libertăților a formulat, de asemenea, întâmpinare (24-26) solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate.
Cauza a fost scoasă de pe rolul acestei instanțe prin încheierea din 21.02.2008 și trimisă la pentru soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii Curții de APEL ALBA IULIA.
Prin încheierea nr.6114/2008, a respins cererile de abținere, iar dosarul a fost retrimis instanței investite inițial cu judecarea recursului.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În baza art.137 (1) Cod pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Din această perspectivă, este a se reține că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA urmează a fi respinsă, întrucât această instituție, în calitate de ordonator secundar de credite, are atribuții în ceea ce privește calculul și plata indemnizației reclamanților, cât și în ceea ce privește calitatea sa de operator în carnetele de muncă ale acestora.
Pe fond, se va avea în vedere că reclamanții au calitatea de judecători sau foști judecători în cadrul Curții de APEL ALBA IULIA, astfel cum rezultă din adeverințele nr.544/7/A/2007 și nr.3499/7/A/2009 emise de Curtea de APEL ALBA IULIA.
În această calitate au solicitat acordarea sporului de confidențialitate de 15% în baza Legii nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG19/2006.
Față de obiectul cauzei, Curtea va reține că prin decizia nr.46 pronunțată de - Secțiile Unite, în dosar nr.27/2008, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art.329 Cod pr.civilă:
"Procurorul general al Parchetului de pe lângă, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Deciziile prin care se soluționează sesizările se pronunță de Secțiile Unite ale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe."
Având în vedere aceste din urmă dispoziții legale enunțate și raportat la faptul că printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii, problematica sporului de confidențialitate în privința magistraților și a personalului auxiliar de specialitate a fost tranșată în sens pozitiv, Curtea, raportat la dispozițiile art.312 Cod pr.civilă va admite recursul de față, va modifica în parte sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților și va obliga pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară începând cu 04.10.2004 la zi sau până la încetarea raporturilor de muncă după caz, și în continuare, actualizat la data plății efective.
În baza art.3 din decretul nr.92/1976, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA va fi obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Față de aceste considerente, motivele de casare invocate de recurenți cu privire la necomunicarea și inaplicabilitatea Hotărârii 232/2007 a CNCD cât și cele privind neexaminarea tuturor temeiurilor juridice invocate în susținerea acțiunii, apar ca lipsite de interes.
Excepția nulității hotărârii, ca motiv de casare a acesteia, datorită omisiunii citării în cauză a CNCD este de asemenea nefondată, întrucât acest organism nu are calitatea de pârât în cauză nici ca efect al cererii de chemare în judecată, reclamanții neînțelegând să se judece în contradictoriu cu acesta, solicitând doar citarea sa, și nici din punctul de vedere al unei eventuale calități procesuale pasive, raportat la dispozițiile art.27(3) din nr.OG137/2000.
De altfel, pentru citarea obligatorie a CNCD în cauză era necesară existența unei cereri exprese din partea reclamanților, formulată în termenii art.27(1) din nr.OG137/2000 prin care să se fi solicitat acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun pentru ca necitarea CNCD să poată avea consecințe juridice în prezenta cauză, ceea ce nu este cazul, reclamanții solicitând prin petitul acțiunii introductive de instanță doar acordarea sporului de confidențialitate.
Pentru aceste motive.
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, -, și împotriva sentinței civile 1207/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
Modifică în parte sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților B și Curtea de APEL ALBA IULIA și în consecință:
Obligă pârâții să plătească reclamanților, -, și sporul de confidențialitate în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 4.10.2004 la zi și în continuare, iar pentru reclamanții și pentru intervalul 4.10.2004-6.04.2009, iar pentru reclamanta pentru intervalul 4.10.2004-10.02.2009, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan - - - | JUDECĂTOR 3: Victor - |
Grefier, |
Red. NV.
Dact. SM.ex.2/29.06.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
