Drepturi salariale (banesti). Decizia 634/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 634/
Ședința publică din 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenții, -, împotriva deciziei civile nr.255/M/2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa revizuenților, -, - -, a intimaților, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar, prin serviciul registratură s-a depus o cerere de către intimatul Ministerul Justiției, prin care solicită comunicarea deciziei atacate în vederea pregătirii apărării, decizie ce a fost comunicată prin fax la data de 19.05.2008.
De asemenea, se mai învederează că la dosar s-a mai depus întâmpinare de către intimatul MEF prin DGFP.
Întrucât prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul MEF prin DGFP nu sunt invocate chestiuni de ordine publică, instanța consideră că nu se impune comunicarea.
Se constată că prin actele depuse la dosar, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de cererea de revizuire declarată în prezenta cauză, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin decizia civilă nr.255/M/2008 a Curții de Apel Brașovs -a dispus următoarele:
A respins ca tardiv recursul formulat de reclamanții, -, -, --, și împotriva sentinței civile nr. 898/2007 a Tribunalului Brașov.
A admis în parte recursurile formulate de recurenții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte în sensul că:
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2002-1.02.2004 și a respins pretențiile reclamanților pentru această perioadă:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de vechime pe perioada 1.02.2004-11.05.2007 astfel:
- - suma de 32.774 lei
- - suma de 3.797 lei
- - - suma de 22.083 lei
- - suma de 38.436 lei
- - suma de 25.315 lei
- - suma de 18.569 lei
- - - suma de 16.907 lei
- - suma de 13.148 lei
- - suma de 10.918 lei
- - suma de 909 lei
sume ce sunt actualizate în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale până la data de 11.03.2007 și care urmează a fi actualizate în continuare până la data plății efective.
A menținut restul dispozițiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut următoarele:
Hotărârea atacată a fost comunicată către reclamanți la data de 26.10.2007, iar recursul acestora a fost înregistrat la Tribunalul Brașov la data de 8.11.2007 peste termenul legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii, termen special prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Față de acestea, recursul reclamanților a fost respins ca tardiv.
Prin motivele de recurs formulate de pârâți se invocă prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2002 - 1.01.2004, conform art. 3 din D 167/1958.
Prin motivele de recurs formulate pe fondul cauzei, recurenții au invocat, în esență, aceleași apărări formulate în fața instanței de fond, respectiv faptul că magistrații beneficiază de o lege specială privind salarizarea acestora, în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, de funcția deținută și de vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare.
Indemnizația stabilită prin lege este unica formă de remunerare lunară a activității magistraților, iar în lipsa unor dispoziții legale exprese care să reglementeze sporul de vechime în muncă nu în magistratură, acordarea acestuia constituie o adăugare la lege.
Examinând sentința atacată, curtea s-a pronunțat cu precădere asupra excepțiilor invocate.
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției, curtea a reținut că potrivit art. 166 și art. 283 Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge "de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin D - privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art. 295 Codul muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale echivalente cu sporul de vechime în muncă începe să curgă de la data la acre acest drept pretins nu a mai fost recunoscut și nu a mai fost acordat de către angajator, reclamanții nedovedind nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției. În cazul de față, momentul din care reclamanții au cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul invocat coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 care a înlăturat sporul de vechime în muncă pentru magistrați. Reclamanții nu pot pretinde că au fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul muncii, este necesară "o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă a unei astfel de recunoașteri care să fi avut loc pe perioada derulării cursului prescripției.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 1.02.2007 astfel încât pretențiile cuprinse între 1.01.2002-1.02.2004 au fost respinse ca prescrise.
Referitor la argumentul reținut de instanța de fond potrivit căruia pretențiile reclamanților din perioada pentru care s-a invocat excepția prescripției constituie bunuri în sensul art.1 din Protocolul 1 al CEDO, curtea a reținut că această teză are la bază o înțelegere greșită a dispozițiilor legale internaționale invocate și a practicii CEDO în materie.
Astfel, art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO garantează dreptul de proprietate al oricărei persoane asupra bunurilor sale însă nu are rolul de a suplini și nici de a înlătura dispozițiile din legislația internă care reglementează termenele de prescripție extinctivă, respectiv normele de drept comun care instituie termenele în care titularii unui drept pot obține obligarea subiectului pasiv la recunoașterea ori executarea obligației corelative.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate pe fondul cauzei pentru perioada neprescrisă, curtea a reținut că problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată prin decizia nr. 36/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, iar potrivit art. 329 al. 3 teza ultimă Cod procedură civilă, aceste dezlegări sunt obligatorii pentru instanțe.
Împotriva hotărârii pronunțate în recurs reclamanții au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.332 pct.2 Cod procedură civilă arătându-se că instanța a omis să se pronunțe asupra apărării prin care s-a solicitat a se constat întreruperea cursului prescripției dreptului la acțiune printr-o cerere formulată în mod expres în cadrul dosarului Tribunalului Brașov, cerere ce a fost însoțită și de dovada întreruperii cursului prescripției - poziție exprimată de fostul ministru al justiției, d-na în luna ianuarie 2005.
De asemenea, faptul că drepturile bănești au fost achitate de bună voie are semnificația unei recunoașteri depline a pretențiilor reclamanților pentru întreaga perioadă 1.01.2002 - 11.03.2007.
Totodată, se mai arată că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de obiect a recursurilor formulate de către Ministerul Justiției și Curtea de Apel Brașov în legătură cu prescripția.
Cererea de revizuire este nefondată.
Instanța de recurs s-a pronunțat asupra apărării reclamanților cu privire la întreruperea cursului prescripției bazată pe dispozițiile art.166 alin.2 Codul muncii arătându-se că recunoașterea debitului trebuie să fi avut loc din partea debitorului "pe perioada derulării cursului prescripției" (paragraful 6 pag.7 din hotărârea atacată). Prin urmare, poziția ministrului justiției din luna ianuarie 2005 nu are nici o relevanță întrucât nu provine de la debitor și a avut loc ulterior împlinirii cursului prescripției.
În ceea ce privește plata drepturilor acordate prin sentința instanței de fond curtea reține că acest aspect constituie o executare a unei hotărâri definitive și executorii cum este cea referitoare la plata unor drepturi salariale. Faptul că pârâții au formulat recurs nu înseamnă că aceștia nu au obligația de a executa hotărârea instanței de fond iar, concluzia reclamanților că recursurile pârâților sunt lipsite de obiect constituie o concluzie lipsită de temei legal.
Aceste aspecte invocate de către reclamanți nu constituie o excepție procedurală în sensul excepțiilor reglementate de legiuitor, iar eventuala "recunoaștere" din partea pârâților a fost analizată odată cu apărarea referitoare la întreruperea cursului prescripției, întrerupere care, după cum s-a arătat, trebuie să fi avut loc în timpul derulării cursului prescripției. Obiectul unei cereri de recurs îl constituie hotărârea atacată iar executarea acestei hotărâri constituie un drept provizoriu al creditorului care nu anulează dreptul debitorului de a uza de calea de atac recunoscută de lege.
Față de aceste considerente, văzând că în speță nu sunt întrunite condițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, curtea va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții, --, - împotriva deciziei civile 255/2008 a Curții de Apel Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: CȘ/2.06.2008
Dact: MD/2.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond:/
Jud.recurs: -//-
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
