Eroare judiciara. Speta. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 182/A/2008
Ședința publică din 27 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean
JUDECĂTOR: - - - - președinte secție
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 414 din 31 martie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul reclamant, precum și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin. 2 Cod proc. civ.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, după deliberare, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând, reține că prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr.3091/100 din 5 iunie 2007, reclamantul contra STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Mas olicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 137.000 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 600.000 lei cu titlul de daune morale, pentru acoperirea prejudiciului cauzat printr-o privare nelegală de libertate în perioada cuprinsă între 16 iunie 2001 și 11 octombrie 2001.
În motivele cererii, reclamantul susține că arestarea preventivă în intervalul de timp mai sus menționat i-a provocat atât un prejudiciu material, reprezentând contravaloarea pachetelor primite, a deplasărilor la termenele de judecată și a onorariilor de avocat, cât și un prejudiciu moral de imagine, unul relativ la viața privată și la afectarea condiției de "om liber", fiind părăsit de logodnică, evitat de societate și în imposibilitatea de a se angaja în muncă.
În drept au fost invocate prevederile art.504 și urm. proc.penală.
Prin sentința civilă nr.414 din 31 martie 2008, Tribunalul Maramureș admite în parte acțiunea reclamantului și obligă Statul Român să plătească 118.000 lei despăgubiri morale, pentru repararea prejudiciului suferit în perioada arestării preventive, între 16 iunie 2001 și 11 octombrie 2001.
Totodată, pârâtul este obligat la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, 1500 lei, onorariu avocațial.
Se ia act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii având ca obiect repararea prejudiciului material suportat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că suma de 1.000 lei pentru fiecare zi de arest preventiv executată de reclamant în cursul procesului penal, finalizat printr-o soluție de achitare, este una rezonabilă și în măsură să asigure repararea prejudiciului moral suportat de reclamant. Totodată, un asemenea cuantum al despăgubirilor morale este în concordanță cu jurisprudența instanțelor naționale în materie.
Prima instanță a invocat dispozițiile art.52 alin.3 din Constituția României, art.5 paragraful 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 și a făcut aplicarea dispozițiilor art.504 alin.2 și art.505 alin.1 proc.penală.
Împotriva sentinței, în termenul legal, pârâtul a declarat apel, solicitând reducerea cuantumului daunelor morale acordate.
În motivele declarației de apel, se arată că la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite, instanța trebuia să aibă în vedere o serie de "criterii negative" suferite de cel în cauză atât în plan fizic cât și psihic, reclamantul având obligația procesuală de a face proba pretențiilor formulate.
Instanța trebuia să aibă în vedere principiul "reparării corecte a prejudiciului cauzat", prin acordarea unor despăgubiri echitabile cu reala funcție reparatorie, în practica curților de apel și a instanței supreme cuantumul daunelor morale fiind stabilit între 500 și 1000 lei/zi.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJa solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Verificând hotărârea atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin cererea de apel, potrivit art.295 alin.1 proc.civ. Curtea apreciază că apelul pârâtului este nefondat.
Astfel, corespunde realității faptul că la data de 16 iunie 2001, fost emisă ordonanță de reținere, pe timp de 24 ore a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, incriminată prin art.189 alin.2 pen.(16, dos.183/P/2001).
Ulterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M a dispus arestarea preventivă a aceluiași inculpat timp de 5 zile, cu începere de la 17 iunie 2001 și până la 21 iunie 2001 (14, dos.183/P/2001).
Prin ordonanța din 21 iunie 2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Ma dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lui și arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 25 de zile, cu începere de la 21 iunie 2001. În baza acestei ordonanțe, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.183/P/2001 (9, dosar 183/P/2001).
Prin rechizitoriul dat la 2 iulie 2001, în dosar nr.183/P/2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu -M a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. în art.189 alin.2 pen. cu aplicarea art.37 lit.a și art.83 pen.
Prin sentința penală nr.345 din 27 febr.203, Judecătoria Satu -M a pronunțat achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d proc.pen. cu motivarea că nu se poate reține intenția inculpatului în legătură cu săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Instanța a constatat, totodată, faptul că inculpatul a executat în stare de arest preventiv perioada 16 iunie 2001 - 11 octombrie 2001, când a fost respinsă sesizarea privind prelungirea arestului preventiv prin încheierea din 3 oct.2001, pronunțată în dosar penal nr.8974/2001.
Hotărârea de achitare a rămas definitivă, urmare a respingerii apelului, prin decizia penală nr.324/A/27 dec.2005 a Tribunalului Satu -M și a respingerii recursului, prin decizia penală nr.200/R din 23 martie 2006 Curții de Apel Oradea.
Este cert, așadar, faptul că reclamantul a fost privat de libertate în cursul procesului penal, un timp de 118 zile, caracterul nelegal al acestei măsuri rezultând din hotărârea definitivă de achitare, pronunțată de Judecătoria Satu -
Potrivit dispozițiilor art.504 alin.2 proc.pen. republicat, persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori i s-a restrâns libertatea în mod nelegal are dreptul la repararea pagubei.
Articolul 505 din proc.pen. reglementează felul și întinderea reparației, stipulând că ea constă în plata unei sume de bani sau, după caz, în constituirea unei rente viagere, respectiv în încredințarea unui institut de asistență socială și medicală, și este, în toate cazurile suportată de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice. La stabilirea întinderii reparației se va ține seama de durata privării sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate. Mai mult decât atât, persoanelor îndreptățite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechime în muncă stabilită potrivit legii și timpul cât au fost private de libertate.
Din perspectiva textelor de lege evocate mai sus, indiscutabil reclamantul are dreptul la repararea pagubei suferite printr-o privare nelegală de libertate, drept pe care, de altfel, apelantul nu îl contestă, devoluțiunea operând exclusiv cu privire la întinderea reparației.
prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se așadar de către instanța de judecată prin apreciere, în funcție de consecințele negative produse asupra celui în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, efectul produs asupra situației sociale, familiale și profesionale. Desigur, toate aceste criterii trebuie subordonate unei aprecieri rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
În cauză, prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a acestor criterii, în raport cu argumentele și indiciile produse de reclamant și din care rezultă că arestarea sa nelegală, la vârsta de 20 de ani, a fost de natură să îi afecteze viața personală, precum și formarea profesională, ulterior finalizării procesului penal întâmpinând reale dificultăți în găsirea unui loc de muncă. Mai mult decât atât, indubitabil cele 118 zile de arestare preventivă l-au afectat pe reclamant în plan psihic, chiar dacă intensitatea cu care a fost percepută la nivel psihic privarea de libertate nu a generat afecțiuni care ar putea fi constatate prin act medical.
Cuantumul daunelor morale stabilit în primă instanță este de natură să compenseze prejudiciul moral și în acord cu jurisprudența instanței supreme în materie.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art.296 proc.civ. instanța va respinge apelul parchetului și va păstra în tot sentința atacată, ca fiind temeinică, corespunzătoare normelor dreptului intern și exigențelor art.5 paragraful 5 din Convenția europeană a drepturilor omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 414 din 31.03.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - --- - PT.- -
în conc.odihnă
Semnează:
GREFIER SECȚIE,
Red.
Dact./6ex.
08.07.2008
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
