Eroare judiciara. Speta. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 69 /A/2008
Ședința publică din data de 7 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.489/2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- precum și apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C declarat împotriva aceleiași sentințe privind și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului apelant, avocat cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind reclamantul apelant și reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicită respingerea lui ca nefondat.
Reprezentanta Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită respingerea apelurilor formulate în cauză, apreciind sentința atacată ca temeinică și legală pretențiile reclamantului nefiind probate.
CURTEA:
Asupra apelului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 489/21.06.2007 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cu titlu de reparație pentru daune morale.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin ordonanța de reține emisă de A în dosar nr. P/204, în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. h pr.pen, s-a dispus reținerea reclamantului pentru 24 ore, iar prin ordonanța din 3 iunie 2000 Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, emisă în dosar nr. 273/P/2000, s-a dispus arestarea reclamantului pentru o perioadă de 5 zile, respectiv între 3 iunie 2000, 7 iunie 2000. Măsura arestării preventive a fost revocată prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba la 7 iunie 2000, fiind înlocuită cu obligarea de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba din 29 mai 2004, reclamantul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de tăinuire, prevăzută și pedepsită de art. 221 alin. 1 Cod pen.
Reclamantul a fost achitat prin sentința penală nr. 229/2004 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr. 3887/2003 în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. d Cod proc.pen.
Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 137/A/2005 a Curții de Apel Alba, fiind menținută prin decizia nr. 977/15.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Temeiul de drept al acțiunii indicat de reclamant au fost dispozițiile art. 504 - 506.pr.civ. și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a apreciat că cererea reclamantului pentru repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin lipsirea de libertate în mod nelegal, este admisibilă, întrucât nelegalitatea măsurii arestării a rezultat din achitarea sa prin hotărâre judecătorească definitivă.
Reclamantul a pretins suma de 26.050 lei, precum și 50.000 Euro, fără a preciza cât din această ultimă sumă reprezintă daune materiale și cât daune morale.
Referitor la suma de 26.050 lei reprezentând onorarii plătite avocatului în cursul procesului penal, s-a apreciat că aceste cheltuieli judiciare nu sunt în legătură de cauzalitate cu măsura arestării reclamantului. Din ordinele de plată rezultă că onorariile au fost achitate în perioada 2003-2006 la mult timp după ce măsurile preventive au încetat. Situația acestor cheltuieli trebuia rezolvată de reclamant în procesul penal conform dispozițiilor art. 193 alin. 5 și 6 Cod proc.pen.
S-a mai reținut că reclamantul nu a făcut dovada situației economice și financiare a firmei al cărei angajat este, că aceasta ar fi suferit o lovitură de imagine prin arestarea sa și că i-ar fi fost afectate raporturile comerciale cu partenerii de afaceri.
De asemenea, reclamantul nu a dovedit că după arestarea sa soția lui, care este avocat, nu a mai angajat cauze în materie penală, și că aceasta s-ar fi datorat arestării iar nu altor cauze.
S-a apreciat că reclamantului i se cuvin reparații pentru suferința psihică cauzată prin măsura privativă de libertate care se prezumă că a existat, libertatea fiind un drept fundamental al omului a cărei lipsă cauzează suferință.
Raportat la durata măsurii s-a apreciat că suma de 1.000 lei reprezintă o reparație echitabilă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică și solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii pretențiilor în integralitatea sa.
În motivele de apel se arată că suma de 26.050 lei reprezintă un prejudiciu efectiv avându-se în vedere că tocmai măsura arestării preventive l-a obligat pe reclamant să-și angajeze un apărător în procesul penal, fiind fără relevanță că arestarea preventivă a avut loc în anul 2000, iar angajarea avocatului s-a făcut în 2003.
În privința sumei de 50.000 Euro reclamantul apelant o apreciază ca datorată de stat pentru daunele morale, avându-se în vedere că i-au fost lezate valori care definesc personalitatea umană cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional.
Reclamantul a dovedit că în perioada arestului preventiv soția sa era avocat în Baroul Cluj, el era angajatul SC SRL ca director comercial, situații ce definesc un statut social pentru care suma de 1.000 lei stabilită de instanță nu reprezintă o corectă reparație.
În perioada arestului preventiv reclamatul a suferit traume psihice, fiind obligat să stea alături de recidiviști și criminali notorii.
Mai învederează reclamantul că durata procesului penal a fost foarte lungă de aproape 6 ani.
Apelul este întemeiat în parte.
În privința daunelor materiale, prima instanță a apreciat corect în sensul că cele mai multe dintre acestea nu au fost dovedite.
Reclamantul a afirmat că societatea comercială SRL C-N ar fi fost prejudiciată prin arestarea sa, însă la această societate reclamantul avea doar calitatea de salariat iar nu aceea de asociat, aspect dovedit conform contractului depus la filele 50-51.
Deși reclamantul a fost arestat preventiv în anul 2000, angajarea unui avocat a avut loc abia în anul 2003 și concluzia din sentință, în sensul că onorariul de 26.050 lei nu se află în strânsă legătură de cauzalitate cu privarea de libertate, este corectă.
În privința prejudiciului moral, acesta nefiind supus unor criterii legale de determinare, întinderea daunelor se stabilește prin apreciere de către instanța de judecată, a modului în care privarea nelegală de libertate a adus atingere valorilor umane pe plan fizic și psihic.
Temeiul de drept al acțiunii reclamantului l-au constituit dispozițiile art. 505 pct. 1.pr.civ. raportat la art. la art. 5 parag. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în motivare s-a făcut referire atât la perioada arestului, cât și la consecințele negative pe care le-a avut măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru o perioadă de 30 de zile.
Atât întemeiat pe dispozițiile dreptului intern, cât și pe cele ale convenției, dreptul la reparații îl are persoana care a fost victima unei arestări sau dețineri în condiții nelegale, care în cazul reclamantului se circumscrie unei perioade de 6 zile.
Privarea de libertate a reclamantului a adus acestuia și familiei sale o suferință morală, îngrijorare, probabil rușine, iar în societate și în profesie au putut fi atinse încrederea cu privire la cinstea și respectabilitatea reclamantului.
Cu toate acestea, cuantumul daunelor morale pretinse de reclamant de 50.000 Euro apare disproporționat față de prejudiciul efectiv, reparația trebuind să fie echitabilă și proporțională cu prejudiciul.
Reclamantul nu a invocat că în perioada de detenție i-ar fi fost atinse și alte valori, că i-ar fi fost alterată starea de sănătate, că ar fi fost supus unor tratamente umilitoare sau degradante.
. daunelor ce se cuvin reclamantului, Curtea o apreciază la suma de 2.000 lei (aproximativ 560 Euro) ca reprezentând o reparație echitabilă.
În jurisprudența CEDO constatarea încălcării dreptului la libertate și siguranță a atras condamnarea statelor membre, însă cuantumul sumelor alocate pentru prejudicii morale nu au fost excesiv.
Astfel, în cauza Kanalos contra României, Curtea apreciind că detenția reclamantului în perioada 21.04.2002 până la 05.08.2002 a fost nelegală, l-a cererea reclamantului de obligare a statului la plata sumei de 300.000 Euro, a acordat cu acest titlu suma de 3.000 Euro.
În apel, reclamantul a făcut trimitere și la durata excesivă a procesului penal, însă cererea introductivă nu și-a întemeiat-o pe dispozițiile art. 6 din Convenție, iar conform dispozițiilor art. 294 alin. 1.pr.civ. în apel nu se pot face cereri noi.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civ. urmează a se admite în parte apelul declarat de reclamant și a se schimba în parte sentința, prin majorarea cuantumului daunelor morale, de la 1.000 lei la 2.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 489 din 21 iunie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o schimbă în parte, în sensul că majorează cuantumul daunelor morale acordate reclamantului de la suma de 1.000 lei la suma de 2.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
7 ex./23.04.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca
