Obligație de a face. Decizia 1540/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1540/2009-
Ședința publică din 12.11.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul în S M,-,. 22,. A,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA S M, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 347/D din data de 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a respins acțiunea, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 347/D din data de 09.04.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea reclamantului, domiciliat în S M,-,.22,.A,.1 împotriva pârâtei SC SA, cu sediul în S M, str.- 19, având ca obiect eliberarea adeverinței privind sporul de noapte pentru perioada 1972-2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea adresată pârâtei cu nr.125/23.01.2009, reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe cu orele de noapte realizate și sporurile aferente realizate în societatea pârâtă de la angajare (1972) și până în prezent, având locul de muncă la Depozitul de bușteni în calitate de ifronist-macaragist.
Prin răspunsul dat, pârâta a învederat că, pentru perioada 1972-2001, formatul statelor de plată pe care-l deține în arhivă nu este prevăzut cu rubrică pentru orele lucrate pe timp de noapte, motiv pentru care orele de noapte și sporul cuvenit pentru ele, nu sunt evidențiate. Cum în arhivă nu dețin alte documentele din care să rezulte timpul de lucru, cum ar fi: pontaje sau bonuri de lucru, cererea reclamantului nu a putut fi rezolvată favorabil.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada, prin probe pertinente, prestării muncii pe timp de noapte în perioada 1972-2001, cererea sa apare ca neîntemeiată, astfel că a fost respinsă.
Asistenții judiciari - participând la constituirea completului de judecată în condițiile art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ - au exprimat aceeași opinie asupra acțiunii promovată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare.
Prin motivele de recurs s-a invocat că a fost angajat al SC SA S M, în perioada 1972, lucrând în schimb de noapte în perioada 1972 - 2001, însă, intimata s-a limitat a preciza că statele de plată deținute nu conțin rubrica pentru orele efectuate pe timp de noapte, iar pontajele sau bonurile de lucru, nu există în arhivă, afirmație ce reprezintă un fapt foarte grav deoarece angajatorul trebuie să le păstreze 50 de ani sub sancțiune penală.
Instanța i-a îngrădit accesul la apărare respingându-i probele cu care dorea a demonstra că a lucrat efectiv în perioada 1972 - 2001 și în schimb de noapte.
S-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citată, nu și-a comunicat poziția în cauză și nici nu s-a prezentat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentul reclamant, prin acțiunea formulată a solicitat obligarea intimatei la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă că a prestat muncă în condiții de noapte în perioada 1972 - 2001.
Din adresa nr. 242/24.02.2009, emisă de intimată - fila 3 dosar fond - se reține că în statele de plată pe care le deține în arhivă, nu se regăsește o rubrică pentru orele lucrate pe timp de noapte, nedeținând alt document cum ar fi pontaje, bonuri de lucru care să confirme cele solicitate.
Ca urmare a acestui act, recurentul în ședința publică din data de 19.03.2008 a solicitat încuviințarea probei testimoniale, pentru a dovedi că lucrat în condiții de noapte, probă ce a fost respinsă cu motivarea că acest aspect nu poate fi dovedit astfel.
Potrivit Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, acesta este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea în funcție, meserie, specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în aceasta. Art. 11 din același act normativ, stabilește că, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnetul de muncă, trebuie să cuprindă o serie de mențiuni iar, în măsura în care se dovedește că arhivele nu dețin astfel de acte, conform art. 14, se poate solicita reconstituirea lor.
Din actele depuse în dosarul de fond, astfel cum s-a arătat mai sus, reiese că unitatea angajatoare nu deține acte din care să reiasă cele solicitate de către recurent, ori, acest aspect nu îi este imputabil acestuia, proba cu martori fiind una utilă, necesară în vederea soluționării juste a cauzei.
Prin respingerea probei solicitate, practic recurentului i-a fost încălcat liberul acces la instanță reglementat de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind de altfel singura modalitate față de lipsa actelor din arhiva societății angajatoare prin care acesta își poate realiza dreptul pretins, criticile fiind fondate. Mai mult, acțiunea s-a respins față de lipsa unor probe pertinente, probe pe care însăși instanța, de altfel, le-a respins.
Ca urmare, întrucât proba cu martori nu poate fi administrată în această fază procesuală, raportat la dispozițiile art. 305, 312 alin. 3 Cod procedură civilă, văzând și decizia civilă nr. 21/12.06.2006 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, conform căreia, în cazul unor conflicte de muncă, se poate dispune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, dacă instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9, 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va casa sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, ocazie cu care, vor fi administrate probele ce se impun, conform considerentelor expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul în S M,-,. 22,. A,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA S M, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 347/D din data de 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare ce va ține cont de considerentele acestei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 18.11.2009
- judecători fond -,
- dact. gref. - 18.11.2009 - 4 ex.
- emis 2 com. - 18.11.2009 -, SC SA S
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
