Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1627/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1627/2009-
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora
JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
JUDECĂTOR 3: Cigan Dana
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator, cu domiciliul în O, P-cul -, nr. 5.. 13, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 577/LM din data de 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul contestator personal și reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 02.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 12.11.2009, o precizare formulată de recurenta intimată, după care:
Reprezentantul recurentului contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului declarat de recurentul contestator astfel cum a fost formulat, obligarea recurentei intimate la recalcularea retroactivă drepturilor recurentului contestator din data de 28.02.2006, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial, respingerea recursului declarat de recurenta intimată. Arată că instanța de fond nu a luat în seamă concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 577/LM din data de 01.04.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de contestatorul, domiciliat în municipiul O,-,.13, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în municipiul O,-, județul B, și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr.-/01.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 05.06.2007, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
A obligat intimata la plata sumei de 300 lei, în favoarea contestatorului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a ieșit la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr.-/28.03.1995 (fila 3 dosar).
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr.598/13.12.2006 (fila 14 dosar).
Potrivit acestui buletin de calcul, contestatorul a lucrat în grupa a II-a de muncă 26 de ani și 13 zile, având un stagiu de cotizare realizat de 51 de ani și 24 de zile.
Tribunalul a constatat că în conformitate au prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1. La punctul 20 din anexa 1 este stipulată activitatea de prepararea de minereuri: măcinare, flotare, filtrare, iar concasarea de minereuri este inclusă în activitatea de măcinare. Din copia fișei de pensie (fila 89 dosar) rezultă că reclamantul a desfășurat activitatea în funcție de inginer tehnolog, o perioadă de peste 25 de ani. Această funcție a fost executată la secția de concasare, măcinare, leșiere, filtrare roșie după cum rezultă din adeverința nr.2758/04.12.2008 (fila 154 dosar).
Conform art.3 din Legea nr.226/2006 asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 la lege, iar conform art. 5 din același act normativ, pentru asigurații prevăzuți la art.3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 de ani a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Din aceste prevederi legale rezultă că la stabilirea punctajului mediu anual intimata avea obligația să împartă numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale la 25 de ani și nu la 30 de ani așa cum în mod greșit a dispus, deoarece contestatorul se încadrează în dispozițiile Legii nr.226/2006, el desfășurând activitatea la secția de concasare, măcinare, leșiere, filtrare roșie care este inclusă la punctul 20 din anexa 1 din lege, unde este stipulată activitatea de prepararea de minereuri: măcinare, flotare, filtrare.
Referitor la cota de 15% care s-a prelevat de Statul român asupra salariului contestatorului, din raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 126 dosar), rezultă că în perioada 01.01.1973 - 01.01.1990 Statul român a prelevat suma de 170.255 lei, ceea ce reprezintă 15% din salariu.
Potrivit art.169 al.3 din Legea nr.19/2000, acordarea drepturilor bănești recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, iar contestatorul a depus la intimată o cerere de recalculare înregistrată la data de 05.06.2007 (fila 15 dosar), astfel încât drepturile la pensie i se vor recalcula contestatorului de la data înregistrării cererii de recalculare și nu retroactiv.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.3 din Legea nr.226/2006, instanța a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr.-/01.07.2007, emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 05.06.2007, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
În temeiul art.274 pr.civilă, instanța a dispus obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr.218/07.01.2009 (fila 152 dosar).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs contestatorul și intimata Casa Județeană de Pensii
Prin motivele de recurs, contestatorul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii contestației și în ceea ce privește concluziile expertului și obligarea intimatei la recalcularea pensiei ținând cont de contribuția angajatorului, recalcularea retroactivă a drepturilor sale începând cu 28.02.2006, și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert 300 lei la instanța de fond și onorariu avocațial 300 lei în recurs.
În motivele de recurs se critică hotărârea instanței de fond care nu a acordat contestatorului o justă și dreaptă despăgubire, nu a calculat contribuția la bugetul asigurărilor sociale a angajatorului care conform Decretului 389/1972 era de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat. Astfel că, pentru perioada respectivă asigurările sociale au beneficiat de suma de 170.255 lei de pe urma recurentului contestator, sumă neluată așadar în seamă la calculul pensiei. De asemenea, recurentul susține că în ceea ce privește acordarea sporului prevăzut la art. 12 din Legea nr. 3/1977 acesta a fost calculat eronat.
În drept invocă art. 37 din Legea nr. 19/2000 combinat cu art. 1 indice (1) din Decretul 389/1972, art. 12 din Legea nr. 3/1977.
În ceea ce privește recursul formulat de Casa Județeană de Pensii B prin acesta se solicită admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
Prin motivele de recurs recurenta intimată a invocat că recurentul contestator fost pensionat în baza Legii nr. 3/1977, prin decizia nr. - din 28.03.2995, drepturile fiindu-i acordate începând cu 01.04.1995, pentru o vechime în muncă de 26 de și 13 zile în grupa a II a de muncă, 13 ani și 9 luni în grupa a III-a de muncă cu un spor de 6 ani și 6 luni pentru grupa a II-a de muncă.
Recurenta învederează instanței că intimatului contestator pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă i s-a acordat beneficiul reducerii cu 6 ani a vârstei standard de pensionare și astfel în consens cu decizia 1888/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se pune problema discriminării față de persoanele pensionate în baza altor acte normative.
Recurenta critică hotărârea primei instanțe pentru aplicarea greșită a legii, motivele pe care a fost fundamentată soluția acesteia fiind străine de natura pricinii. Totodată susține recurenta că instanța de fond și- depășit atribuțiile puterii judecătorești, ignorând dispozițiile legale și procedând la asimilarea grupei a II-a de muncă cu grupa I de muncă, ce contravine tuturor principiilor de drept.
În ceea ce privește Legea nr. 226/2006 recurenta susține că nu este aplicabilă în speță, nefiind cuprinsă activitatea desfășurată de contestator în Anexa 1 la lege și nici unitatea nu figurează în Anexa 2 la aceeași lege. Pe de altă parte, nu sunt incidente dispozițiile acestei legi și datorită faptului că doar cu 01.04.2001 aceste locuri de muncă sunt încadrate în condiții speciale de muncă conform art. 1 din lege, iar pe de altă parte, dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile Legii nr. 19/2000.
De asemenea, recurenta apreciază că instanța de fond a făcut o confuzie între stagiul de cotizare realizat și stagiul complet de cotizare prevăzut de Anexa 3 la Legea nr. 19/2000 care face trimitere expresă la art. 77 din lege. Cum intimatul a desfășurat activitate în cadrul SC SA O ca inginer, această funcție nu este prevăzută de art. 20 din Legea 19/2000, astfel că pretențiile acestuia sunt nefondate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006.
Recurenta intimată Casa Județeană de Pensii a depus la dosarul cauzei o precizare prin care a efectuat un calcul estimativ al drepturilor de pensie ale contestatorului cu un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, respectiv prin aplicarea OUG nr. 100/2008 și 209/2008.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește recursul formulat de Casa Județeană de Pensii și care vizează casarea întregii decizii, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din probele și lucrările dosarului, contestatorul justifică o vechime efectivă în muncă de 39 de ani și 7 luni, din care, în grupa I de muncă - 1 an și 4 luni, în grupa a II-a de muncă - 26 ani, iar în grupa a III-a de muncă - 14 ani și 5 luni, conform deciziei nr. - din 15.12.2006 - fila 17 dosar - și a buletinului de calcul aferent, fiind stabilit un stagiu complet de cotizare conform Legii nr. 19/2000 de 30 de ani la un stagiu total de cotizare realizat de 51 de ani. Acesta a desfășurat activitate așadar în grupa I de muncă la Întreprinderea Copșa, respectiv în grupa a II-a de muncă la SC SA fostă și.
Contestatorului i-au fost stabilite drepturile de pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, cu începere din 01.04.1995. Așadar, actul normativ în vigoare la data deschiderii drepturilor la pensie ale contestatorului a fost Legea nr. 3/1977, însă, prin Legea nr. 226/2006 - privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, s-a statuat în art. 1 alin. 1 că începând cu data de 01.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile indicate în Anexa 1 la lege. Astfel cum rezultă din adeverințele de la dosar, indicând aici adeverința nr. 2758 din 04.12.2008 emisă de SC SA O, astfel cum a reținut și instanța de fond, contestatorul a desfășurat activitate de peste 26 de ani în Secția de concasare, măcinare, lesiere, filtrare roșie la fosta uzină de alumină din O, activitate ce se circumscrie prevederilor Legii nr. 226/2006 Anexa 1 pct. 20; cât privește activitatea desfășurată la Copșa, aceasta a fost în grupa I de muncă, condiții foarte grele, ceea ce se circumscrie acelorași prevederi legale.
De remarcat că, Legea nr. 226/2006 a fost emisă chiar în baza Legii nr. 19/2000 și prevede pentru asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani conform Anexei 1, deci în condiții speciale, prevede împărțirea la 25, și nu la 30 cum a procedat instanța de fond, a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare pentru stabilirea punctajului mediu anual pentru calcularea pensiei.
De altfel, normele Metodologice a HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, prevăd la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinata punctajului mediu anula reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie pentru fiecare asigurat, la art. 4 stipulându-s că pentru perioada 01.07.1977 - 31.03.2001 stagiul complet de cotizare este cel reglementa de lege nr. 37/1977, iar conform prevederilor art. 14 din acest act normativ, stagiul complet de cotizare pentru persoanele care au lucrat în grupa a II-a de muncă este de 25 de ani, în acest sens fiind așadar și dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale mai sus enunțată, aceste dispoziții fiindu-i aplicabile acestuia dat fiind activitatea desfășurată care astfel cum am arătat se circumscrie Anexei 1 pct. 20 la lege.
În consecință, hotărârea instanței de fond apare ca legală câtă vreme prin Legea nr. 226/2006 au fost recunoscute pentru stabilirea pensiei și alte activități desfășurate în condițiile speciale de muncă și care nu s-au regăsit în cadrul legal inițial stabilit de Legea nr. 19/2000 la articolele 20, 43 și 77, activitatea desfășurată de contestator în cadrul SC SA, fostă, respectiv la Copșa, încadrându-se în Anexa la această lege, având în vedere și prevederile art. 89 din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 7 din OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care a dat posibilitatea revizuirii deciziei de pensionare în cazul unor calcule eronate, instituind și principiulla condiții de pensionare egale, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Curtea de Apel Oradeaa avut o practică constantă, unitară în această materie, admițând aceste contestații, pentru cei ce și-au desfășurat activitatea în subteran, făcând aplicarea prevederilor art. 20 lit. a, 43 alin. 3, și 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 raportat la art. 14 din Legea nr. 3/1977, având în vedere principiul nediscriminării celor pensionați anterior intrării în vigoare a acestei noi legi a pensiilor, practica constantă în materie reprezentând un bun în sensul CEDO, întrucât la data promovării litigiului - 29.07.2008 - intimatul contestator avea legitimă a dobândirii unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în consens cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului - a se vedea în acest sens cauzele și / României, normele comunitare și practica acestei Curți făcând parte din dreptul intern și având prioritate față de normele interne mai puțin favorabile conform art. 20 din Constituția României.
Instanța a procedat astfel pentru înlătura așadar o situație discriminatorie, de inechitate a celor pensionați anterior Legii nr. 19/2000 față de cei pensionați în baza acesteia, care au lucrat în situații similare, aplicând în acest sens și principiile instituite de OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005.
Este important a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia nr. 40/2008 publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2009 prin care s-a unificat practica neunitară la nivel național, această decizie a fost apreciată ca neaplicabilă în speță dat fiind că până la data publicării acesteia 20.05.2009, persoanele care au promovat litigii anterior acestei date - iar în cazul de față contestatoarea a promovat litigiul la 29.07.2008 - aveau legitimă a dobândirii unui bun în înțelesul Convenției astfel cum s-a expus anterior.
În prezent legiuitorul a înțeles să înlăture această inechitate între asigurați cărora li s-au deschis drepturile la pensie sub imperiul unor acte normative diferite, prin legiferarea unor acte normative noi în materia pensiilor, respectiv OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008, Legea nr. 218/2008, aplicabile doar pentru stagiile complete de cotizare de 30 de ani în grupele I, II de muncă, astfel că în situația celor care au promovat litigiile după 20.05.2009, data publicării deciziei nr. 40/2008 în Monitorul Oficial li se vor aplica dispozițiile acestei decizii și nu practica judiciară anterioară a acestei curți întrucât aceștia nu mai pot invoca legitimă a dobândirii unui bun.
În ceea ce privește recursul formulat de contestator, nici acesta nu este fondat câtă vreme hotărârea instanței de fond a avut în vedere constatările raportului de expertiză efectuat în cauză, raportat la dispozițiile legale incidente.
Cât privește acordarea retroactivă a drepturilor, această cerere de recurs nu este motivată și de altfel instanța a acordat drepturile conform art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 la care face referire și trimitere art. 6 din Legea nr. 226/2006.
Nu este motivată nici cererea privind onorariul de expert și nici critica adusă instanței de fond sub acest aspect dar pe de altă parte, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii, respectiv din încheierea din ședința publică din 01.04.2009, s-au solicitat doar cheltuieli conform delegației avocațiale care au și fost acordate. Nicăieri pe parcursul litigiului nu s-a precizat contestația în acest sens și nici nu s-au solicitat alte cheltuieli decât cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în recurs acestea urmează a fi respinse în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, nefiind întemeiată această cerere câtă vreme recursul este respins.
Față de cele ce preced, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică urmând a fi menținută și respinse ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul contestator, cu domiciliul în O, P-cul -, nr. 5.. 13, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 577/LM din data de 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 17.12.2009
- judecători fond -,
- dact. gref. - - - 17.12.2009 - 4 ex.
- emis 2 com. - 17.12.2009 -, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Cigan Dana
